Campionatul Mondial pare departe: România pierde clar în Macedonia, va încerca să repare daunele la Cluj

România nu poate rezista în fața Macedoniei, pierde la opt goluri, 32-24, meciul tur al barajului de calificare la Campionatul Mondial din 2019 și se întoarce la planșa de joc: multe lucruri mai sunt de îmbunătățit. Un test a fost picat, dar câteva lucruri vor fi învățate și de aici.

*

Naţionala de handbal masculin a României a ajuns la Skopje, în Macedonia, cu sentimente amestecate. De o parte, ambiția să revină la un campionat mondial după opt ani de absență; de cealaltă, conștiința faptului că Macedoania – cu jucători excelenți, cum sunt Kiril Lazarov, Filip Taleski, Filip Mirkulovski sau Borko Ristovski – e o echipă mai așezată, mai matură și mai bine văzută. Fără Alexandru Şimicu sau Georgică Cîntec, doi dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, echipa lui Xavier Pascual, antrenorul Barcelonei, a pornit cu șansa a doua, dar cu un plan precis: să compenseze prin ambiție și curaj pentru orice eventuale decalaje.

”Vrem să ne calificăm, cred că în momentul de faţă nu trebuie să ne gândim la accidentări, la dureri. Singurul lucru care contează este să ne dorim acelaşi lucru și să mergem în Macedonia la victorie, nu cu gândul să pierdem la mai puţin de cinci goluri“, spunea căpitanul Mihai Popescu înaintea meciului.

Dincolo, antrenorul Raul Gonzalez – cel care a semnat recent cu PSG, după câteva sezoane excelente cu Vardar, câștigătoarea Champions League în 2017 – și-a propus să ducă un avans solid la Cluj, pentru returul de peste trei zile.

De aici s-a pornit, și România a pornit bine. Două goluri la primele două atacuri, dar apoi elanul naționalei s-a lovit ca de-un zid de răspunsul Macedoniei: aproape 12 minute fără gol, perioadă în care Lazarov și ai lui au marcat de opt ori.

We are off to the races at our last WCh Play-off Leg 1 tie of the day: FYR Macedonia vs Romania and it is 8:3 to the Macedonians.

Keep up to date via our live ticker: https://t.co/CwOF2lNFpj pic.twitter.com/I6noTVjzpv

— EHF (@EHF) June 10, 2018

Obligat să răspundă, Pascual a cerut timeout, a reușit să aerisească puțin linia de atac și următorul pasaj a fost mai bun: patru goluri reușite, doar unul primit, o revenire care l-a obligat pe Gonzalez să ia și el timp de gândire, la 9-6.

S-a mers cap la cap câteva minute, până la 11-8, dar de-acolo ritmul s-a rupt iar. Mai atentă și mai inventivă, Macedonia și-a luat din nou avânt, a marcat alte patru goluri la rând (profitând și de o dublă eliminare a României, chiar spre finalul reprizei) și a intrat la vestiar cu un 15-10 liniștitor.

Chiar dacă nici apărarea n-a mers prea grozav, parcă atacul a fost principala problemă în primele 30 de minute. Am văzut câteva goluri excelente de la distanță, dar aruncările acestea – chiar dacă Grigoraș sau Ramba au tun în loc de braț – au arătat și lipsa soluțiilor colective. Atunci când au mers, încrucișările și pasele rapide au arătat bine și au fost eficiente, dar Macedonia a reușit adesea să întrerupă circulația și să împartă atacul României în două: atenție pe partea stângă, mai mult spațiu pe dreapta.

Și modelul s-a păstrat după pauză, când Ristovski, portarul Barcelonei, a parat o sumedenie de mingi aruncate mai mereu din poziții nepotrivite: ba prea departe, ba din dezechilibru. Și asta când mingile n-au fost pierdute înainte de orice finalizare, ca pentru a încuraja și mai mult un atac macedonean și așa foarte rapid.

Cu doar cinci goluri marcate în 15 minute, naționala României s-a văzut din nou distanțată la șapte, opt și chiar 10 goluri, 24-14, iar de aici încolo s-a alergat la deal. Cu umerii căzuți și cu picioarele grele, jucătorii lui Pascual – roșu de nervi pe margine – au continuat, în lipsă de idei, să țină mingea prea mult.

Două eliminări succesive ale Macedoniei au mai ajutat puțin cauza României, care s-a apropiat la șapte goluri, dar daunele erau deja produse. S-a terminat 32-24, un rezultat greu de întors în retur. Dar testul cu Macedonia va fi bun indiferent de rezultat.

Returul acestui baraj de calificare la turneul final organizat de Germania și Danemarca se joacă pe 13 iunie, la Cluj. 

De unde venim, încotro de îndreptăm

Naționala băieților a prins doar două din ultimele 10 turnee mondiale. Pe cel din 2011 (Suedia), l-a terminat cu un loc cinci într-o grupă de șase din care s-au calificat mai departe Danemarca, Croația și Serbia.

Dar echipa asta a pornit, de mai bine de un an, pe un drum nou și ambițios, iar câteva motive de optimism există deja. Primul – cel mai important – ține de proiectul propus și de jocul arătat. De când a fost preluată de Xavier Pascual, cunoscutul antrenor de pe banca Barcelonei, naționala asta a arătat (mult) mai bine și, cu excepția unui meci pierdut clar în fața Belarusului, a reușit să joace un handbal convingător în celelalte opt jocuri oficiale de până acum.

Și chiar dacă Europeanul din 2018 a fost ratat, jucătorii lui Pascual au înțeles mai precis ce li se cere: atitudine bună și mult curaj, disciplină tactică și asumarea obiectivului final: calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020. O ispravă ca asta ar însemna și reașezarea naționalei masculine între echipele bune ale handbalui masculin, un contact pierdut pe la jumătatea anilor ’90. (De la ultima medalie internațională, un bronz mondial câștigat în Cehoslovacia, au trecut 28 de ani).

Așa cum știi, acest drum înapoi – pe care mulți suporteri încă îl văd ca pe o întoarcere acasă – e lung și a fost complicat de ratările ultimilor ani, când România a căzut în anticamera sportului pe care l-a dominat în anii ’60 și ’70. Cele patru medalii de aur obținute la campionatele mondiale din 1961, 1964, 1970 și 1974 sunt amintiri prețioase, nimic mai mult; la fel și cele patru medalii olimpice, ultima câștigată la Los Angeles, în 1984.