„Dacă vrei să zbori înalt, trebuie să gândești înalt.” Nicolae Luca, despre succesul lui CSM București, Final 4 și planurile de viitor ale echipei sale
Andreea Giuclea 3 mai 2016„Realizările CSM-ului din acest an m-au luat prin surprindere”, spunea acum o săptămână președintele Federației Române de Handbal Alexandru Dedu, întrebat de calificarea CSM-ului în Final 4-ul Ligii Campionilor (7-8 mai, Budapesta). „Știam că vor ajunge aici, dar nu mă așteptam să se întâmple așa de repede. E o mare realizare pentru handbalul românesc.”
Au fost mulți surprinși de performanța echipei bucureștene, ajunsă în fazele superioare ale Ligii Campionilor chiar la prima participare. Cei din echipa administrativă a clubului știau însă că acesta a fost obiectivul încă de la începutul sezonului: calificarea în Final 4, alături de câștigarea campionatului intern și a Cupei României. „Totul pornește de la ce-ți propui”, spune Nicolae Luca, team managerul echipei, despre filosofia din spatele parcursului CSM-ului din acest an. „Dacă vrei să zbori înalt, trebuie să gândești înalt.”
Înainte de Final 4-ul de la Budapesta, am stat de vorbă cu Nicolae Luca despre factorii care au dus la aceste performanțe, despre planurile pe termen lung și despre așteptările pentru cel mai important weekend din acest sezon: pe 7 mai, CSM București joacă cu HC Vardar Skopje pentru calificarea în finala Ligii Campionilor.
Fost vicepreședinte al Oltchim în perioada 2006-2013, Luca enumeră cinci factori care trebuie îndepliniți simultan de o echipă care își dorește performanță: valoarea echipei, staff-ul tehnic și medical din jurul ei, echipa managerială, susținerea financiară și a publicului.
Despre primii patru, managerul spune că a fost vizibil cu ochiul liber că au funcționat la nivel înalt la CSM București. Lotul de jucătoare, extrem de valoros, era deja format când a venit el la club, pe 1 septembrie. Pe banca tehnică a fost adus, tot în septembrie, danezul Kim Rasmussen, semifinalist cu Polonia la Campionatul Mondial din 2015, iar bugetul pe sezonul 2015-2016 era de aproape 2,5 milioane de euro, asigurat în mare parte din fonduri publice.
În ce privește ultimul factor, aducerea publicului în număr mare la meciurile de handbal, aici încă se lucrează. Luca e de părere că sunt mai multe motive pentru care bucureștenii nu sunt încă atașați de echipa de handbal, cel puțin nu ca în alte orașe care respiră acest sport, ca Baia Mare sau Vâlcea: în primul rând, pentru că locuitorii capitalei au și alte alternative, atât sportive (echipe de fotbal în Liga Națională, baschet, volei, alte sporturi), cât și culturale (cinematografe, teatre și multe alte evenimente).
În plus, CSM e o echipă tânără – înființată în 2007, e cea tânără dintre cele aliniate la startul sezonului actual de Champions League – care are nevoie de timp pentru a educa publicul, timp în care să arate un handbal calitativ și să fie constantă în rezultate. Pentru că, dincolo de a veni la sala de sport, Luca spune că e important ca spectatorii să se atașeze și să se identifice cu echipa. „Suntem echipa Bucureștiului, ne și numim Orașul tău, echipa ta. Suntem echipa tuturor bucureștenilor, nu a unui sector, jucăm pentru toți spectatorii.”
Un element care lipsește, însă, din schema de succes a unui club care se bate pentru elita handbalului feminin e o sală în care să joace și să se antreneze. Antrenamentele se țin de obicei în Sala Elite Performance & Sport, cele de pregătire fizică în Sala Apollo, iar meciurile în Sala Polivalentă, în funcție de disponibilitatea acesteia. Nu o dată s-a întâmplat, anul acesta, ca meciurile oficiale europene să se joace în altă zi decât restul, pentru că în Sala Polivalentă erau programate alte evenimente. E un capitol sensibil și pentru conducătorii clubului, spune Luca, pentru că trebuie să caute de fiecare dată soluții pentru meciurile pe care le CSM le joacă acasă și să negocieze cu Federația Română de Handbal (FRH), European Handball Federation (EHF) și cu echipele adverse.
Revenind la echipă și la parcursul ei, Luca spune că lotul actual a ajuns într-un punct în care funcționează ca o echipă coezivă, mai ales că e la finalul unui sezon în care relațiile de joc s-au sudat în meciuri grele și importante. „Ce e cel mai frumos în tot acest aspect e că fetele și-au dat seama că sunt și prietene. Nu se pot ajuta în teren altfel. Handbalul e greu, nu se face de unul singur, e un sport de echipă în care iei și bătaie, trebuie să și ajuți. Iar când te duci la luptă, trebuie să îi simți pe toți aproape. Nu contează neapărat pe cine ai în față, căci în față poți să ai și munți; important e pe cine ai în stânga și în dreapta ta.”
Pentru că e o echipă cu multe jucătoare străine, unul din rolurile team-managerului – pe lângă transferuri, relația cu instituții ca FRH sau EHF, organizarea deplasărilor internaționale și asigurarea comunicării dintre echipă și management – e să le ajute pe acestea să se integreze. „Ținem foarte mult la adaptarea jucătoarelor, la acomodarea lor în sistemul nostru cultural, de joc și performanță. Pentru că nu poți să lucrezi cu un om nefericit.”
Și-ar dori un procent mai mare de românce în echipă, dar spune că deocamdată nu toate negocierile sale au avut succes. În plus, CSM se lovește în Liga Campionilor de echipe puternice, formate și ele dintr-un mix de jucătoare internaționale. „Ca să realizezi mari performanțe cu jucătoare române ar însemna să transferi toată echipa națională a României la CSM, lucru care ar slăbi campionatul intern. Echipa României trebuie să fie împărțită la toate cluburile din Liga Națională, să contribuie la întărirea echipelor respective și implicit a campionatului. Nu rezolvi nimic dacă ești o echipă super puternică în campionatul intern, fără să ai un oponent, fără să te antrenezi. O spun din experiență, Oltchim a fost lider câțiva ani și pentru asta trebuia să mergem la turnee internaționale și să căutăm jocuri amicale puternice, pentru că situația din campionatul intern, deși exista Brașov, nu oferea suficientă rezistență.”
Întrebat de posibilitatea ca Baia Mare să nu mai opună această rezistență, având în vedere problemele cu care se confruntă, Luca spune că nu e îngrijorat, pentru că s-ar naște o altă echipă. „Întodeauna, în România vor exista cel puțin două echipe puternice, așa a funcționat mereu; e un ciclu, dacă se înclină un pol din nordul țării, cu siguranță se va forma un altul.”
Continuând cu obiectivele de viitor, dacă anul acesta calificarea în Final 4 a fost ținta, pentru sezonul următor se dorește câștigarea competiției europene, pe lângă cele interne. Iar jucătoarele noi care vor veni la București – cele mai recente adăugate pe listă fiind franțuzoaicele Camille Ayglon (inter dreapta), de la Nimes și Gnonsiane Niombla (inter stânga), de la Fleury Loiret – știu deja că au de câștigat tot.
Despre Cristina Neagu, pe care CSM a ofertat-o în iarnă, Luca spune că orice club și-o dorește, dar că e o jucătoare căreia trebuie să-i oferi mai mulți factori, dincolo de cei financiari. „Cristina Neagu trebuie să-și desfășoare activitatea într-un mediu performant, în care să se poată exprima și să poată să-și atingă obiectivele. Sunt de acord și cu pretențiile financiare, că valorile trebuie răsplatite, mai ales că vorbim de sport, de o perioadă scurtă, de accidentări, iar ea a trecut prin multe. Dar Cristinei Neagu îi trebuie altceva: un mediu în care să se exprime, peformanță, un colectiv stabil și serios, un proiect serios care s-o facă să creadă că va ajunge să câștige Champions League. Cine poate să-i ofere toți acești factori, împreună, o poate avea pe Cristina”.
Team-managerul campioanei României are deja un obiectiv setat și pentru sezonul 2017-2018: își dorește ca ponderea de jucătoare române din echipă să crească și ca media de vârstă să scadă cu cel puțin patru ani.
Până atunci, se pregătește de prima participare a CSM-ului în Final 4, un format introdus în 2013 care nu-i place în mod deosebit, pentru că schimbă modul de desfășurare a competiției. „Din punctul meu de vedere e foarte mult hazard, dacă nu ești în formă în prima zi ești deja aruncat pe locurile 3-4. În plus, privezi spectatorii de șansa de a-și susține echipa pe viu, nu pot să duc acolo toți bucureștenii. Cu toate că vor fi, din estimările pe care le am acum, cam 500 de români.
De cealaltă parte, când vorbești de Final 4, vorbești de o elită handbalistică europeană, cele mai bune patru echipe din Europa se bat pe un trofeu. Orice e posibil, în acest moment toată lumea pornește cu șanse egale, 50-50. E un moment al adevărului: cine e bun, sau cine e cel mai bun, merită să câștige. Apoi, mai e și factorul mediatic. Evenimentul se transmite în 18 țări, și noi ce urmărim în ce facem – să oferim show. Iar Final 4 e un show.”
