Dejan Stanojevic, despre naționala de polo: Să jucăm fiecare secundă ca pe ultima. Cum încearcă poloiștii să-și schimbe mentalitatea

„Avem acum echipa care ne poate reprezenta în patru ani”, spunea luni, la Centrul Olimpic de la Izvorani, Dejan Stanojevic, antrenorul naționalei masculine de polo. Mai erau mai puțin de două ore până la meciul cu Slovacia, al doilea din preliminariile Ligii Mondiale de anul viitor. Nu e niciodată prea devreme să pregătești drumul spre Tokyo.

Primul meci, contra Serbiei, campioana olimpică de la Rio, fusese compromis din primul sfert, care s-a terminat demoralizant pentru tricolori, 0-6. În penultima repriză, băieții au recuperat, s-au apărat mai ferm și au strâns la 12-6. Sârbii însă au insistat să mai înscrie de nouă ori în ultimele opt minute, ca să încheie povestea cu 19-8. „Asta e situația momentan, sunt cei mai buni din lume la polo”, explica Stanojevic, „dar dacă de la 9-1 am ajuns la 12-7 și ne-am oprit, acolo trebuie să ne întrebăm de ce și unde e , de fapt, problema.” Echipa a arătat două fețe Serbiei – a continuat antrenorul – una speriată, pierdută și fără energie, dar, preț de 10 minute a arătat unitate și un nivel superior de joc.

Meciul cu Slovacia, de pe 6 decembrie, a fost a doua ocazie care i-a adus împreună la antrenamente pe cei 20-22 jucători. Mai mult de jumătate dintre numele de pe listă erau noi față de echipa care a plecat spre Trieste, în aprilie, la turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Rio. Însă schimbarea asta e departe de a fi șocantă, pentru că sârbul anunțase de când a preluat echipa, acum doi ani, că e nevoie urgentă de un schimb de generații.

Partea grea a început de vreo două luni și se clădește pe mai multe principii pe care Stanojevic încearcă să le insufle băieților. Cel mai important este că nu contează contra cui jucăm – fie campioană mondială sau cineva de rangul nostru -, nu contează vârsta jucătorilor noștri. Cel mai important este ca băieții să dea tot ce au ei mai bun în meciul respectiv, chit că intră 20 minute în apă, sau doar 2 minute. Normal că e important și ca ei să-și înțeleagă actualul nivel, dar să muncească mult să îl depășească. „Apoi, în trei luni, șase luni, un an, verificăm ce s-a schimbat, dacă am progresat sau nu, cum continuăm.„

„Echipa este mult întinerită față de 2012 și cu siguranță mai lipsită de experiență, dar poate mai ambițioasă.” – Tiberiu Negrean, (28 ani), extremă – Foto Main

Stanojevic recapitulează des cuvintele cheie – echipă, proces lung, viitorul nostru – și recunoaște că situația nu e grozavă, că e nevoie de multă muncă și de alte și alte schimbări, dincolo de cele de generații. Antrenorul crede că sunt îmbunătățiri în ce privește punerea în practică a tacticilor de joc, chiar dacă echipa abia se încheagă, dar insistă asupra altei teme. Spune că trebuie să ne uităm în primul rând la mentalitatea din sportul românesc: să nu mai spunem că nu putem învinge Serbia, ci să jucăm fiecare secundă ca pe ultima, nu să tragem tare doar spre final de partidă, când clepsidra se golește rapid. Să jucăm ca și cum am putea învinge Serbia.

Exemplul turneului preolimpic de la Trieste e elocvent. România a ratat atunci șansa de calificare la JO după înfrângerea dramatică din sferturi în fața italienilor. Speranțele începuseră să crească în ultimele patru minute de joc, când românii erau la egalitate, 7-7, contra unei echipe cu un palmares amețitor: de șase ori campioni mondiali, de 11 ori campioni europeni și de opt ori pe podiumul olimpic. Ne aminteam că în 2006, naționala de polo antrenată de Vlad Hagiu făcea istorie, învingând Italia (tot în sferturile de finală) într-unul dintre cele mai dramatice jocuri ale Campionatului European din Serbia.

Într-un final intens, am avut mingea, cu două minute rămase, dar am lovit bara. Rămași în inferioritate după eliminarea lui Dimitri Goanță, tricolorii au primit golul decisiv în ultimele șapte secunde. A rămas, însă, sentimentul că România a făcut față până-n ultimele secunde unei echipe de rangul Italiei.

Dar înfrângerea de la Trieste a avut rolul de a crește ambițiile echipei pentru viitor. S-au mai schimbat din jucători, modificări la care Stanojevic a ajuns urmărind în ultimul an meciuri de cluburi, de juniori, înregistrări când n-a reușit să ajungă la ele; așa s-a ajuns la cei 20-22 oameni care formează viitorul echipei.

N-au fost alegeri ușoare, cu siguranță au rămas pe dinafară unii jucători mai buni, din cauza vârstei înaintate, spune antrenorul. Pentru că la echipa mare vorbim acum doar în termeni de 4-5 ani, a ales jucători care pot învăța de la veterani și pot avea viață mai lungă la națională. Stanojevic le spune acum, mai mult ca niciodată, să lupte pentru poziția din echipă, să demonstreze că vor să fie acolo. Vrea să evite confortul titularilor, al locurilor asigurate; spune că nimeni nu este de neînlocuit, iar acum sunt 2-3 variante pe aceeași poziție.

„Voi dați ce aveți mai bun în apă, de observații mă ocup eu. Dar luptați, băieți. Luptați, luptați, luptați.”

Asta, dacă vor să ajungă ulterior la Olimpiadă. Dă apoi exemplul Serbiei – unde a petrecut 12 ani în antrenorat, cinci la juniori, șapte la seniori. Nici sârbii nu au jucători născuți direct campioni, ci doar unii care se luptă zi de zi să țină pasul, să se ridice la nivelul așteptărilor proprii și ale antrenorilor. Ajută, firește, că sârbii participă la 200 de antrenamente pe an cu naționala. Ca atare, Stanojevic vrea să stabilească pentru vara viitoare 6-7 săptămâni de antrenament cu băieții, astfel încât aceștia să aibă doar 10 zile libere între terminarea antrenamentelor de club și începutul celor de la națională.

În nucleul de bază al naționalei au rămas câțiva veterani care au rolul să îi ajute pe nou-veniți. Printre ei, Cosmin Radu, 35 ani, căpitanul naționalei și campion al Croației în 2015 cu Primorie Rijeka. Ceilalți din garda mai veche, Tiberiu Negrean (28 ani), Alexandru Ghiban (30 ani), Mihnea Chioveanu (28 ani), au mai mult de 3-4 ani la națională și, prin urmare, un rol important în schimbul de generații. De la cei noi, Stanojevic așteaptă respect pentru veterani când vine vorba de pregătire, dar nu și când vine vorba de lupta pentru un loc în echipă. Respect și ajutor pe de o parte, explică sârbul, luptă și fair-play pe de alta; toate astea trebuie să facă parte din caracterul unui jucător. 

Dincolo de orice obiective concrete setate pentru viitor, primează unitatea familiei, o prioritate pentru Stanojevic. „Cât timp jucătorii mă văd, mă ascultă, voi fi aici; cu prima ocazie în care voi simți că ei nu mă mai sprijină, îmi voi face singur bagajele, nu voi aștepta să-mi spună cineva să fac asta”, spune antrenorul.

Sunt multe principii de aplicat, multă muncă în afara jocului propriu-zis de polo și aici trebuie să pună mâna toată echipa din spatele băieților, de la antrenori la psiholog. Trebuie identificată o filosofie a echipei, iar la acest capitol grupul încă lucrează. Unele echipe de nivelul nostru, precum Slovacia și Olanda, au șansa ca jucătorii lor să ajungă la cluburi mai bune din țări precum Ungaria sau Spania; astfel, pot ține pasul cu ultimele noutăți de antrenament, pot să trăiască într-un mediu cu performanțe, iar impactul se simte la națională. Pe de altă parte, echipe precum Germania și Franța aleg să dea cetățenie câtorva jucători străini.

Cel mai important, crede antrenorul tricolorilor, este ca jucătorii lui să îmbrățișeze strategia și consecvența lui Stanojevic, care n-are de gând să renunțe la principiile lui. În bazin, jucătorii au puterea fizică, pe marginea lui antrenorul are puterea cunoștințelor. „Nu-mi consum sănătatea sau nervii frământându-mă ce o să se întâmple mâine sau cât voi mai fi aici”, spune Stanojevic. „În fiecare zi mă gândesc ce pot să fac mai bine, cum pot fi mai bun mâine. Sunt acum aici, deci jucătorii încă au încredere în mine.”

Luni seară, de Moș Nicolae, naționala României a învins Slovacia cu 12-10 în acel al doilea meci din grupe pentru calificarea în Liga Mondială, jucat la Izvorani. Un meci cu un Stanojevic mai vocal ca alte dăți de pe marginea bazinului. Un meci disputat intim, în prezența colegilor și antrenorilor de la cluburi, a unor membri din FRP, cărora li s-au alăturat câțiva jurnaliști. Bazinul ales de federație a limitat accesul publicului, într-un sport oricum prea puțin popular în România. Așa că nu mulți au văzut zecile de high sau low five-uri pe care jucătorii și antrenorii naționalei le-au bătut între ei, înainte să sară în bazin și după. La preliminariile Ligii Mondiale din februarie, când naționala a jucat contra Greciei în bazinul de la Dinamo nu s-au auzit atâtea pliciuri entuziasmate după încălzire. Poate și asta i-a ajutat pe tricolori să mărească într-a treia repriză diferența la 11-5, poate și Marius Țic, portarul alert de 20 ani. Poate câteva pliciuri în plus i-ar fi împiedicat să încetinească în ultimele minute, când slovacii s-au apropiat la două goluri diferență.

Următorul meci din preliminarii îi așteaptă pe poloiști pe 10 ianuarie, în deplasare, contra Germaniei. Clasamentul grupei A, din care facem parte, îi are ca fruntași pe sârbi, pe slovaci pe treapta a doua, pe tricolori pe locul al treilea.

Pentru clasamentul complet al grupelor, trageți cu ochiul pe site-ul competiției.