Oana Manea: „Știam că asta e Cupa noastră.” Jucătoarele CSM-ului vorbesc despre cum e să fie campioanele Europei

„Atunci când ești copil și începi să joci handbal te gândești la momente de genul ăsta, dar par posibile doar în vis, e ceva ce există doar în capul tău. Să fii aici, să ai medalia la gât, e incredibil, nu pot să explic senzația pe care o am purtând-o.”

Sunt cuvintele prin care Isabelle Gullden, cea mai bună marcatoare a finalei și a sezonului Ligii Campionilor (104 goluri), a încercat să explice ce înseamnă să fie campioană a Europei. Un sentiment pe care multe jucătoare ale CSM-ului s-au chinuit să-l pună în cuvinte, după una din cele mai frumoase nopți pe care le-au trăit, de când s-au apucat de handbal. „Nici nu am cuvinte să exprim sentimentele pe care le am în interior”, a spus Mica Brădeanu, autoarea ultimului gol. „Nu–mi dau seama cum e să fii campioana Europei, nu realizez încă. Poate mâine, când mă trezesc”, a zis și portărița Jelena Grubišić.

Le-a fost greu să exprime în cuvinte sentimentul pe care îl trăiesc poate și pentru că nu s-au pregătit prea mult pentru el. Tot ce s-a întâmplat weekendul ăsta la Budapesta a părut să fie un vis frumos, doar că real. CSM n-a fost aleasa specialiștilor înaintea weekendului FINAL 4, dar numele clubului bucureștean care a câștigat trofeul la prima participare e acum pe buzele tuturor. Nu mulți au crezut în echipa din București – nici jurnaliștii străini, care au recunoscut la final că e incredibil ce s-a întâmplat, nici unii fani, nici unii jurnaliști români.

Dar fetele au crezut. Poate nu la mijlocul sezonului, au reunoscut toate, când se calificau de pe ultimul loc al grupei. Dar în weekendul ăsta, și mai ales în finala cu Gyor, n-a fost niciun moment în care să simtă că pot pierde. Nu s-au uitat nici măcar la tabela de marcaj, cum ne-a spus râzând Gullden, care crede că asta le-a ajutat să creadă până la capăt. Așa le-a zis Kim Rasmussen: să nu se concentreze pe scor, să nu se uite la tabelă, ci doar să meargă înainte; orice-ar fi să meargă înainte. Au mers și s-au oprit pe podium, cu mâna pe trofeu.

După festivitatea de premiere, după ce-au sărbătorit cu fanii și s-au pozat cu trofeul și cu medaliile de gât, fetele au venit la interviuri țopăind de fericire, strigând CSM! CSM! Unele aveau lacrimi în ochi și toate erau cu medaliile de gât: le atingeau din când în când, ca să fie sigure că mai sunt acolo, că totul e real. În plus, aveau fiecare câte ceva în mână, pentru că bucureștencele au luat totul acasă: trofeul pentru cea mai bună marcatoare a mers la Gullden, cupa pentru cea mai bună jucătoare a Final Four-ului la Grubišić, iar imensul trofeu argintiu al Ligii, pe care l-au purtat pe rând, cu care s-au pozat și pe care, ne-a șoptit team-managerul Nicolae Luca, l-au și ciobit.

„E o realizare enormă pentru handbalul românesc și pentru clubul ăsta nou, sper din tot sufletul să dureze cât mai mult posibil pentru că sentimentul pe care îl trăim prin intermediul sportului, atunci când ridicăm o cupă, când sărutăm o medalie, nu cred că îl mai trăim în niciun alt moment”, a spus Cristina Vărzaru, care a apărut la zona de interviuri strigând: „patru din patru”. Are patru finale jucate și câștigate de Liga Campionilor. „Eu sunt talismanul norocos al echipei”, a glumit apoi. „A trebuit să mă întorc în țară ca să câștigăm Liga Campionilor. Mă simt fericită, împlinită, am primit în viața asta mai mult decât mi-am dorit.”

Despre meci, Cristina a zis că a fost unul al nervilor tari: „Nu ne așteptam să fie floare la ureche, normal că ne așteptam să fie foarte greu și a fost exact așa cum ni l-am imaginat, a fost o finală adevărată, cu mulți nervi, că despre asta e vorba în finale, până la urmă, de cine are nervii mai tari. Și noi am avut nervii mai tari. Locke și Groot, cele mai bune jucătoare ale lor, s-au pierdut la 7 metri. Nu-mi doresc să fiu vreodată în situația asta. Îmi pare foarte rău pentru ele, dar mă bucur enorm pentru noi. Este o încununare a unui an care-a fost cu suișuri și coborâșuri, am coborât în infern de atâtea ori și am fost hulite și-a trebuit să ne ridicăm și am ajuns azi să ridicăm cupa deasupra capului. Asta este doar muncă. Nici noi nu cred că speram la asta la mijlocul sezonului.”

Aurelia Brădeanu, care a împlinit 37 de ani săptămâna trecută, a fost de acord: „Sincer, nu mai speram. Dar ușor ușor, echipa a început să meargă și am crezut în lucrul ăsta. Și astăzi, înainte de meci, și apoi tot timpul am crezut că este ziua noastră și vom putea câștiga.”

„Știam că asta e cupa noastră”, a spus și Oana Manea. „Sincer, n-am avut niciun moment în care să simt că putem pierde, chiar și când au avut două goluri avans, am avut încredere în noi.”

Suedeza Gullden a completat: „E cea mai frumoasă noapte din viața mea, clar. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat până acum. Nu știu dacă a fost și cel mai bun joc al meu, a continuat râzând, pentru că nu-mi aminesc prea mult din el, doar că am înscris multe goluri. Niciodată n-am mai dat așa multe, dar au fost și multe penaltyuri și m-am pregătit mult pentru ele.”

La ultimul, însă, a avut emoții. „Chiar glumeam înainte cu fetele, le-am zis că sper să nu ajung niciodată în situația asta, să dispuți o finală la penaltyuri. Niciodată nu am emoții când bat loviturile de la 7 metri, dar acum am avut.”

Centrul CSM-ului spune că ar renunța oricând la titlul de golgheteră pentru medalia de campioană de la gât, care e mult mai importantă. „E incredibil s-o porți. Acum, că am văzut cum e, vrem să câștigăm și la anul. Dar va fi greu, sunt echipe foarte bune. Și în final e despre cine e mai bun în acel moment. Acum, am fost noi. Am avut și noroc, când un meci se termină la penaltyuri poate nu e cel mai corect mod. Dar am luptat și am crezut în noi. Toată lumea ne-a exclus din acest calcul și le-am arătat că au greșit.”

Despre secretul succesului echipei din acest an, Bella recunoaște râzând că nu știe care este. „Am avut suișuri și coborâșuri, dar de când ne-am întors de la echipele naționale și de când s-a întors și Line (Jorgensen), pur și simplu am lăsat totul în spate și am privit înainte. Atmosfera în echipă a devenit mai bună, am luptat una pentru alta. Am trecut prin multe și asta ne-a făcut mai puternice.”

Cealaltă eroină a meciului, portarul Grubisici, e de părere că nu există un secret pentru ce-au reușit să facă. „Nu cred c-a fost un secret în spate, pur și simplu am avut o stare bună în echipă, am luptat una pentru cealaltă, ne-am ajutat. A fost cel mai important weekend al sezonului, și pentru multe dintre noi, al întregii cariere. Așa că ne-am zis să ne aruncăm cu capul înainte și să luăm titlul ăsta.”