Va mai fi vreodată unul ca el? Muhammad Ali lasă lumea în doliu, dar a făcut o lume mai bună

Ancuța Iosif 5 iunie 2016

Muhammad Ali (născut Cassius Clay), legenda boxului la categoria grea și unul dintre cei mai aprigi activiști ai egalității între rase, a murit la 74 ani, după ce în ultimii 30 ani se luptase cu Parkinson, iar în ultimii doi cu pneumonia.

Internat joi, 2 iunie, într-un spital din Arizona după ce începuse din nou să aibă probleme cu respirația, Ali a decedat în urma unor complicații. Medicii au anunțat familia că șansele de supraviețuire sunt mici, iar purtătorul de cuvânt al acestuia declarase că fostul sportiv se afla într-o stare extrem de gravă. Muhammad fusese internat de două ori la finalul lui 2014 și la începutul lui 2015, fiind diagnosticat cu pneumonie. Ceremonia de adio va avea loc, așa cum și-a dorit el, în orașul său natal, Louisville, Kentucky.

Ca pugilist amator, a câştigat de şase ori titlul de campion „Mănuşile de Aur” (categoria greutate mijlocie). Muhammad Ali a câştigat aurul la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, la categoria greutate mijlocie şi, ca profesionist, a fost de trei ori campion mondial al greilor. A fost introdus la categoria grea în 1964, când l-a întâlnit pe Sonny Liston și a câştigat meciul în runda a opta.

muhammad-ali

La scurt timp după ce a devenit campion, pugilistul a anunţat că îşi va schimba numele din Cassius Clay în Muhammad Ali, convertindu-se la islam. Între timp, a refuzat să se prezinte la stagiul militar, deşi a primit destule sesizări, motiv pentru care licenţa de campion i-a fost anulată de către Comisia de Box din New York, titlul i-a fost retras şi a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Actul devenea eroic într-o epocă în care prejudecățile împotriva celor de acolo erau toxice. Mulți au spus că mișcarea lui, convertirea, nu a ajutat cu nimic, dar Ali și-a purtat rasa și religia nu ca pe o povară, dar ca pe o mândrie pe care bigoții o interpretau ca înfiorătoare. Cum bine scriau cei de la Eurosport, pentru rasiști, nu doar că a fost ca și când scalvul a sfidat stăpânii și a scăpat din lanțuri, dar luase lanțurile și le folosea ca să sară coarda cu ele.

Ali a luptat toată viața lui. În ring, dar în special în afara lui. A făcut sacrificii despre care presa a scris mult timp. Refuzul său de a merge în Vietnam, militând constant pentru drepturile omului, egalității între rase, împotriva sclavismului, lucru care l-a costat anii de aur ai carierei, bani și titluri retrase într-o epocă în care supremația aparținea albilor, el era „fără nicio scuză”, negru.  În 1970 se întorcea la box, mai puternic ca niciodată și a reînceput printr-o victorie împotriva lui Jerry Quarry. Curtea de Justiţie i-a redat titlurile şi a început să participe din nou la meciuri. Ali a întâlnit în ring și alte legende precum Joe Frazier, care a devenit primul pugilist să-l doboare pe Ali.  Ali s-a retras în 1979, după care n-a putut sta locului și a mai avut două meciuri, împotriva lui Larry Holmes, în 1980 şi a lui Trevor Berbick, în 1981, pe care le-a pierdut. A disputat 61 de lupte la profesionişti, 56 dintre ele câştigate, 37 de victorii câştigate prin KO, şi cinci pierdute. A deţinut toate centurile importante la categoria grea. A început lupta cu Parkinson în 1984.

„Will they ever have another fighter who writes poems, predicts rounds, beats everybody, makes people laugh, makes people cry and is as tall and extra pretty as me?”

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.