Belgia mai bate o dată Anglia și pleacă acasă cu bronzul – cea mai bună performanță din istoria ei

Danny Coposescu 14 iulie 2018

A venit și momentul lui. Pășește țanțoș pe teren, cu un zâmbet larg și se îmbăiază în uralele publicului. Se demarcă rapid și ajunge în poziția optimă, de unde finalizează elegant din nou și din nou. De ce să-i stricăm plăcerea lui Giani Infantino, care trăiește pentru momente ca cel din finala mică dintre Anglia și Belgia? La urma urmei, deși există aproape exclusiv pentru a mai rotunji câștigurile FIFA și a-l aduce pe președinte ei în centrul atenției la decernarea medaliilor, sunt și alții care se bucură de ea.

Belgia 2-0 Anglia

Dacă e să fim generoși, am spune că utilitatea confruntării ăsteia e cel puțin disputată. Sau mai pe șleau, absolut nimeni în afară de FIFA nu și-o dorește. Nu suporterii, eventual în afară de cei care și-au cumpărat bilete pentru întâlnirea de la Sankt Peresburg. Nici jucătorii, a căror opinie a fost reprezentată în cuvintele diplomatice ale lui Harry Kane: „Nu ăsta e meciul pe care ne doream să-l jucăm, dar asta e.‟

Și totuși, au fost destule momente în după-amiaza asta care să aducă un contra-argument. Pentru rușii care-au dominat tribunele, a fost o ultimă ocazie de a-și sărbători propria națională la turneul ăsta. Scandarea familiară de „Ra-si-ja‟ a răsunat din primul până în ultimul minut, iar valurile mexicane au umplut fiecare lacună din acțiunea de pe teren. Măcar pentru publicul ăsta atât de călduros și pozitiv, exercițiul ăsta n-a fost fără folos.

Și nici fotbalul n-a fost (mereu) rău. Un început vioi pentru Belgia a fost încununat cu o combinație excelentă între Lukaku, Chadli și Meunier, care a devenit al zecelea marcator diferit pentru echipa sa în Rusia. Anglia a avut dificultăți mult mai mari de a se motiva și doar șutul stângaci al lui Harry Kane a pus în pericol poarta adversă.

A doua repriză a facilitat o moțăială bună până în ultima sa parte. Dincolo de somnolența provocată, rămâne totuși interesant să poți reexamina în direct neajunsurile care au adus cele două formații aici, în loc de finala mare. Oamenii lui Martinez și-au pierdut des concentrarea înainte de ultima pasă sau la finalizare, ceea ce i-a costat mult mai scump în fața unui adversar de top ca Franța. De cealaltă parte, ultimele două partide au subliniat lipsa imaginației la construcție de care suferă în continuare englezii. Dele Alli, Ruben Loftus-Cheek și Sterling nu sunt playmakeri care să dicteze ritmul și cadența jocului, iar în lipsa ideilor, mingile sunt săltate rudimentar către Harry Kane.

Însă niciunul dintre cei trei amintiți nu au peste 23 de ani, deci viitorul nu poate să aducă decât progres. Deocamdată, prezentul le aparține lui Kevin De Bruyne și Eden Hazard, care au colaborat la golul decisiv marcat e cel din urmă. Belgia câștigă meritat medalia de bronz, cel mai bun rezultat din istoria ei la o Cupă Mondială, o consolare parțială pentru o selecționată care va simți în continuare că trebuia să fie prezentă mâine la Moscova.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.