Dortmund şi Liverpool termină la egalitate în „El Kloppico‟, Şahtior e aproape de semifinalele Europa League

Danny Coposescu 8 aprilie 2016

Încă de la tragerea la sorți a sferturilor de finală, o întreagă competiție – Europa League – a trecut în umbra unui singur duel: noua echipa a lui Jurgen Klopp contra vechii echipe a lui Jurgen Klopp, noul stil al lui Dortmund contra vechiului stil al lui Dortmund.

Din momentul în care Dortmund și Liverpool au fost puse să se certe pe locul din semifinalele Europa League, narațiunea aproape că s-a scris singură, iar personajul central a fost (a câta oară?) Jurgen Klopp.

„Kloppo” – cum îi spun prietenii – s-a întors acasă, la un an distanță de momentul când a anunţat că nu o poate duce pe Dortmund mai departe şi că va părăsi clubul cu care ajunsese să se confunde. O săptămână întreagă, germanul a fost amețit de întrebări legate de fosta sa echipă, într-o asemenea măsură încât nu ţi-ai fi dat seama că e manager la Liverpool acum.

Uşor intimidat de atâta agitaţie în jurul unui scenariu până la urmă extra-sportiv, Klopp a încercat, timid şi cu umor, să readucă atenţia asupra jocului. „S-au spus multe, dar pentru mine e uşor – am mulți prieteni aici. E mai bine să fiu aici decât în…Coreea de Nord sau ceva de genul. Nu mă gândesc la situaţia mea, nici pentru o secundă.‟ Însă nimic din ce ar fi fi putut spune şi face nu l-ar fi scos din rolul principal care i-a fost acordat în contextul meciului ăsta.

De cealaltă parte, Thomas Tuchel a fost prins şi el în valul-vârtej. La urma urmei, el e moştenitorul lui Klopp, un tip cu care împarte atâtea similarităţi. Ambii sunt foşti fundaşi, au avut traiectorii aproape identice, mai întâi la Mainz şi apoi la Dortmund. Tuchel s-a prins de mult de obsesia presei cu trasarea paralelelor între cariera sa şi cea a predecesorului său. După ce Klopp a fost anunţat la Liverpool, Tuchel glumea: „Sunt atât de fericit că Kloppo s-a hotărât în sfârşit. Acum ştiu unde o să mă duc mai departe ca antrenor.‟

Cu un fundal atât de încărcat, e mare lucru că s-a ajuns în sfârşit şi la meciul de fotbal dintre cele două echipe. În ciuda unei camere speciale care să-l urmărească numai pe Klopp pe parcursul celor 90 de minute, cei aflaţi în stadion au preferat să se concentreze pe ceea ce contează: echipa lor, care juca pentru un loc în semi-finalele Europa League. Aşa s-a făcut că aplauzele pe care le-a primit Klopp din partea celor care l-au adorat timp de şapte ani au fost politicoase şi apreciative, dar nimic mai mult. După cum şi antrenorul lui Liverpool şi-a permis doar câteva zâmbete nostalgice şi o mână ridicată spre tribunele galbene atât de familiare. Din momentul fluierului de start, însă, (aproape) toţi romanticii s-au transformat în profesionişti.

Şi, cu atenţia îndreptată spre joc, s-a putut vedea că Borussia nu mai aparţine de mult lui Klopp. Tuchel şi-a pus amprentele peste tot. Fotbalul „heavy metal‟ a fost înlocuit de o adaptabilitate aproape cameleonică. Dortmund te poate ataca construind încet de-a latul terenului, te poate alerga pe flancuri sau, ceva mai familiar, te poate lovi cu un contraatac fulger. Toate cele trei variante le-au încercat jucătorii în galben, dar s-au izbit de doi oameni pe care fanii lui Liverpool nu sunt obişnuiţi să-i laude: fundaşii Mamadou Sakho şi Dejan Lovren. Primul a fost poate omul meciului, reuşind de trei ori să intervină spectaculos exact când te aşteptai să vezi plasa lui Simon Mignolet scuturându-se.

La celălalt capăt al terenului, belgianul Origi a arătat de ce Klopp îl preferă în faţa lui Sturridge şi Benteke. Pe lângă golul care a deschis scorul, atacantul a fost mereu o supapă pentru presiunea pe care defensiva lui Liverpool a trebuit să o absoarbă şi i-a ţinut ocupaţi pe apărătorii centrali ai lui Dortmund. Nu însă şi la cornerul din minutul 48, când Matts Hummels s-a înălţat singur-singurel şi a egalat. La fazele fixe, Liverpool încă suferă. Dar în rest, englezii şi-au creat ocaziile mai bune, chiar şi fără posesie. Portarul Weidenfeller a trebuit să intervină de trei ori în succesiune pentru ca rezultatul să rămână, în final, 1-1. Ceea ce pregăteşte un retur în care nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla.

„Nu suntem atât de dezvoltaţi cum sunt ei şi în momentul ăsta nu putem juca cum joacă ei‟, a spus Klopp după joc. „Dar putem să ne apărăm şi putem să marcăm goluri, deci putem câştiga.‟ De cealaltă parte, Tuchel a recunoscut că Borussia nu a meritat să câştige. „Ne aşteptam să fim mai buni, mai liberi cu pasele noastre şi cu un ritm mai bun.‟

La Braga, Şahtior Doneţk şi Mircea Lucescu au pus stăpânire pe sfertul lor de finală. O victorie cu 2-1 în deplasare îi pune pe ucrainieni într-o poziţie grozavă pentru a merge mai departe, în prima semi-finală europeană de la câştigarea ultimei ediţii a Cupei UEFA, în 2009.

Sevilla îşi continuă și ea drumul spre ceea ce ar fi o a treia finală consecutivă în Europa League cu o victorie 2-1 în deplasare la colega de campionat, Athletic Bilbao. Trei trofee europene la rând nu s-au mai văzut din anii 1970, dar Sevilla are o relaţie cu totul şi cu totul specială cu această competiţie. Oricât de rău le-ar merge în campionat (două înfrângeri la rând), andaluzii compensează aici.

În fine, Villareal încearcă să fie cea de-a doua semifinalistă iberică, după un 2-1 acasă cu Sparta Praga. Totuși, golul marcat în deplasare le dă speranţe cehilor, care nu au mai ajuns atât de departe în Europa de la primul sezon de Champions League, în 1992.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.