Reaprinde Monte Carlo lupta în ATP? Un tablou solid, un peisaj perfect, multe motive pentru o săptămână bună

Mastersul de la Monte Carlo rămâne un loc aparte în calendar. O competiție într-un loc select, dar urmărită pe viu de public din toate categoriile, turneul din Principat se laudă cu un decor irepetabil și multe meciuri tari în ultimii 10-15 ani. Dominația lui Rafa Nadal pare rămasă în istorie acum, cu Djokovic încă o dată mare favorit să-și apere un titlu. Evenimentul săptămânii e reîntoarcerea în circuit a lui Roger Federer, după două luni și jumătate de la ultimul meci.

Nu cu mult timp în urmă, una dintre principalele dorințe ale fanilor era să apară nume noi în partea de sus a clasamentului. Acum, ele au apărut, dar deocamdată nu par a convinge pe mulți că au și forță să rămână sus. Fanii sunt cumva sceptici, nu vor schimbare doar “ca să fie”, vor să vadă și dovezi că această schimbare poate fi susținută la nivel înalt.

E un început bun de discuție. Pe de o parte, sunt evidente semnele unor mișcări mai ample în ierarhia aproape înțepenită a clasamentului ATP. Pe de altă parte, întrebarea implicită e justificată: sunt aceste semne serioase, sustenabile, sau sunt doar rodul unei întâmplări? Priviți Top 10 în Race to London după trei luni din sezonul 2016, adică o perioadă suficientă pentru un clasament cât de cât relevant. Ok, Djokovic e ca și prezent la Londra. Dar ordinea din spatele lui arată astfel: Raonic, Murray, Nishikori, Thiem, Wawrinka, Goffin, Bautista Agut. Dacă Turneul Campionilor s-ar juca de mâine, ei ar fi prezenți la O2, cu Monfils și Cuevas (locurile 9 și 10) pe post de rezerve. Nu Federer, nu Nadal.

Câți dintre acești jucători își vor putea prelungi forma bună pe parcursul unui an întreg? Câți vor putea emite pretenții la titluri importante? Sezonul de zgură, ale cărui competiții importante urmează, va fi un bun indicator. Cu două meciuri jucate deja și cu grosul primului tur programat azi, Monte Carlo vine cu primele răspunsuri. Cel mai probabil, însă, greul pe zgură îl vor duce tot cei din elita tradițională. În vreme ce Djokovic e în propria lui ligă, Federer, Murray, Nadal și Wawrinka își caută fiecare inspirația pentru segmentul aprilie – iunie.

Djokovic

Cu toate recordurile pe care le stabilește, Djokovic va fi până la urmă judecat în funcție de Roland Garros. Va conta prea puțin câte titluri va aduna sârbul până la Paris dacă nu-l va câștiga pe acela, singurul Slam care îi lipsește. În același timp, nu e în interesul său să reducă viteza și să ia mai puține trofee, dimpotrivă. Cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla pentru Novak în această primăvară este ca plutonul să ajungă la Roland Garros în aceeași stare de somnolență și teamă care-l caracterizează acum, ceea ce i-ar simplifica sârbului misiunea, într-un Grand Slam totuși foarte dificil de câștigat. Un pluton fricos e un pluton mai ușor de dominat. Ca această somnolență să fie conservată, Djokovic are nevoie să continue să câștige tot ce prinde. Așadar, deși nu-l ajută cu mare lucru alte câteva titluri (în imaginea de ansamblu), el e cumva obligat să nu coboare ritmul infernal pe care tot el l-a setat.

Acest semi-paradox face sezonul de zgură un pic mai sărat decât s-ar zice după dominația exhaustivă a liderului mondial. Apare încă un aspect care înfrumusețează discuția, măcar pe hârtie: cât va conta presiunea care se va tot acumula, pe măsură ce ne apropiem de Paris? Alte titluri la Melbourne, Indian Wells și Miami nu au mirat pe nimeni, dar acum intrăm pe zgură, și dintr-o dată există o temă mult mai ofertantă. Novak a mai resimțit apăsările discursului public și în trecut; cât se va lăsa apăsat el de întrebarea care va pluti în aer de acum și până la ultimul său meci din ediția 2016 a RG? Dintr-o dată, Djokovic nu mai joacă doar împotriva adversarilor din teren, joacă și contra ceasului, a istoriei, a statisticilor și a tot soiul de alte lucruri care s-au arătat, nu o dată, mai puternice decât orice oponent.

În anii precedenți, Novak a încercat ambele abordări pre-RG. A fost un an în care a spus că încearcă să-și păstreze forțele pentru Paris, dar rezultatul n-a fost cel dorit. Așa că mai apoi a revenit asupra acestei tactici și și-a propus să dea importanță maximă fiecărui turneu. Nici așa n-a mers. Anul acesta, Novak pare că vrea să joace toate cele trei Mastersuri, inclusiv Madridul, pe care l-a sărit anul trecut.

La Monte Carlo, orașul unde locuiește, a câștigat foarte ușor anul trecut. Victoria cu Nadal a anunțat-o pe cea de la Roland Garros, ambele obținute la fel de confortabil. Ar fi o mare surpriză să-și piardă coroana anul acesta, dar traseul e frumos: Vesely sau Gabashvili în turul doi, poate Gael Monfils sau Fabio Fognini (cel care revine în circuit după accidentare) în turul trei, poate Ferrer sau Goffin în sferturi, înainte de un ipotetic rematch cu Federer în semifinale. Nole a mai pierdut în semi cu Roger, se întâmpla în 2014. Orice s-ar întâmpla cu Djokovic aici, și el, și noi, vom rămâne cu un sentiment ciudat la final de turneu: va conta mult și nu va conta deloc, în același timp.

How does @DjokerNole get the most out of his game? Read: https://t.co/3jPxtOhV7s pic.twitter.com/KsymtQPmZv

— ATP World Tour (@ATPWorldTour) April 10, 2016

Federer

Federer is back! De data asta, pe bune. Roger arată sănătos, virusul s-a dus, genunchiul nu comportă probleme, totul e pregătit. Elvețianul s-a campat la Monte Carlo de aproape 10 zile și a muncit serios, lovind toată ziua pe arena principală. Pare nerăbdător să înceapă, pare și cam plictisit de atâta stat pe margine, așa că a făcut conținut de zor pe rețelele sociale, inclusiv acest exemplu clasic de Dorkerer.

Interesantă și perspectiva lui Roger despre turneul de la Monte Carlo, despre care a spus că e “o oportunitate pentru jucătorii de top să joace mai eliberați, pentru că-i mai puțină presiune, plus schimbare de suprafață pentru toată lumea”.

Federer își începe, practic, sezonul a doua oară. În intersezon n-a avut prea multă pauză și s-a dus direct în Australian Open, dar accidentarea a venit și cu părți bune, oferindu-i o porție zdravănă de deconectare și de liniște. Odihna în plin sezon, în special cea mentală, e un lucru greu de atins în condiții normale. Adesea, diferențele mici în meciurile mari se fac tocmai pe acest plan, iar Federer se regăsește într-o situație inedită, pe care o poate folosi în favoarea lui. “Mă simt proaspăt și odihnit, fizic și psihic. Orice ar însemna odihna, e ca și cum ea se varsă într-o cutie, din care te poți servi atunci când ai nevoie”.

În mod normal, Federer își va modifica programul anunțat la început de an și va juca mai multe turnee pe zgură, privându-ne de șansa de a fi martorii unui experiment curios: cum să te duci direct la Roland Garros, fără vreo altă competiție pregătitoare. Cu toate astea, zgura va fi folosită ca o oportunitate de regăsire a ritmului, înainte de segmentul de iarbă și hard, adică Wimbledon – Jocurile Olimpice – US Open, partea pe care Roger se concentrează.

Altminteri, să nu uităm că înainte de accidentare, Federer era, totuși, al doilea cel mai în formă din lume: a jucat un tenis foarte bun la Australian Open și, deși dominat aspru vreme de două seturi, a găsit resurse să facă și semifinala cu Djokovic competitivă în ultimele două seturi, în ciuda nivelului stratosferic al lui Nole. “Deocamdată, în ultimele Slamuri nu pierd la nimeni altcineva, exceptându-l pe el”, spunea Federer la finalul Australian Open, justificându-și astfel optimismul menținut.

For @rogerfederer, time has been an ally at @MCROLEXMASTERS this year. Read: https://t.co/BBoMDadQMY #ATP pic.twitter.com/yYO8MBVzqo

— ATP World Tour (@ATPWorldTour) April 10, 2016

Despre forma lui Nadal, Murray și Wawrinka, pe Treizecizero. Tot acolo și tabloul de concurs