Novak Djokovic își îndeplinește visul, câștigă primul titlu la Roland Garros!

Djokovic a câștigat finala cu Andy Murray, 3-6, 6-1, 6-2, 6-4 în trei ore și 3 minute și a devenit primul jucător de la Rod Laver care deține simultan toate turneele de Grand Slam.

Novak Djokovic și-a îndeplinit visul și a câștigat titlul la Roland Garros; este primul său trofeu la turneul din Paris, singurul turneu de Grand Slam care îi lipsea din palmares. Liderul mondial ajunge astfel la un total de 12 titluri de Grand Slam – la cinci distanță de recordul all-time al lui Roger Federer – și devine primul om de la Rod Laver încoace care deține simultan toate turneele de Slam. Un singur alt jucător, Donald Budge, a mai reușit această performanță. Nole se alătură astfel pe o listă ilustră de jucători care au reușit Career Slam: Rafael Nadal, Roger Federer, Andre Agassi, Roy Emerson, Rod Laver, Donald Budge și Fred Perry.

***

În primul set nu-mi venea să cred cât de bine juca Murray și cât de prost Djokovic, în setul doi nu-mi venea să cred cât de prost juca Murray și cât de bine Djokovic. Această finală a cotit-o atât de brusc și de radical, că mi-a dat o ușoară amețeală.

În primul rând, nu mă așteptam ca Murray să intre și să șteargă pe jos cu Djokovic în primul set, dar asta s-a întâmplat. După ce și-a pierdut serviciul la zero în primul game, Murray a câștigat patru game-uri consecutive – a făcut un pas în față la returul pe al doilea serviciu, a dezlănțuit niște forehanduri cumplite a servit foarte bine și a judecat mult mai bine selecția loviturilor. De partea cealaltă a fileului, Novak părea complet debusolat: nu-și mișca picioarele și zburătăcea revere, dar mai ales drepte, oriunde numai în teren nu (avea să termine setul cu opt neforțate pe forehand față de doar una pentru Murray). Motivul era ușor de ghicit: presiunea uriașă de a câștiga un titlu la Roland Garros, titlu care-i tot scapă printre degete de ani buni.

După cum mergea primul set, se părea că-i va mai scăpa încă o dată. Statisticile erau sumbre pentru el, subliniind diferența de pe teren: deși aveau amândoi procentaje similare de reușită pe primul, Murray avea cam 15% în plus la punctele câștigate pe ambele servicii. Returul său foarte agresiv, mai ales pe serviciul doi al lui Novak, a făcut diferența. Apoi numărul de neforțate versus lovituri câștigătoare înclina serios în favoarea lui Murray (13/8 Novak, 6/10 Andy). Singurul incident contra lui Andy în primul set a fost când un jurnalist francez a încercat să pătrundă în loja sa, făcându-l pe Murray să strige de câteva ori de pe teren: ”Scoateți-l de acolo!”. În rest, când s-a terminat setul unu, Andy părea de neoprit și Novak de nepornit.

Watch Murray convert break point vs. Djokovic in the second game. #RG16 https://t.co/vkeW7ZRq0P

— Roland Garros (@rolandgarros) June 5, 2016

Serve direction, refusing the crosscourt backhand battle, aggression on the returns, more game dictating: the winning combination so far.

— PatrickMOURATOGLOU (@pmouratoglou) June 5, 2016

Cum, deci, de a reușit Novak să se pornească și Andy să se oprească scrâșnind din roți? Începutul setului doi și conferința lui Djokovic ne dau niște indicii. În chiar primul game, Murray a avut din nou o minge de break, la care a ajuns câștigând un punct senzațional la 40 egal. Totuși, trebuie spus că cele trei puncte cu care Andy ajunsese la 40 egal fuseseră două neforțate ale lui Novak plus o dublă greșeală. Djokovic se chinuia în continuare să-și găsească ritmul și încrederea. Și le-a găsit până la urmă cu trei prime servicii foarte bune: primul i-a dat posibilitatea să construiască un punct agresiv câștigat la fileu și următoarele două au provocat două greșeli la retur. Djokovic reușea să stăvilească un atac timpuriu asupra setului doi.

Întrebat la conferință cât de importantă a fost salvarea acelui breakpoint și dacă acolo a fost momentul de cotitură, Djokovic a răspuns: ”Da, acela a fost unul din momentele cruciale. Dar în general în setul doi m-am simțit diferit față de primul set. Mi-am restartat sistemul, m-am convins să mă îndrept într-o direcție mai bună și să mă simt mai în largul meu pe teren.”

Efectul acestui restart s-a văzut în game-ul imediat următor. A fost suficient ca revirimentul lui Novak să se suprapună peste scăderea nivelului primului serviciu și o decizie discutabilă ale lui Murray pentru ca balanța de putere să se încline deja în favoarea sârbului. Acest game al doilea reprezintă un rezumat a tot ce-a făcut Novak bine și Andy prost în următoarele două seturi și ceva. În primul rând primul serviciu a început să nu-i mai intre lui Murray (din cele șase puncte ale game-ului, trei au fost jucate pe serviciul doi și al patrulea, mingea de break, a fost pierdută cu o dublă). Apoi, Novak și-a regăsit retururile acelea lungi, în șireturile adversarului: a reușit unul chiar și pe un prim serviciu foarte bun al lui Murray. Primele două puncte au fost pierdute de Andy după niște schimburi foarte lungi, pe care reușise să le evite în primul set, dar în care s-a lăsat atras din ce în ce mai mult pe măsură ce meciul avansa, cu rezultate foarte proaste pentru el. La 15-30, cu Djokovic destul de intrat în teren, Murray decide să pună o scurtă, care a aterizat în fileu. Chiar dacă ar fi reușit-o, Novak ar fi ajuns cu siguranță la ea, deci oricum ar fi fost o decizie proastă și Murray știa asta: după ce s-a întors spre linia de fund cu figură împietrită, a strigat: ”Why???” Why indeed, Andy. Și ca să pună capac, a doua minge de break a pierdut-o cu acea dublă greșeală. În concluzie, Novak își regăsea luciditatea și încrederea, în timp ce Murray și le pierdea.

Următoarele trei seturi (până la 5-2 în setul patru) Novak a jucat, în cuvintele sale, un ”tenis ireproșabil, de foarte înaltă calitate” și statisticile o confirmă. De cealaltă parte, cifrele lui Murray, mai ales cele legate de serviciu, au fost atroce. Loviturile direct câștigătoare au scăzut drastic, erorile neforțate au luat-o razna. Murray a mai avut o șansă mică să întoarcă meciul, când Novak s-a crispat un pic înainte de a servi pentru titlu la 5-2. Totuși, cu avantajul a două breakuri în față, chiar dacă l-a pierdut pe primul, s-a repliat și a doua oară n-a mai ratat.

Cineva l-a întrebat la conferință dacă e adevărat că ar fi strigat în setul trei ”My legs are gone!”, semn că nu mai avea forță în picioare, dar Andy a fost evaziv. Într-adevăr, a recunoscut că ar fi putut servi mult mai bine după setul unu. De asemenea, a recunoscut că Novak a început să joace mai agresiv, țintind liniile și el l-a lăsat să-l împingă în spatele terenului. Pe de altă parte, s-a uitat și la imaginea de ansamblu și și-a dus aminte că era foarte aproape să iasă din turneu în primele două tururi. ”Acum 13 zile dacă îmi spuneai că voi juca finala, aș fi zis: ”Unde semnez?” Dar când ajungi aici, bineînțeles, vrei să câștigi.”

Oricare ar fi fost motivul sau combinația de motive (oboseala celor cinci ore petrecute în plus pe teren față de adversarul său, lipsa de inspirație, emoțiile, faptul că Novak și-a regăsit jocul), cert este că Andy Murray nu a mai reușit să facă mare lucru în ultimele trei seturi. Din acest punct de vedere, a fost o finală dezechilibrată, în care cei doi n-au reușit să joace cel mai bun tenis al lor concomitent.

Continuarea articolului, pe Treizecizero