”Unii campioni pot fi niște ratați, iar unii învinși pot fi niște campioni”

Într-o societate în care a câștiga este totul, cum facem față eșecului? ”Losers” prezintă sportivi care au transformat agonia înfrângerii în triumf personal.

Netflix are, printre multele sale documentare, un serial numit ”Învinșii”, care mi-a atras atenția prin premisa, prea puțin folosită, de a pune reflectorul pe sportivii care pierd, nu pe învingători. Cele opt episoade prezintă fiecare povestea unui sportiv, de la cazuri celebre (o mai știți pe patinatoarea Surya Bonaly?) la cazuri cunoscute doar celor apropiați sau pe plan local, de la sporturi cu expunere globală, ca golful, până la sporturi de nișă, precum curlingul sau cursele de sănii trase de câini. Poveștile prezentate variază și ca ton – unele sunt comice, altele absurde, altele de-a dreptul înspăimântătoare. Însă în centrul fiecăreia stă întrebarea: ”ce înseamnă să câștigi versus ce înseamnă să pierzi?”

A câștiga pare a fi  dezideratul suprem, și în sport, și în viață. Aceste povești ne arată însă că lucrurile nu-s chiar așa de simple. Ce anume câștigi când câștigi? Ce anume pierzi când pierzi? Cu ce costuri sunt realizate ambele? Aceste costuri, cine le suportă – căci de cele mai multe ori, nu numai sportivul este afectat, ci și cei din jurul lui. E destul de greu să scriu despre acest serial fără să dau în vileag poveștile, dar iată câteva idei la care episoadele m-au invitat să mă gândesc.

Episodul 1. Motivația poate purifica sau otrăvi

Sportivii se supun la sacrificii imense întreaga lor viață pentru a concura. Renunță la multe, suportă multe și sunt supuși unor presiuni fizice și psihice considerabile la antrenament și în competiție. De aceea motivația lor trebuie să fie foarte puternică și, mai ales, trebuie să fie a lor, nu a altcuiva. Episodul 1 prezintă cazul unui boxer forțat să practice boxul de un tată abuziv. Cu toate că inițial a avut succes, victoriile aveau un gust amar din acest motiv. În mod paradoxal, soluția a venit după un eveniment nefericit, care i-a pus capăt carierei. Altă lecție a acestui episod și serial este că nu știi decât retroactiv dacă ce ți s-a întâmplat a fost bun sau rău.

Episodul 2. Nimic nu se joacă în vid

Contextul este crucial pentru orice activitate umană, nu numai pentru sport. Trăim într-un univers viu, în continuă mișcare, iar uneori aceste mișcări sunt imposibil de prezis. Episodul 2 prezintă cazul unei echipe englezești în pragul desființării (în pericol de a  retrograda din ultima ligă valorică) și a meciului pe care trebuia neapărat să-l câștige. Inițial, totul părea să le fie împotrivă – o echipă adversă mai bună și mai relaxată, o zi cu temperaturi extrem de ridicate, un public agitat care a necesitat prezența poliției. Picătura finală a acestui cocktail exploziv a fost un câine polițist care și-a luat misiunea un pic prea în serios. Paradoxal, ceea ce părea a fi lovitura de grație dată unei echipe muribunde, s-a transformat într-un balon de oxigen. Titlul episodului, ”Fălcile victoriei”, este foarte bine găsit.

Episodul 3. Înaintea timpului său

Uneori un sportiv apare la momentul nepotrivit în sportul său. În cazul Suryei Bonaly, patinajul artistic nu era pregătit pentru o patinatoare de culoare care punea accentul pe elementele acrobatice și atletice mai degrabă decât pe cele artistice. Surya a testat limitele sportului său, însă a fost învinsă. Juriile anilor 90 nu erau pregătite pentru un astfel de… salt.

Episodul 4. Operația a reușit, pacientul a murit

Episodul 4 prezintă un caz fascinant al unui curler canadian de succes din anii 80 – Pat Ryan. După o înfrângere dureroasă contra unui rival redutabil, acesta își pune mintea la contribuție pentru a inventa o strategie de joc care să-i garanteze că nu mai avea să piardă niciodată contra nimănui. Așa a și fost – a urmat o serie de victorii pe cât de dominante, pe atât de…plicticoase. Strategia perfectă îi aducea victorii, dar din păcate avea un efect secundar destul de grav: omora pur și simplu suspansul jocului. Publicul canadian, despre a cărui politețe legendară se spun bancuri, a fost adus în stare să scandeze ”Bo-ring! Bo-ring!” în timpul finalei celei mai importante competiții de curling din lume.

Episoadele 5 și 6. Cu orice preț?

Acest episod și cel de-al șaselea au un ton mai grav, căci protagoniștii lor au trecut prin primejdii de moarte în timpul curselor la care au participat: un maraton în deșert, respectiv o cursă de sănii trase de câini în Alaska. Întrebarea acestor două episoade este: ce preț ești pregătit să plătești pentru victorie? Povestea maratonistului italian este povestea unei obsesii – omul trăia pentru a alerga și a-și testa limitele. Obsesia a mers până într-acolo încât a trecut și peste siguranța propriei persoane, dar și peste liniștea familiei. Americanca Aliy Zirkle, ”dog musher” – este la fel de tenace și competitivă, dar are mereu ca prioritate siguranța câinilor săi. Două atitudini diferite în fața aceleiași întrebări.

Episodul 7. Găsește-ți nișa

Uneori e o chestiune de a te naște la momentul potrivit (vezi Surya Bonaly), dar alteori este o chestiune de a-ți găsi locul potrivit într-un sport. Americanul Jack Ryan a iubit dintotdeauna baschetul – avea talent, îi plăcea să joace, însă nu era capabil s-o facă disciplinat, riguros și tot timpul. O viață dezordonată îl face candidat la eliminăre din toate echipele universitare care pregăteau jucători pentru NBA. În pragul disperării, Ryan urmează sfatul unui antrenor cu ochi bun și-și găsește în sfârșit locul unde poate să joace baschet și să facă pe nebunul în egală măsură.

Episodul 8. Ești pregătit să câștigi?

Acest episod este similar cu cel despre echipa de fotbal în ghearele retrogradării, în sensul că evidențiază importanța contextului. Dar pe când în ep 2 contextul a acționat la modul cel mai concret și corporal, în ep 8 contextul a acționat mai insidios, asupra psihicului jucătorului de golf Jean van de Velde. Neobișnuit cu victoriile mari (era clasat pe locul 150 în lume), venind dintr-o țară în care golful nu era un sport foarte cunoscut (Franța), van de Velde se trezește brusc în fața uneia dintre cele mai mari performanțe posibile: câștigarea titlului la Openul englez din 1999. Ce a urmat este tragi-comic, dar vorbește despre povara cu care joacă permanent pe umeri sportivii de top: pe lângă așteptările lor, și cele ale unei țări întregi.