La o zi după înfrângerea cu Croația, Cristina Neagu a stat de vorbă cu jurnaliștii români și străini despre jocul României de până acum, programul următor de la Campionatul European, cum vede meciul cu Ungaria, turneul preolimpic și viitorul ei la echipa națională.

Iată concluziile căpitanului României după primele patru meciuri:

Ce e de luat pozitiv din acest turneu, în vederea turneului preolimpic:

Poate experiența pe care au mai câștigat-o unele fete la acest turneu final, pentru că unele sunt tinere și au debutat. Cred că am avut unele momente bune și în apărare. E greu să spui ce se poate lua pozitiv după o singură victorie în patru meciuri, să vedem ce se întâmplă mai departe.

Eu zic să așteptăm să se termine turneul și să tragem linie după cele șase meciuri și vedem atunci ce putem lua cu noi pe mai departe, pentru că în luna martie avem acest turneu preolimpic pentru care am muncit foarte mult acum doi ani și care ne oferă această șansă imensă de a participa la Jocurile Olimpice. Îmi doresc enorm de mult să ne calificăm.

Care era o clasare realistă pentru echipa României, având în vedere contextul:

Dacă nu ar fi fost acești factori, cred că am fi reușit să intrăm în 1-8; în continuare avem această șansă. Obiectivul nostru e de obicei să intrăm în primele șase locuri, la fiecare turneu final. Știam și noi că ne va fi foarte greu, pentru că s-au jucat puține meciuri în acest sezon, apoi, exact înainte de plecare, am pierdut-o și pe Crina, am ajuns în Danemarca și am pierdut-o și pe Laura, nu a fost ușor să ne redresăm și, cu toate astea, cred că am fost destul de aproape și contra Germaniei, contra Norvegiei am jucat bine o mare parte din meci.

Cel mai slab meci într-adevăr a fost cel împotriva Croației și nu pot să-mi explic exact ce s-a întâmplat, cred că s-a adunat și foarte multă oboseală, pentru că unele dintre noi am tot jucat. Cam ăsta e obiectivul la fiecare turneu final, primele șase locuri, pentru că o clasare cât mai bună ne duce într-o postură bună pentru următoarele calificări la Europene sau barajul pentru Mondial.

Iar eu personal, așa cum știți, îmi doresc mereu să ne luptăm pentru medalii. Însă anul ăsta am fost conștientă încă de la început că era foarte greu, aproape imposibil.

Despre rolul ei central în echipă:

Nu cred că (celelalte jucătoare, nr.) nu încearcă să se autodepășească sau să joace mai bine, chiar nu cred lucrul acesta. Au fost ani în care fetele au jucat foarte bine, alte colege de-ale mele din trecut, și am ajuns în semifinale sau am câștigat câte-o medalie. Le e greu și lor, sunt jucătoare tinere, debutante la un turneu final și în aceste condiții, în care au jucat foarte puține meciuri în acest sezon, multe dintre ele, multe dintre noi am avut și Covid și a trebuit să stăm în izolare. Anul acesta chiar nu a fost o situație ușoară nici pentru colegele mele.

Eu m-am obișnuit ca în fiecare an așteptările să fie foarte mari de la mine. Oamenii așteaptă mereu să marchez foarte mult, la fiecare meci, și eu îmi doresc să fac asta și așa i-am obișnuit, însă nu este atât de simplu, am zis încă de la început, și eu nu-mi caut scuze, de fiecare dată am fost realistă. Însă pur și simplu, la acest turneu final, am venit fără o pregătire adecvată, din motive importante, și nu am putut să fiu la cel mai înalt nivel al meu.

Sincer, mi-e greu la fiecare meci, pentru că am dureri de tot felul, și am încercat să intru în teren să fac treaba cât mai bine. Însă nu am fost la nivelul la care era toată lumea obișnuită și din motivul ăsta au și apărut tot felul de discuții despre mine, însă eu știu că în momentul în care o să fiu la 100% din punct de vedere fizic și medical, voi fi aceeași jucătoare pe care o știe toată lumea și care eu îmi doresc să fiu. Și nu-mi fac griji din punctul ăsta de vedere.

Din păcate, pur și simplu acest turneu m-a prins într-un moment nefast, total nepotrivit, având în vedere tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă.

Despre meciul cu Ungaria:

E un meci foarte important pentru noi, știm cu toții, din toate punctele de vedere, însă în primul rând pentru noi, ca echipă, e un meci foarte important. Pentru că ne dorim să mai obținem puncte în această grupă principală, chiar nu cred că suntem o echipă care poate câștiga un singur meci la acest turneu final. Așa că strângem din dinți, încercăm să strângem rândurile și să facem o partidă bună contra Ungariei și să câștigăm.

Încerc să nu mă gândesc la accidentarea de acum doi ani. M-am gândit acum doi ani, în Japonia, când am jucat cu ele și a fost un moment emoțional pentru mine. Dar acum încerc să nu mă gândesc la asta. Vrem să câștigăm pentru noi, să facem mai multe puncte și să încheiem pe un loc mai bun acest turneu.

Despre atmosfera din echipă:

Atmosfera este OK în echipă. Am fost dezamăgite, sigur, după meciul împotriva Croației, nu poți să fii fericit după o înfrângere. Însă am încercat să strângem rândurile, am și stat puțin de vorbă între noi. Suntem OK între noi, pur și simplu cred că s-au adunat mai multe lucruri, s-au adunat și înfrângerile, și oboseala și efectiv nu am reușit să ridicăm spiritul ăsta și energia la meciul contra Croației, cred că asta ne-a lipsit de fapt.

Nu cred că această echipă a Croației e mai bună decât a României, nici măcar în momentul de față, pur și simplu ele au produs această surpriză în prima grupă și acum sunt pe val. Dar cred că în curând lucrul ăsta o să se oprească și la ele, pentru că vor întâlni echipe puternice de-acum încolo. Au o șansă mare să ajungă în semifinale, dar nu cred că pot mai mult de atât. Consider că problema a fost la noi, n-am reușit să ne ridicăm spiritul de luptă și energia.

Despre jocul ei:

E clar că procentajul meu la finalizare e unul destul de rău, însă am încercat să-mi ajut colegele cu pase, să am acest joc de echipă despre care vorbeam și săptămâna trecută, pentru că oamenii văd doar golurile, dar spuneam că jocul meu în angrenajul echipei e destul de important, că eliberez cumva spațiile pentru colegele mele, mai ofer câteva pase de gol, și asta am încercat sa fac.

Chiar dacă oamenii sunt obișnuiți cu golurile, handbalul e un joc complex care se compune din mai multe lucruri și atunci când nu pot să înscriu încerc să pasez, să-mi pun colegele în poziții favorabile, să marcheze ele. Pentru că asta înseamnă joc de echipă, să joci una pentru cealaltă, nu contează cine marchează, contează ca echipa să câștige.

În partea a doua a conferinței de presă, Cristina a vorbit cu jurnaliștii străini, în engleză: 

Cum se simte, dupa ce-a avut Covid și problemele medicale:

După ce-am avut Covid, la începutul lunii octombrie, am încercat să revin, apoi am avut câteva mici accidentări și m-am chinuit destul de mult, pentru că n-am putut să mă antrenez sau să joc, sau dacă jucam, nu eram la un nivel bun fizic. Apoi, venind aici și având meciuri o dată la două zile, mi-am dat seama că corpul meu nu poate susține acest ritm.

Mă simt destul de rău fizic, cred că toată lumea poate vedea asta în jocul meu. Mi-e greu în fiecare meci, dar încerc să fac tot ce pot, așa cum sunt acum, nu la nivel maxim, dar să ajut echipa. Și să rămân sănătoasă, asta e cel mai important.

Despre program și accidentări, și dacă crede că a fost auzit mesajul ei și al altor jucătoare de anul trecut: Don’t play the players

Inițial, când am văzut programul, am crezut că ne-au ascultat, pentru că aveam măcar o zi pauză între meciuri. Apoi, dintr-o dată, acum câteva zile, programul s-a schimbat. Am jucat pe 10, apoi vom juca pe 14 și pe 15. De fapt, vom juca pe 14 decembrie la 20.30 și pe 15 decembrie la ora 16 (orele Danemarcei). Asta înseamnă mai puțin de 24 de ore între meciuri, și pentru mine, ca jucătoare care m-am accidentat grav acum doi ani, tot din cauza programului, într-un fel, cred că e inacceptabil.

Chiar nu înțeleg de ce nu putem juca pe 12 sau pe 13, și apoi să avem una-două zile libere, să ne putem reveni. Nu suntem roboți și sentimentul e că încă jucăm jucătorii, având un asemenea program.

Despre motivația de a juca pentru echipa națională în continuare:

După acest turneu, avem un alt turneu important în martie, preolimpicul. Și îmi doresc mult să ne calificăm. Plănuiesc să mai joc pentru echipa națională și anul viitor, și vom vedea ce se întâmplă dacă ne calificăm la Jocuri Olimpice, dacă nu ne calificăm.

Voi vedea și cum mă simt fizic, pentru că e un subiect important. Cât timp voi fi sănătoasă și voi putea juca, voi juca pentru echipa națională. Dar cred că anul viitor e foarte important. Avem această oportunitate importantă să ne calificăm la JO și vom încerca să dăm totul pentru asta. Vom face tot ce putem să ne calificăm.

Credit © Anze Malovrh / kolektiff