„Am învățat de la Tomas Ryde că întâi lucrezi cu oameni, apoi cu handbaliști.” Nicoleta Alexandrescu despre nou înființata echipă de handbal feminin de la Dinamo

Când a renunțat la cariera de jucătoare, acum aproape trei ani, Nicoleta Alexandrescu, cunoscută în lumea handbalului ca „Gusi”, știa deja că vrea să fie antrenoare. Își luase examenele, iar din 2009 se ducea anual la cursuri internaționale de specializare, organizate de Federația Europeană sau de alte federații naționale.

Fosta extremă dreapta a naționalei a început cu juniorii CSM București, apoi a fost cooptată în staff-ul Federației de Handbal, ca antrenor federal, apoi ca team-manager al naționalei feminine. Timp de un an și jumătate a antrenat CSU Știința București în Divizia A, iar din 2014 a preluat și naționala universitară. Acum pornește pe un nou drum alături de echipa de senioare de la Dinamo, înființată în această vară.

După ultimul antrenament înaintea meciului de duminică, ora 12.00, cu Spartac București – primul pe teren propriu –, Gusi ne-a povestit de proiectul de la Dinamo, de obiectivele sale ca antrenoare și de oamenii de la care învață.

Cum formezi o echipă de la 0

Deși discuțiile cu cei de la Dinamo au început acum câteva luni, antrenamentele au pornit în august, chiar înainte ca Gusi să plece la Jocurile Olimpice de la Rio, alături de naționala feminină. Nu avea multe certitudini când a început să sune jucătoare, dar s-a bucurat că au răspuns pozitiv. S-au strâns cu o săptămână înainte să plece, le-a lăsat programul și a menținut permanent legătura cu antrenorul cu care colaborează.

Echipa e formată dintr-un mix de jucătoare foarte tinere – cea mai mică, Andreea Popa, are 16 ani – și handbaliste experimentate, ca Ramona Farcău sau Manuela Manda (ambele de 37 ani), ceea ce nu e ușor de gestionat. „Atmosfera e bună, dar vreau și mai mult. E diferență mare între ele, dar cu înțelegere și diplomație, le gestionezi. Sunt inevitabile discuțiile în contradictoriu și sunt binevenite până la un punct.”

„Cele tinere mă cunoșteau mai puțin, le-am găsit puțin neobișnuite să fie tratate ca senioarele. Cu câteva dintre el am mai lucrat însă la Știința, așa că au vorbit între ele și m-au ajutat; iar cu unele dintre cele mai experimentate am jucat împreună la echipa naționala și e clar că lucrez foarte ușor cu ele, nu s-ar pune problema că nu ne-am înțelege.”

La debutul de acum o săptămână din deplasare la Știința Bacău, a rotit toate jucătoarele, ca toate fetele să intre în ritmul competiției. Spune că scopul n-a fost diferența de scor, ci să vadă nivelul la care sunt, dar echipa sa a învins cu 37-22. Jucătoarelor tinere, pe care le-a simțit emoționate, le-a zis: „Stăm liniștite, ne apărăm, ca să ne permitem totuși să greșim în atac, vor fi inevitabile greșelile, și vedem. Și a fost bine.”

Obiectivul echipei pe termen mediu și lung e promovarea în Liga națională, unde Dinamo e în luptă directă cu Rapid. „Dar primul meu obiectiv, ca antrenor, e să formez o echipă. Din ce-am văzut aici la Dinamo, la echipa de volei fete, care e extraordinară, la băieți la handbal nu mai spun, au spiritul ăsta de luptă, își doresc. Cel puțin voleibalistele, sunt luptătoare. Așa vrem să fim și noi.”

Parcursul de antrenoare

Nicoleta Alexandrescu și-a început cariera de antrenoare în cadrul centrului de copii și juniori ai CSM București și i-a plăcut din start. „Am început cu o echipă de copii, băieți, a fost extraordinar. Ai cea mai mare mulțumire când vezi în ochii lor că sunt fericiți cu ce fac la antrenament și că vin după și te iau în brațe fără nicio explicație.”

„Am fost coordonatorul de copii și juniori în sectorul 6, ladică am lucrat cu alți 12 profesori, am umblat în școli, i-am selecționat, i-am testat. Profesorii ne-au ajutat, fără colaborarea lor nu ai cum, și am găsit câțiva profesori foarte pasionați, chiar și dintre cei tineri.”

După un an, Alexandru Dedu i-a propus să se alăture Federației, ca antrenor federal, apoi ca team-manager al naționalei feminine. A venit apoi oferta de a antrena Știința București, tot în Divizia A. „N-am refuzat pentru că știu că e ce-mi place, recunosc că e pe primul loc.” Din 2014 antrenează și nationala universitară, cu care a câștigat în iulie medalia de argint la Campionatul Mondial din Spania.

Cu atâtea pălării de jonglat, pleacă dimineața de acasă și ajunge seara. Dimineața e la Federație, iar după 16.00 la Dinamo la antrenament, pe care l-a pus după-amiaza pentru că are și studente în echipă.

De la cine învață

De când lucrează cu Tomas Ryde la naționala feminină, Gusi spune că a învățat multe de la el, în special despre ce înseamnă să lucrezi cu oamenii.

„Am învățat de la Tomas ce n-am învățat la niciun curs: ce înseamnă sa fii un mental coach foarte bun și să formezi o echipă. Și în primul rând, am învățat un lucru foarte important: că lucrezi cu oamenii. Înainte să ajungi la handbaliști, lucrezi cu oameni. Și trebuie să se simtă apreciați, iubiți și că aportul lor, chiar și cel de a juca un minut, e foarte important pentru echipă.  Nu mai spun pe partea tehnico-tactică, cât am putut să văd. Dar partea asta umană m-a învățat foarte mult, recunosc că mă simt mai puternică pe partea asta.”

Modelul ei ca antrenoare este însă Marit Breivik, fosta antrenoare a Norvegiei. „Îmi place de ea că-ți dă siguranță, niciodată n-am văzut-o să aibă momente de panică, a transmis clar ce vrea de la echipă, time-out-urile ei sunt foarte precise, într-o propoziție a spus ce și-a dorit. Am citit mult despre ea și programele ei, despre team-building-uri și ce-a făcut în echipă, ce nu se vede la televizor. Nu știu dacă felul ei de a fi se mulează pe cum suntem noi ca oameni, societatea noastră nu se compară cu cea din Norvegia. Dar îmi doresc să fiu un antrenor înțeles de echipa lui, așa cum a fost ea.”

Obiectivul Nicoletei Alexandrescu pe termen lung e să ajungă la un moment dat să antreneze o echipă de Champions League, dar crescută de ea. „Chiar dacă sunt la început de drum ca antrenor, e bine tot timpul să-ți propui mai mult.”

Dinamo joacă duminică, de la ora 12.00, cu Spartac București, al doilea meci oficial de la înființare și primul acasă, în Ștefan cel Mare.