Leicester City face (din nou) minuni: după trei victorii din trei meciuri, campioana Angliei e la un pas de optimile Champions League

Danny Coposescu 19 octombrie 2016

În Premier League, lucrurile nu stau bine. Pentru al doilea an consecutiv, campioana Angliei se zbate la mijlocul clasamentului în încercarea de a-şi apăra titlul. Leicester City se vede spulberată în aproape fiecare deplasare şi ia goluri din faze fixe, ceva de neconceput acum câteva luni. În condiţiile astea, te-ai aştepta ca atmosfera de pe King Power Stadium să se fi prăfuit; ca aura magică din jurul clubului să se fi disipat în rutina unei reveniri la nivelul pe care toată lumea îl vedea ca cel adevărat al echipei, în ciuda grozăviilor legendare din stagiunea trecută.

Însă de ce ar fi aşa, când Leicester îşi trăieşte acum cea de-a doua mare aventură, pe o scenă care e totuşi (încă) mai luxoasă decât cea din Premier League, cu toţi banii ei: Europa şi Champions League. A treia victorie consecutivă din grupă pentru „Vulpi“, 1-0 cu FC Copenhaga, înseamnă mult mai mult decât cele trei puncte. Golul decisiv reuşit de Mahrez, într-o colaborare din ce în ce mai roditoare cu nou-venitul conaţional Slimani, înseamnă că Leicester se alătură unui grup select format din patru alte cluburi care şi-au câştigat primele trei lor jocuri în competiţia asta (AC Milan, PSG, Juventus şi Malaga).

Victoria înseamnă că optimile Champions League se întrevăd la orizont, la doar trei puncte în plus distanţă, şi că englezii vor rămâne într-o competiţie europeană şi după crăciun, orice s-ar întâmpla. Înseamnă că paralelele cu Nottingham Forest se conturează din ce în ce mai clar. Titlul obţinut de echipa lui Brian Clough în 1978 ca nou-promovată e cam singura poveste care se apropie de cea a lui Leicester în sezonul trecut. Cucerirea Europei un an mai târziu (şi din nou în 1980) o costa atunci pe Forest forma din campionat.

Ideea nu e a spune că Leicester are şanse realiste de a repeta o astfel de ispravă, într-o lume a fotbalului aflată la ani lumină de cea de acum trei decenii; mai degrabă, ideea e că Leicester City aduce tot ce e mai bun din acele vremuri într-o competiţie care s-a osificat considerabil în ultimii ani, afectată de aceleaşi condiţii structurale care au căscat un hău între o minoritate de super-cluburi atot-cuceritoare şi restul cluburilor care nu se poate apropia decât limitat de glorie.

Contra unei echipe daneze care nu pierduse niciun meci (!) înainte de deplasarea din Anglia, Leicester ne-a arătat că, la fel cu mai există loc pentru miracole şi magie în Premier League, acelaşi lucru e valabil şi pentru Champions League şi serile de neuitat pe care le poate oferi fotbalul european. Întrebat de Gary Lineker cum ar fi ca echipa sa să întâlnească mai departe un Real Madrid sau o Barcelona, Claudio Ranieri a răspuns cu acelaşi ton bonom cu care ne-a obişnuit: „Stai, Gary, încă nu suntem pregătiţi.“ Dar, după un an alături de povestea lui Leicester City, un lucru e clar: clubul ăsta te face să crezi chiar şi în ceea ce pare imposibil.

În celălalt meci al grupei G, Porto a câştigat greu, în ultimele minute, duelul cu Bruges și păstrează o şansă pentru calificarea în optimi, în timp ce belginii rămân cu zero puncte.

Cealaltă reprezentantă a Portugaliei, Sporting, i-a pus probleme serioase Borussiei Dortmund pe stadionul Alvalade. N-ai fi zis, după ce Aubameyang a deschis scorul încă din minutul 9. Dar până ca tânărul promiţător Julian Weigl să facă 2-0, gazdele au avut un gol anulat (pe bună dreptate) și alte câteva încercări promițătoare. Bruno Cesar a redus din deficit în a doua repriză, dar germanii s-au agăţat de rezulat (şi de locul 1 în grupă) până la final.

Real Madrid nu avea cum să întâmpine aceleaşi dificultăţi contra Legiei Varşovia, care luase şase goluri în primul meci, cu Dortmund. Poate şi de-asta, atenția s-a mutat aproape exclusiv pe Ronaldo şi cele două goluri de care mai are nevoie pentru a ajunge la 100 în competiţiile europene. Până la urmă, Cristiano nu a reuşit decât două assist-uri, însă scorul de 5-1 a confirmat aşteptările minime, dată fiind diferenţa enormă de valoare dintre echipe.

Având în vedere că Lyon e pe locul 8 în Franţa, la fel de aşteptată era şi o victorie în deplasare pentru Juventus. Victoria a venit – prin bomba lui Juan Cuadrado din minutul 75 – dar meciul s-a transformat într-o prestaţie solo din partea perenului Gianluigi Buffon, care ne-a reamintit că, la 38 de ani, e departe de a fi terminat-o cu fotbalul de top. Gigi a scos un penalti, iar Juve a câștigat în zece oameni.

Grupa H e dominată de italieni şi de Sevilla, care a trecut relativ confortabil de Dinamo Zagreb datorită reuşitei lui Samir Nasri.

În fine, cealalt portar-erou al serii a fost francezul Hugo Lloris de la Tottenham, care a oprit aproape de unul singur asaltul lui Bayer Leverkusen în a doua repriză a întâlnirii de pe BayArena şi a păstrat scorul la 0-0. Una dintre paradele lui Lloris a părut să sfideze de-a dreptul legile mişcării şi a fost nevoie de tehnologia video introdusă pentru prima dată sezonul ăsta în Champions League pentru a confirma că şutul lui Javier Hernandez nu a trecut cu totul linia porţii.

Egalul dintre CSKA Moscova şi Monaco a făcut din grupa E una din cele mai echilibrate. La jumătatea cursei, toate cele patru echipe au şanse reale de calificare în optimi.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.