David Popovici câștigă medalia de aur la 200 de metri liber la Mondialele de Natație din Singapore, redevine campion mondial!
Lead.ro 29 iulie 2025David Popovici își trece în cont o nouă performanță uriașă: el este noul campion mondial al probei de 200 de metri liber, după victoria senzațională din finala de la Campionatele Mondiale de natație din Singapore. David a încheiat în 1:43,53, câștigând cursa cu un sprint fantastic cu care l-a depășit pe americanul Luke Hobson. Este al doilea aur mondial în această probă pe care îl reușește David, după victoria din 2022.
Plecat de pe culoarul șase, după ce a obținut al patrulea timp din semifinale, David a demontat și teoria împământenită, conform căreia șansele de victorie devin sensibil mai mici dacă nu înoți pe un culoar central. Sprintul lui final a anulat avantajul luat de americanul Hobson, care a condus mare parte din cursă.
David a întors al treilea după primul bazin, iar pe lungimile doi și trei a fost, la un moment dat, chiar și al patrulea. La întoarcerea finală, grafica îl arăta deja al doilea în cursă, venind puternic în spatele lui Hobson. Ultimii cincizeci de metri, specialitatea casei la David, au fost fantastici: românul a fost de neoprit, cu aproape o secundă întreagă mai rapid decât Hobson, un înotător ce preferă să aibă un start foarte rapid, și care a progresat mult în ultimul an. David a încheiat în 1:43,53, urmat de Hobson și de surpriza cursei, japonezul Murasa Tatsuya, cel care se clasase al doilea și în semifinala lui David, și care a sărbătorit fericit alături de român.
Timpul reușit de David e cel mai bun al sezonului în această cursă, depășind precedenta lui performanță, 1:43;64 – una dintre deja numeroasele instanțe în care David a reușit să coboare sub 1:44.
David câștigă astfel a doua oară titlul mondial la 200 de metri liber, după succesul din 2022, de la Budapesta. În 2023, el s-a clasat al patrulea la Fukuoka, iar în 2024, anul olimpic, nu a participat la Mondialele de la Doha.
„Cred că sunt mai fericit ca după finala olimpică”, a spus David, la interviul de imediat de după finală, argumentând prin diferența de intensitate și de presiune pe care a pus-o pe sine. „M-am antrenat extraordinar de mult pentru finala olimpică, iar acum sunt mult mai relaxat. Trebuia să reușesc, aveam încredere în mine, știam că pot. Mi-am spus că voi reuși. Trebuia să dau tot ce am mai bun și am făcut-o. Așa mă motivez, trebuia să câștig și totul a mers foarte bine”.
David este, în acest moment, într-o situație ideală: deține, simultan, medaliile de aur la Mondiale, Europene și la Jocurile Olimpice în această probă, o tripletă istorică pentru înotătorul român, care-i întărește și mai mult statutul de legendă pe care îl are deja, la doar 20 de ani.
Foto: Profimedia Images
View this post on Instagram
View this post on Instagram
„Înainte de concurs am pățit ce nu am mai pățit niciodată: mi-a fost frică”
David a avut apoi o serie de declarații foarte valoroase făcute la conferința de presă, cu atât mai valoroase cu cât au venit după o victorie, și încă una atât de spectaculoasă.
Noul campion mondial a vorbit despre teme importante, adesea insuficient explorate sau înțelese complet, precum teama de victorie sau teama de a-ți împlini adevăratul potențial. Uite ce a spus, citat de GSP.ro:
„Cu trei zile înainte să înceapă concursul am pățit ceva ce nu am mai pățit niciodată și anume să îmi fie frică. Să îmi doresc să mă întorc acasă. M-a cuprins frica asta. Am început să mă uit inclusiv după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să se ocupe, să îi anunțe pe toți că nu voi mai concura. Îmi părea rău de toți oamenii care au venit și au luat bilet, familie etc.
Dar simțeam că nu pot să mai continui. Nu dintr-o frică de a pierde sau de a, nu știu, nu merge în timpii pe care îi aștepta lumea să merg. Ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial. Și tocmai pentru că anul ăsta am început să mă simt foarte bine în antrenamente, să ating niște timpi pe care nu i-am mai atins niciodată, să am un concurs excelent în Slovacia acum o lună…
Toate astea m-au făcut să înțeleg cât de mult pot să mă apropii de ceea ce credeam eu a fi limitele înotului și limitele mele. Și în momentul în care am văzut că pot să ating cumva acel potențial și să-l văd de atât de aproape, m-a cuprins o frică incredibilă. Și cred că lumea, sportivii nu vorbesc suficient de mult despre asta și doresc să-mi fac o… adică simt că am responsabilitatea de a o face, pentru că e frumos să-ți cânte imnul, e frumos să iei o medalie strălucitoare, gloria de la aeroport, când toată lumea te așteaptă. Habar n-am, bani, faima, tot ce vine la pachet cu asta.
Dar prea puțină lume vorbește despre momentele astea dificile și într-adevăr au fost niște momente foarte dificile. Și mult mai mândru decât de medalia asta și de timpul pe care l-am mers sunt de faptul că am reușit să mă mobilizez, să merg pur și simplu la calificările astea de ieri dimineață, să trec și prin semifinale, să ajung și prin finală. Uite că, nu știu, n-a fost atât de rău, până la urmă am câștigat.
Și nu aș fi putut să trec singur prin bariera asta. Adică au fost esențiali oamenii din jurul meu, mai ales iubita mea, ai mei. Ai nevoie de un support group, cum se zice în engleză. Ai nevoie de un grup solid în jurul tău care să îți reamintească că meriți, că ești suficient de bun și că pentru asta… Adică, deși simțeam că nu mai pot și că vreau să mă întorc acasă și pur și simplu nu-mi va ieși. Nu știu, nu sunt… Mi-era frică, cum ziceam, de a-mi atinge propriul potențial, imediat. Unul dintre declicuri a fost că mi-am spus că pur și simplu nu-mi stă în fire”.
