Agenda lui Contra: cinci concluzii după primele meciuri ale Naționalei cu noul selecționer

Două victorii, una cu Kazahstanul, cealaltă în amicalul cu Turcia, un egal în Danemarca și o înfrângere ca un duș rece cu Olanda, la București. După patru meciuri, la final de sezon, e vremea câtorva concluzii pe marginea mandatului lui Cosmin Contra la echipa națională.

Altă atitudine

România a arătat o altă atitudine în ultimele patru meciuri, dar schimbarea de atitudine vine mai ales de pe bancă. Acolo unde Christoph Daum stătea împietrit ca un sfinx, convins că își făcuse treaba la ședința tehnică de dinainte de meci, Cosmin Contra aleargă mai mult decât Budescu și Alibec la un loc. Mulți critică această stilistică, nu prea comună, ce-i drept, imaginii clasice a unui selecționer, însă fotbaliștii noștri par să reacționeze mai bine la genul acesta de atitudine decât la stilul rece al fostului selecționer.

Iar această schimbare de atitudine s-a văzut foarte bine împotriva Olandei, când, de pe marginea terenului, Contra a dialogat încontinuu cu jucătorii, mai ales cu copilul-problemă Alibec, încurajându-l după fiecare acțiune.

Contra ține foarte mult la agresivitatea jucătorilor săi: aceasta e, de fapt, una dintre principalele lui promisiuni – că România nu va mai juca niciodată atât de apatic cum a făcut-o în meciuri altfel decisive, precum cele cu Danemarca de la Cluj sau cu Muntenegru în deplasare.

Pressingul ridicat și combativitatea ne-au ajutat să scoatem, până la urmă, un egal la Copenhaga, dar s-au dovedit prea puțin pentru a pune probleme unei echipe solide, cu soluții tehnico-tactice și dispusă la rândul ei la efort, cum a fost Olanda pe „Arena Națională”.

Iar schimbarea de atitudine mai vine cu o problemă: expunerea la cartonașe a unor jucători care nu sunt foarte obișnuiți cu acest stil de joc, lucru care s-a văzut cu Danemarca.

Contra va trebui, pe viitor, să vină cu niște plusuri pe lângă atitudine și, pe de altă parte, să le explice elevilor lui justul dozaj al agresivității în teren.

Plus de calitate

Pe lângă atitudine, România a dovedit, în ultimele meciuri, și un plus de calitate tehnică. Jucat în toate cele patru meciuri ale „erei Contra”, Budescu și-a dovedit clasa chiar și împotriva Olandei. A strălucit cu Kazahstanul, a jucat bine cu Turcia, când a impresionat asistența de la Cluj, dar a fost în mod cert mai discret contra echipelor tari, Danemarca și Olanda.

Profitând de absența lui Stancu, accidentat, Gicu Grozav a făcut și el un pas în față. A îngenuncheat Turcia cu o execuție de clasă la golul al doilea și putea salva și impresia meciului cu Olanda, dacă nu trimitea prea central, pe portar, cea mai bună minge a echipei noastre în partea a doua a meciului, la 0-2.

Cu Budescu și Grozav în echipă, cu un Deac foarte activ atât cât a jucat (gol și pasă de gol în două meciuri) și cu un Alibec pe care Contra face eforturi mari să-l suresciteze, România are șanse să schimbe jocul gri și previzibil din mandatele lui Iordănescu și Daum pe un joc mai spectaculos, mai plăcut tribunei.

Ce e clar până acum e că asta ne ajută în meciurile cu echipe de eșalonul al doilea – Kazahstanul sau Turcia cu rezervele ei de la Cluj. Nu e nici asta puțin, la cât ne-am chinuit în ultima vreme cu echipe sub nivelul pretențiilor noastre… Dar ce facem cu echipele mari? Revenim la jucătorii cuminți și disciplinați tactic atât de prețuiți de antrenorii din epoca post-Hagi a Naționalei?

Un sistem și multe bătăi de cap

Un singur lucru moștenise Naționala după trecuta campanie de calificare, cea pentru Euro 2016: o apărare beton. Căpitanul Chiricheș – singurul integralist în mandatul lui Contra – nu mai e însă la forma de atunci, iar colegul său, Grigore, are deja o vârstă, la fel ca și închizătorii Hoban și Pintilii.

Nu ne mai apărăm cu o făceam odată, iar meciul cu Olanda a ilustrat perfect asta. Am avut probleme mari pe ambele flancuri, dar și pe centru sau în zona de apărare imediată. Încercarea cu Moți lângă Chiricheș a fost un eșec, la fel cum și Hanca, folosit în locul accidentatului Bălașa, care ar fi jucat în locul accidentatului Benzar, a dezamăgit.

Oricum, indiferent de formulele pe care le are în minte, Contra va avea foarte mult de lucru pe faza de apărare, acolo unde și Benzar, titular indiscutabil pe dreapta și motor al echipei în atac, suferă tare în meciurile importante.

Apărarea în patru pare a fi bătută în cuie pentru Contra, iar de aici sistemul logic 1-4-2-3-1, același pe care îl jucăm de ceva vreme la Națională. Discuția e cum joci acest sistem: mai precaut în zona celor doi pivoți – adică în formula-tip Pintilii – Hoban / Marin – sau, cum a încercat deja Contra, cu Stanciu mai retras, lângă un închizător de profesie. Pasa proastă a lui Stanciu, dovedită și cu Olanda, nu dă prea multe indicii pentru o schimbare care, bine implementată și inspirat jucată, ar putea fi semnificativă în jocul României.

Cum vom ataca?

La fel, contează cum joci și formula de 3+1 din atac. Apt de joc, Stancu a fost mereu favoritul antrenorilor noștri. Îi poate lua fața Grozav? Poate juca Grozav, în același timp, alături de Budescu și de Alibec? Sunt ei capabili de agresivitatea cerută de Contra pe faza de pressing și să ne ajute apoi, în atac, cu soluțiile cu care ne-au impresionat de atâtea ori?

Fără gol de multe meciuri, „spaniolul” Andone, un tip pe gustul lui Contra, pentru ambiția cu care joacă fiecare minge, e o bataie de cap în plus pentru noul selecționer. Dar varianta Țucudean nu a fost nici ea convingătoare cu Olanda…

Cu gândul la primăvară

„Indiferent de vârstă, cei mai în formă vor juca!”, a fost declarația de principiu a lui Contra la început de mandat. Și-a confirmat-o prin redebuturile lui Deac și Hoban, dar a trecut peste ea în cazul special al lui Alibec. Spre deosebire de predecesorul său, care a debutat cu România direct într-un meci oficial, Contra a avut deja patru meciuri la dispoziție și va mai avea încă alte meciuri amicale până în toamnă, când va debuta Liga Națiunilor.

Cum federația i-a impus clar calificarea la Euro, Contra trebuie să își clarifice repede opțiunile, ajutat, desigur, și de felul în care vor juca selecționabilii la echipele lor de club. Așa cum Hoban sau Deac s-au selecționat singuri, prin jocul lor la CFR, am putea avea și alte surprize până în primăvară.

O altă mare întrebare e legată de tineri. Acțiunile lotului U21, echipă cu șanse mari de calificare la Euro, l-au făcut pe Contra să renunțe la selecționarea câtorva tineri de viitor, iar pe Răzvan Marin l-a trimis sub comanda lui Daniel Isăilă. În primăvară, însă, acești jucători vor fi liberi de program, iar Coman, Man sau Nelecu abia așteaptă să facă pasul spre prima reprezentativă.

După venirea precipitată pe banca tehnică și după un program foarte încărcat, Cosmin Contra are acum câteva luni ca să gândească totul la rece. Are câteva puncte bifate deja, dar și o mulțime de întrebări în agendă, după meciul cu Olanda. În primăvară vor fi alegeri la conducerea FRF, așa încât presiunea din jurul său și a echipei naționale va fi uriașă.