După calificarea de la handbal, echipa masculină de polo încearcă să ajungă la Rio via Trieste. Drumul, totuși, e mai complicat

Ancuța Iosif 22 martie 2016

Poloiștii naționalei s-au reunit, de câteva zile bune, la Complexul Olimpic de la Izvorani, unde, împreună cu tehnicianul sârb Dejan Stanojevic se pregătesc pentru turneul preolimpic de la Trieste (Italia), care pândește după colț și promite semifinalistelor ultimele bilete pentru Jocurile Olimpice de la Rio.

Jucătorii care lucrează la Izvorani (până pe 28 martie), mai ales ales la aspectele tehnice și tactice, sunt: căpitanul Cosmin Radu, Dragoș Stoenescu și Marius Țic (portari), Mihai Drăgușin, Dimitri Goanță, Andrei Bușilă,  Daniel Teohari, Alexandru Ghiban, Pavel Popescu, Tiberiu Negrean, Mihnea Chioveanu, Mihnea Gheorghe, Alex Popoviciu, Roland Szabo, Nicolae Oanță, Robert Gergelyfi, Nichita Novac, Andrei Prioteasa.

Băieții vor juca în grupa A contra Slovaciei (3 aprilie), Franței (4 aprilie), Ungariei (5 aprilie), Canadei (6 aprilie) și Rusiei (7 aprilie). În grupa B se vor întâlni naționalele Italiei, Kazahstanului, Africii de Sud, Spaniei, Germaniei și Olandei. Cele patru echipe care ajung în semifinale vor primi biletele pentru Jocurile Olimpice de la Rio, unde s-au calificat deja Brazilia, SUA, Serbia, Grecia, Japonia, Australia, Croația și Muntenegru.

Calificarea de la Trieste este acum principalul obiectiv al naționalei. „Normal că ne vom lupta, dar suntem într-o grupă cu echipe mai puternice decât noi (mai ales prin prezența Ungariei)”, spune tehnicianul. „Avem Ungaria (în Grupa A), Italia și Spania (în Grupa B) – trei echipe care sunt clar mai bune decât restul. Deci ele vor avea cu siguranță bilete la JO”, iar pentru ultimul loc din semifinale se bat celelalte echipe, printre care și a noastră.

Turneul preolimpic face parte dintr-un plan extins, până-n 2020, de întineriere și îmbunătățire a lotului. „Clar vom avea o echipă mai bună până atunci”, spune antrenorul, „dar atenție, că nu doar noi ne schimbăm, celelalte echipe vorbesc de ce va fi în 10 ani”. Stanojevic știe că nu putem să dăm copy-paste la jocul Serbiei. „Te uiți cum jucătorii sârbi sar la minge în apă și te întrebi de ce ai noștri nu fac la fel. Aici e diferența – îi înveți de la 10 ani cum să sară”. Avem nevoie să construim, pas cu pas, dar să și ținem pasul cu schimbările internaționale. „Acum 7-8 ani, atacul unei echipe dura 35 de secunde, acum durează 30. Pe aceeași lungime de bazin trebuie să fii cu cinci secunde mai rapid, să schimbi cursul antrenamentelor”. „Cineva a schimbat regulile, e oficial”, spune Stanojevic. „E clar că și noi trebuie să schimbăm jocul, să fim mai buni.”

Am încercat să înțelegem schimbările prin care trece naționala de polo aici.

Echipa de la rio2016.com a încercat un soi de introducere în polo, cursul rapid: istoric, reguli, lideri, „știați că”.

*

Pe unul dintre poloiștii din noua generație care se antrenează la Izvorani l-am cunoscut și noi la Cupa României de la Brașov:

Robert Gergelyfi, 20 ani, Sportul Studențesc Corona

Robert era cu tatăl lui în Arad și învățase să înoate la șase ani, când antrenorul l-a întrebat dacă nu vrea să-și lase copilul la polo. Cum Robert nu avea alte treburi în afară de școală, s-a dus şi îi plăcea din ce în ce mai mult. Știa că fotbalist n-avea să devină, pentru că i se păreau aroganți pe atunci, iar înotul suna plictisitor. Odată cu evoluția lui Robert – copii, juniori, seniori – a început să fie din ce în ce mai mare și încrederea de sine. „La 12 ani am fost campion la copii, am crescut încet, încet și am ajuns să mă gândesc pe la 18-19 ani că, dacă vreau mai mult de la sport, trebuie să plec”, spune Robert.

Nu s-a mulțumit niciodată cu puțin și știa că la București sunt șanse mai mari să evolueze. Și-a luat inima-n dinți anul trecut în septembrie și a lăsat în urmă familie și prieteni, pentru că n-avea nimic de pierdut – acasă se poate întoarce oricând. „Nu e ușor nici acum, dar trebuie să faci sacrificii, dacă vrei ceva cu adevărat.”

Robert a ales să vină la Sportul Studențesc pentru că i s-a părut echipa cea mai potrivită, după ce le-a analizat pe toate și a tras o linie. Ştia că cei de la CSM Digi Oradea sunt campionii și că el nu e la același nivel deocamdată. „Știam și că acolo se cumpără jucători străini pentru a avea performanță”. Capitala l-a primit cu brațele deschise: un contract pe doi ani la Sportul, două antrenamente pe zi, așteptări mai mari. Ține minte și acum meciul cu Muntenegru pe care urma să-l joace cu echipa națională de juniori, fără să-și dea vreo șansă, pentru că-i bătuseră la Balcaniadă cu 10 goluri.  Reușeau să se impună și să ajungă printre primele opt echipe din Europa, apoi să se califice la mondiale. „Cred că a fost cel mai bun moment din viața mea”, spune Robert. „Chiar am văzut că munca mea a dat roade”.

Poloul îi oferă lui Robert satisfacții incredibile, cu victoriile și înfrângerile lui laolaltă. „Prin asta te definești ca sportiv – ce atitudine adopți când câștigi și cum treci peste dezamăgiri. Dacă dai tot ce poți și adversarul te învinge, asta e, a fost mai bun ca tine. Îi strângi mâna și treci mai departe.”

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.