Adi Vasile, primele gânduri după ultimul meci la Mondial: „Avem un punct de plecare foarte bun. Fetele trebuie să fie mândre de munca lor de până acum”

[Corespondență din Spania]

La câteva minute după înfrângerea cu Suedia, a treia la acest Campionat Mondial încheiat pe locul 13, selecționerul Adi Vasile – aflat la primul lui turneu final cu naționala României – a fost invitat să tragă primele concluzii: ce a mers, ce n-a mers în Spania, cum privește locul ocupat, care sunt motivele de optimism și cum va arăta echipa României în 2022, odată cu revenirea Cristinei Neagu?

Despre meciul cu Suedia

Voiam să câștigăm azi. De la asta am plecat. Voiam să câștigăm în primul rând pentru noi. Știam cât de bună este Suedia, cred că am avut un plan bun, pe care l-am urmărit bine pe parcursul meciului, inclusiv cu adaptarea apărării noastre într-un plan C, 5+1 în formă adaptată. Într-un final, cred că diferența s-a făcut tot la lucrurile de bază: la tehnica individuală, la putere, la faptul că Suedia este cu un plus în zona asta de putere.

Dar cred că după turneul ăsta fetele simt – comparându-se doar cu cele trei echipe bune cu care am jucat – că pot să producă handbal de calitate. Jucăm împotriva a trei echipe foarte bune și intrăm în teren simțind că le putem bate, și ăsta e un lucru extraordinar; un punct de plecare foarte bun. Și fetele trebuie să fie mândre de munca lor de până acum.

Dacă locul 13 este unul corect?

La final tot ce contează este clasamentul. Într-adevăr, în drumul nostru spre primele opt au dat de trei echipe extraordinare, câteodată ai nevoie și de noroc la tragerea la sorți. Dar sunt convins că dacă lucrurile vor continua corect, dacă fetele acestea vor face încă un pas la anul, și apoi încă un pas, poate acel dram de noroc de care e nevoie în sport o să vină. N-a fost acum, dar modul în care fetele acestea au abordat competiția, modul în care s-au comportat arată foarte multe lucruri bune despre ele: trebuie să creadă în ele, pentru că au un viitor frumos înainte!

Ce a câștigat echipa la turneul acesta?

A câștigat lucrurile de bază: fetele au intrat în teren crezând că pot învinge orice echipă. Faptul că am avut încrederea asta în noi să ducem lupta până la capăt, să nu cedăm niciodată și să încercăm să revenim de fiecare dată, pentru mine astea sunt niște semințe sădite foarte, foarte bine, pe care fetele astea, educate și formate într-un sistem corect, le vor putea culege. Și le vor culege, ușor-ușor, în viitor. Dacă vrem să o facem în jumătate de an, nu se va întâmpla. Dar putem avea răbdare cu fetele și cu tot handbalul românesc, dacă înțelegem că avem calitate.

Turneul ăsta ne mai arată că am făcut un pas în plus din punct de vedere al pregătirii fizice. Și continuăm să-l facem, dar trebuie să-l facem și mai bine. Trebuie ca munca de zi cu zi depusă la cluburi să se apropie de nivelul internațional de top pe care îl putem vedea aici și în Liga Campionilor. Dacă facem asta zi de zi, peste câteva luni și peste încă un an cu siguranță vom veni mai bine.

Altfel, avem o echipă care se poate adapta la trei planuri de joc, cu trei sisteme diferite de apărare, după doar o zi de pauză între meciuri. Asta ne arată că jucătoarele din România au creier, și asta este foarte, foarte bine. Avem materialul cu care să lucrăm, acum trebuie să muncim doar la consolidarea bazei, pentru că aia face diferența.

Va arăta echipa altfel în 2022, odată cu revenirea Cristinei?

Orice schimbare într-o echipă produce niște efecte. Faptul că acum am jucat fără Cristina a produs niște efecte. Dorința mea înaintea turneului, am mai spus-o, a fost să ne stoarcem de orice fel de resursă, astfel încât la plecare să fim mulțumiți și să luăm acasă un bagaj corect, cu bune și cu rele. Iar noi, crescându-ne nivelul și fiind tot mai bune, punând-o și pe Cristina lângă noi, cred că o să crească și mai mult nivelul. 

Despre lucrurile mai puțin bune, ca procentajul extremelor: 50-51%, față de peste 70%, cât au avut adversarele României din grupe:

Așa spune că o mare diferență în procentajul ăsta s-a făcut în meciul cu Norvegia, unde, atunci când o ai pe Katrine Lunde în față, e foarte posibil să ai un pic prea mult respect față de ea. Pe de altă parte, și Lunde îți impune respectul. Eu văd situația altfel. Când o echipă ajunge să finalizeze de pe toate pozițiile înseamnă că fetele acestea produc un handbal bun. Evident, nimeni nu te premiază pentru cât de bine arată situația, până nu reușești să și finalizezi. Așa că tot ce putem face e să muncim în continuare. Să muncim, să muncim, să muncim și să lucrăm la tehnica individuală de atac, de apărare; dacă echipa noastră poate da 30 de goluri cu Olanda și Suedia, asta înseamnă că echipa noastră se poate adapta foarte repede, și jucătoarele noastre au un talent wow! Însă talentul nu este cheia. Munca este cheia. Și munca trebuie făcută zi de zi, astfel încât peste un an să se vadă rezultatele. Și trebuie să aliniem handbalul pe care îl jucăm în campionatul intern la intensitatea cu care se joacă ori în meciurile astea, sau cele din Liga Campionilor. 

Mai sunt și alte jucătoare în vederea lui?

Sigur că da. Poarta echipei naționale este deschisă pentru orice jucătoare care își dorește cu absolut toată ființa ei și are foamea să reprezinte țara asta cât de bine poate. Cred că în anul ăsta de când am fost antrenorul echipei naționale s-a și cernut o sită din punctul ăsta de vedere; este vorba și de o selecție naturală, dacă vreți. Ce am zis de la prima acțiune cu echipa națională e că noi trebuie să avem un grup în care să poată să se sacrifice una pentru cealaltă și să aibă foamea aia pentru a intra în teren și să ne batem cu oricine.

Ar fi semnat înainte de turneu pentru un loc 13, dar echipa să joace așa?

Nu. Am crescut în clubul Steaua, am fost crescut de niște mari antrenori, am avut niște mari modele în viața mea și am văzut numai oameni pentru care doar locul 1 conta. De atunci și până acum, cu tot ce fac acasă, viața mea este doar despre a câștiga. Și chiar dacă prestația din teren pot să o iau drept un lucru bun, nu pot să mă uit la locul 13 și să fiu mulțumit.

Am fi fost mai bine în altă grupă?

Asta e tragerea la sorți, nu ai cum s-o influențezi, dar poți să ai și puțin noroc. Campionatul ăsta nu dă nicio posibilitate de accedere la Jocurile Olimpice. Deci dacă e momentul să avem o tragere la sorți bună, atunci poate momentul acela o să fie la Euro și la următorul Mondial. Dar pentru mine, partea bună a anului ăsta este că, din vară până astăzi, echipa națională este un pic schimbată. În ultimele șase luni de zile, de la turneul preolimpic, echipa asta progresează și o face foarte frumos. Din punctul ăsta de vedere sunt mulțumit. Locul 13 n-are cum să mă mulțumească.

Ce notă ar da echipei pentru turneul acesta? Este de trecere?

Da, după ce arată echipa în teren, da. Avem colectivul, fetele sunt gata să se sacrifice una pentru cealaltă, și asta ne lasă să sperăm. Ne-am dat șansa să sperăm după turneul ăsta.