Alt Bayern, același Ribery: francezul aduce o victorie uriașă cu RB Leipzig, Bayern se apropie de Dortmund

Danny Coposescu 20 decembrie 2018

Sloganul lui Bayern e „Mia san mia‟. În bavareză – cu totul alt univers lingvistic decât germana – e o asumare, de multe ori sfidătoare, a propriei identități. „Ăștia suntem noi‟ (sau „Suntem cine suntem”) e un strigăt de luptă care i-a prins bine, până de curând, campioanei din ultimele șase sezoane. Mai nou însă, a devenit o distilare perfectă a tuturor lucrurilor care nu mai merg bine pe Allianz Arena. Încrederea de sine și aroganța pe care câștigătorii le poartă cu atâta mândrie nu le stă bine celor care sunt pe panta descendentă. Modestia și luciditatea critică sunt armele prin care se recuceresc înălțimile pierdute.

Miercuri seară, Bayern a catadicsit să se coboare la nivelul muritorilor. În bătălia cu Leipzig, nu prestigiul istoriei recente a contat, ci sudoarea lăsată pe gazon în fața unui adversar înverșunat până la capăt. N-a fost fotbalul spectaculos pe care Uli Hoeneß, Karl-Heinz Rumennigge și publicul de conjunctură îl au în gând atunci când se gândesc la filosofia lui Bayern. Dar a fost o victorie mai satisfăcătoare și mai importantă ca oricare alta în sezonul ăsta nefamiliar.

Bayern 1-0 RB Leipzig

Se știe ce fel de presiune aplică echipa lui Ralf Rangnick. În doi ani și jumătate la cel mai înalt nivel, Leipzig s-a distins în primul rând printr-o etică de muncă excepțională. Așa că pădurea de picioare ivită la mijlocul terenului n-a surprins pe nimeni. Leipzig a venit la München să le provoace pe gazde la o încăierare crâncenă. E disputabil dacă răspunsul inițial a fost pe măsură.

E drept că Robert Lewandowski a avut ocazia ideală pe la jumătatea primei reprize, când bara s-a împotrivit și mingea s-a scurs de-a lungul liniei porții lui Gulasci. Dar agitația asta a fost una dintre excepțiile de la regulă. Upamecano a egalat scorul la capitolul ocazii, cu o lovitură de cap trimisă în transversală, și cam atât a fost de povestit până la pauză. De vreme ce Bayern e mai vulnerabilă ca oricând la astfel de abordări, nici nu ne puteam aștepta la altceva.

Mai puțin previzibilă a fost reacția băieților lui Niko Kovac la începutul mult mai bun al oaspeților în partea secundă. E un scenariu care s-a încheiat de atâtea ori cu puncte pierdute pentru Bayern. După o oră de joc însă, ceva s-a schimbat vizibil. Prin voință, prin calitatea fizică a lui Renato Sanchez, roata a început să se întoarcă. A venit întâi ocazia uriașă a lui Niklas Süle, apoi lovitura de cap a lui Kimmich salvată miraculous de Gulasci. Toate au contribuit la preludiul unei drame pe care suporterii din tribune n-au mai văzut-o de mult. Goluri târzii și victorii dramatice au fost destule în perioada de glorie, dar puține care să fi contat atât de mult într-o narațiune care s-a întors brusc împotriva lor. E un context care adaugă semnificație intervenției lui Franck Ribery. El reprezintă legătura dintre trecutul glorios și încercarea grea cu care se confruntă Bayern acum. El a găsit prezența de spirit să fenteze doi fundași și să marcheze în minutul 83, la o fază în care Gulasci făcea din nou minuni.

Poate că succesul nu va conta la finalul campaniei și poate că e prea târziu pentru a recupera distanța de șase puncte față de Dortmund. Dar „Mia san mia‟ sună mult mai atrăgător când exprimă calitățile astea.

Sâmbătă seară (19.30), la o zi după derbiul Dortmund – Gladbach, Bayern se va deplasa la Frankfurt (fără accidentatul Gnabry) pentru duelul cu fosta echipă a lui Kovac, pentru care Jovic nu se poate opri din marcat: cu 12 goluri, la fel ca Alcacer, Luka e cel mai în formă atacant din Bundesliga.

 

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.