Ana Bărbosu și-a primit medalia: „Sunt recunoscătoare pentru ce mi se întâmplă. Sper să existe o concluzie fericită și pentru fete, mă gândesc la ele”

Ana Bărbosu nu e pe un podium de premiere când primește medalia de bronz, ci pe trotuarul unei străzi din București. E în apropierea Arcului de Triumf, dar nu cel din Paris. E pe esplanada din fața Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Nu e în costumul de gimnastică sclipitor în care a concurat, ci în trening, cu părul desfăcut lucind în soarele canicular. Nu o privesc 12.000 de spectatori, ci câteva zeci de jurnaliști și oficiali, câteva fetițe însoțite de părinți care încearcă s-o zărească printre trepiedele televiziunilor și să facă o poză cu ea.

La gât are un lanț argintiu cu cercurile olimpice și Turneul Eiffel, primit de la antrenorul lotului național. Octavian Morariu, membrul CIO pentru România, îi așază lângă el medalia de bronz, care conține o bucată din adevăratul Turn Eiffel. I se pare grea, așa cum auzise de la ceilalți sportivi medaliați la Paris, pe care îi numește campionii noștri. Mihai Covaliu îi dă mascota roșie de pluș și afișul competiției, așa cum au primit toți medaliații de la Paris.

Singură în fața fotografilor, pe o stradă din București, își privește medalia, o ține în mână, o sărută.

Au trecut 11 zile de când a crezut că câștigat-o, apoi că a pierdut-o; de când și-a auzit numele într-o arenă din Paris, așa că a scos din rucsac un steag tricolor pe care i l-au dat părinții înainte să plece de acasă. L-a ridicat zâmbind deasupra capului, în timp ce mama a priveșt-o mândră la televizor. 11 zile de când a ridicat ochii spre tabelă și lumea ei s-a răsturnat. De când a lăsat steagul să cadă pe jos și a ieșit din arenă plângând, în timp ce o altă gimnastă – al cărei exercițiu a primit punctaj mai mare după contestația notei – a primit medalia, a urcat pe podium, a fost la conferința de presă, a făcut fotografii, a plecat cu ea acasă, iar acum trebuie să o dea înapoi, pentru că Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) a decis că apelul SUA pentru revizuirea scorului a venit prea târziu.

Probabil că nu e momentul pe care Ana l-a visat când s-a apucat de gimnastică, la cinci, în Focșani, nici când suporta antrenamente grele și lungi, nici când a hotărât să nu renunțe la sportul de performanță și să mai încerce. E însă momentul pe care i l-a oferit viața și încearcă să se bucure de el. „Sunt foarte bucuroasă și recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă. Eu mă bucur pentru această medalie, că am primit-o azi. Sper să existe o concluzie fericită și pentru fete, le trimit toate gândurile pozitive și mă gândesc totuși și la ele, chiar dacă azi eu am primit medalia de bronz.”

E momentul pe care l-au creat un sistem imperfect de jurizare, lipsa transparenței, greșelile unor oficiali care nu și-au asumat răspunderea. „Ne întristează pe toți să vedem că la un nivel atât de mare au existat astfel de probleme, pentru că noi ca sportive nu am greșit cu nimic, noi doar ne-am dus și ne-am prezentat exercițiile în fața lumii și ne-am dorit să transmitem cât mai multă emoție și bucurie. Și am fi așteptat ca și arbitrele și staff-ul competiției să-și facă la fel treaba.”

„E un moment emoționant pentru mine”, a mai spus la microfon. „Le mulțumesc tuturor care au adăugat câte un pic de bronz la această medalie. Rezultatul acesta a venit în urma a multor ani de muncă în sala de gimnastică. Le mulțumesc antrenorilor fără de care nu aș fi reușit. De la primii antrenori cu care am lucrat în sala de gimnastică până la cei care m-au dus la Olimpiadă anul acesta. Rezolvarea cazului a fost posibilă datorită Federației și Casei de Avocatură, care nu au renunțat la noi, sportivele. S-au luptat pentru toate și au dorit să existe 3 medalii de bronz. Mă bucur că sunt în posesia acestei medalii și sper să continui să reprezint România la cel mai înalt nivel și să aduc în continuare medalii”.

Dacă în cel mai greu moment a privit-o la televizor, acum mama ei o privește de aproape, și spune că „n-am putut să plângem, nici nu am putut să ne bucurăm. Am vrut doar ca fata noastră să fie bine, pentru că noi nu am fost alături de ea și ne bucurăm că alături de ea au fost colegele ei, doamna antrenor, domnii antrenori, federația și acum putem să zâmbim și ne dorim să fim bucuroși.”

Pompilia Bărbosu a folosit momentul să roage fanii gimnasticii să nu mai atace pe internet gimnastele. „Avem o echipă frumoasă, alcătuită din fete superbe, care merită toată susținerea noastră. Succesul Anei este vârful unui iceberg. Trebuie toți să ne susținem copiii. Nu putem avea reușite, dacă nu suntem uniți. Haideți să învățăm să ne bucurăm. Copiii sunt tot ce avem mai sfânt pe acest pământ și trebuie să ne bucurăm de ei, să îi prețuim și cu medalie și fără medalie.”

Foto: Sport Pictures