Arsenal cedează din nou presiunii, Man United e salvată de tineri, Leicester şi Tottenham continuă să viseze frumos
Danny Coposescu 29 februarie 2016„E diferit de data asta‟. Astea au fost cuvintele lui Arséne Wenger, înainte de derby-ul de sâmbătă contra lui Manchester United. Antrenorul lui Arsenal se referea la sezonul 2009-2010, când echipa sa era pe primul loc cu şapte etape înainte de finalul campionatului. Până la capătul acelei serii, londonezii s-au prăbuşit pe locul trei.
„Va fi diferit de data asta”, își spun și fanii londonezilor, la fiecare început de februarie, cu gândul la numeroasele ocazii în care Arsenal a intrat în picaj, aproape cu regularitate în a doua lună a anului, şi şi-a luat adio pentru încă un an de la trofeul Premier League. Meciul cu Man Utd trebuia să rupă blestemul, să fie dovada clară ca de data asta, în stagiunea asta, totul va fi diferit.
Numai că nu a fost. United a reuşit să învingă cu 3-2, folosind o echipă în care au apărut nouă jucători sub 23 de ani. Cel mai tânăr dintre ei, Marcus Rashford (18 ani), a marcat o dublă și a pasat decisiv pentru golul trei la debutul în Premier League. De parcă lucrul ăsta n-ar fi fost de-ajuns de impresionant, tot două goluri a marcat englezul şi joi, în returul cu Midtjylland din Europa League. Patru goluri în patru zile pentru un tânăr care jucase tot sezonul doar de două ori în echipa de tineret a clubului. Louis van Gaal a avut toate motivele să spună: „E incredibil. Pot să înţeleg jocul de joi. A doua oară e întotdeauna mai greu.‟
Arsenals major faliure in recent years is not investing in LEADERS. People that grasp the moment,that set the right tone at the given moment
— Rio Ferdinand (@rioferdy5) February 28, 2016
van Gaal şi încrederea în tineri
Chiar şi în cazul (destul de probabil) în care van Gaal părăseşte Anglia din vară, fără vreo medalie în jurul gâtului şi cu echipa pe locul cinci, olandezul are un merit indisputabil. Sub tutela sa, jucătorii tineri din pepiniera proprie a lui Man Utd și-au făcut loc în primul 11, poate mai mult ca oricând de la faimoasa generaţie din ʽ92 încoace, când Scholes, Beckham sau fraţii Neville erau introduşi în fotbalul mare de către Alex Ferguson. Poate mulţi dintre cei care îşi primesc şansa astăzi nu sunt la nivelul unor astfel de legende, dar United are puţin de pierdut mizând pe strategia asta. Mai ales că alternativa – a arunca cu bani în fiecare problemă – nu a funcționat nici măcar pe termen scurt.
În plus, cel puţin în ultima săptămână, planurile lui van Gaal au funcţionat perfect. Dovadă, veteranul de 64 de ani şi-a permis să facă pe hopa-mitică în faţa arbitrului asistent, plângându-se de presupuse simulări ale jucătorilor lui Arsenal. Apoi şi-a ironizat criticii: „Am fost criticat adesea că stau prea mult pe bancă.‟
Sometimes, you've just got to love Louis van Gaal. pic.twitter.com/ybN8nqccCA
— Squawka Football (@Squawka) February 28, 2016
Şi dacă tot veni vorba de un posibil loc cinci care să-i închidă lui Man Utd uşa principală pentru grupele Champions League de sezonul viitor, mai există totuşi opţiunea intrării prin ușa din dos: câştigarea Europa League. De când s-a introdus regula care trimite câştigătoarea în Champions League, englezii au început să arate ceva mai mult interes pentru o competiţie pe care mereu au tratat-o de sus. Tragerea la sorţi pentru optimi a mai oferit o ocazie de a ciuli urechile: Manchester United o va întâlni pe Liverpool, care a trecut chinuit de compatrioţii lui Klopp de la Augsburg. Va fi pentru prima dată când cel mai aprig derby din Anglia se va juca pe o scenă europeană. Ferice de Klopp, care a spus: „Când staff-ul meu m-a întrebat pe cine vreau, am spus Man Utd.‟
Același Arsenal, aceleaşi probleme
Vorbeam mai devreme de strategii bazate pe tineret. Frumos și lucrativ, dar suporterii lui Arsenal sunt sătui de treaba asta. Ei îi cer insistent (de ani de zile) lui Wenger să meargă la o tură serioasă de cumpărături. Unele puncte nevralgice ale echipei au fost peticite treptat-treptat, în special odată cu venirea portarului Petr Cech. Şi totuşi, lipsa unei alternative serioase în atac, unde Olivier Giroud e fără gol în nouă meciuri, ameninţă să le deraieze complet sezonul. Theo Walcott şi Alexis Sanchez nu sunt vârfuri autentice, după cum s-a putut vedea atât în meciul cu Man Utd, cât şi în înfrângerea cu Barcelona. Arsenal a avut şanse, dar pe nimeni care să le finalizeze.
Şi mai serioasă pare problema de mentalitate pe care trupa lui Wenger se încăpăţânează să o demonstreze. Vine meciul mare, vine şi eşecul. De prea multe ori, Arsenal pur şi simplu nu poate să treacă la un nivel mai înalt, chiar şi atunci când toată lumea ştie că jucătorii sunt capabili de asta. Întrebat de un reporter dacă echipa sa dă dovadă de o naivitate îngrijorătoare în momentele cheie, francezul a răspuns doar că „e important să fim pozitivi acum.‟ Având în vedere că Arsenal e din nou la cinci puncte de locul 1, şi că merge pe Camp Nou cu un deficit de 0-2, să rămâi pozitiv e cu adevărat lucru mare. Atât de mare, încât sarcina îți cere o mentalitate de învingător…
Leicester şi Tottenham continuă, totuși, marşul
În minutul 88, când Leicester City încă nu marcase acasă cu Norwich, locul 17 în clasament, era uşor să începi să te gândeşti că s-a cam terminat cu aventura echipei lui Ranieri. Eşecul din ultimul minut contra lui Arsenal, cu o etapă în urmă, era lesne de înţeles (mai ales că Leicester a jucat o bună perioadă de timp în zece), dar un 0-0 cu un club ameninţat de retrogadare nu părea demn de munca unei campioane.
Și probabil că asta am fi citit în ziarele de luni, dacă nu venea golul din minutul 89. Acum, ziariștii vor spune că exact așa se câștigă campionatele: furi toate punctele chiar dacă joci slab tot meciul. Sau aproape tot meciul, mai puțin în faza care a condus la golul lui Leonardo Ulloa, care a aruncat stadionul în aer cu reuşita sa şi a menţinut-o pe Leicester în vârful unui clasament halucinant, cu 11 meciuri rămase.
Leicester City are eleven games from winning the Premier League. Say it out loud. #LCFC
— Ian McGarry (@garbosj) February 27, 2016
Lucrurile ar fi stat şi mai bine pentru Leicester, dacă scorul dintre Tottenham şi Swansea rămânea cel stabilit la pauză, duminică: 0-1. Dacă echipa lui Pochettino pierdea şi ea, Leicester rămânea la cinci puncte în frunte. Tottenham, însă, prinde din ce în ce mai multă viteză. Dumincă, două goluri (Chadli, Rose) în ultimele 20 de minute au întors rezultatul contra lui Swansea şi i-au adus pe londonezi înapoi în ceafa liderilor, și asta la doar câteva zile după o victorie impresionantă, 3-0 contra Fiorentinei, care poate arăta cât de puternică este echipa din nordul Londrei, chiar la nivel european. În Europa League, Tottenham a primit-o pe Borussia Dortmund, pentru o dublă demnă mai degrabă de Champions League.
Nici Ranieri, nici Pochettino nu au vrut să vorbească explicit despre titlu etapa asta, ci s-au concentrat mai degrabă pe a lua fiecare meci în parte. Presiunea e însă în creştere, cu atât mai mult pentru un Tottenham care luptă pe două planuri. Însă, după cum demonstrează Arsenal an de an, nu poţi fi campion fără să faci faţă presiunii.
