Așa arată o favorită: Brazilia pune capăt speranțelor mexicane, se califică în sferturile de finală ale Cupei Mondiale!

Danny Coposescu 2 iulie 2018

Avertizată de ambițiile unei adversare care a îmbogățit – și în teren, dar mai ales în tribune – acest turneu final din Rusia, Brazilia trece de Mexic și ne oferă cel mai bun joc al ei de până acum: un 2-0 impresionant prin simplitatea lui, un fel de „la ce vă așteptați?”.

*

Nu suntem noi obsedați de starea emoțională a Braziliei, promitem. Ei înșiși tot deschid subiectul ăsta, iar când cea mai mare fotbalistă a tuturor timpurilor vorbește, se cuvine să asculți. După 110 goluri în faimosul tricou galben, Marta da Silva e corespondent The Guardian la turneul ăsta și nici ea nu s-a abătut de la leitmotiv: „Presiunea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți și vom vedea lucru ăsta în meciul cu Mexic.‟

Una din marile probleme ale naționalei masculine în ultimii ani a fost gestionarea presiunii. Oricât de nebulos ar fi conceptul ăsta, nu-i poți nega importanța, mai ales dacă ți-a provocat traume colective ca cele din 1950 și 2014. Obiectiv principal al lui Tite a fost să transforme povara în ceva tolerabil pentru toți, iar noi am asistat, în timp real, la un progres incremental. La fel ca o persoană care revine în șaua bicicletei după mulți ani și se clatină întâi timorat, dar își regăsește apoi ritmul cu fiecare pedalare, Brazilia depășește Mexicul și prinde viteză la Cupa Mondială.

Brazilia 2-0 Mexic

Ajută și faptul că, în cazul cvintuplei campioane, se schimbă doar purtătorul banderolei de căpitan – și eventual fundașul stânga, după accidentarea lui Marcelo contra Serbiei. În rest, am văzut aceeași formulă de start pentru al patrulea joc consecutiv. Deși încă departe de întregul potențial ofensiv, rezultatele se văd cel mai bine de la mijloc în jos. Ceea ce a contat enorm într-o primă repriză copiată mexicani din victoria cu Germania; cu bune, dar mai ales cu rele.

Mexic a încercat să-i facă Braziliei ce-i făcuse campioanei mondiale en-titre: să stea la cutie și să o bată pe contre. Numai că Brazilia n-a vrut mingea, a preferat să joace direct și a fost egala Mexicului și la energie, și la viteză, și la implicare. Dacă mexicanii s-au apărat jos, încercând tranziții rapide, brazilienii au făcut exact la fel, doar că mai bine; dacă mexicanii au lansat atacuri iuți, fără pase în lateral, la fel au făcut și sud-americanii, doar că mai des și mai periculos. În fine, tot ce au încercat bravii Vela, Chicharito și Lozano, brazilienii Neymar, Coutinho, Willian și Gabriel Jesus au reușit mai bine.

Pentru lipsa de luciditate a mexicanilor (în puținele lor faze de poartă), au un mare merit Casemiro, Paulinho și linia defensivă din spatele lor, care s-a învinețit de la atâtea șuturi și pase blocate. Spre deosebire de faza grupelor, brazilienii nu s-au clătinat cu adevărat în niciun moment. Și-au făcut treaba sârguincios, parcă mereu convinși că e o chestiune de timp până ce calitatea ofensivă va ieși la suprafață. E drept, a durat ceva. Dar asta e marea diferență dintre cele două echipe, la urma urmei – calitatea individuală a jucătorilor. Nu degeaba una eșuează pentru a șaptea oară la rând în optimi, în timp ce cealaltă visează, pe bune dreptate, la al șaselea trofeu.

Și chiar dacă la vestiare s-a intrat cu un 0-0 încurajator pentru zecile de mii de mexicani care-au câștigat duelul din tribune, senzația a fost mereu că Brazilia a ales tactica potrivită. Confirmarea a venit în minutul 51, când Neymar s-a repezit să împingă în poartă, din alunecare, la colțul lung, excelenta centrare pe jos a lui Willian.

De aici încolo, olé-urile mexicane s-au stins, iar Brazilia și-a văzut liniștită de treabă: o sumedenie de dueluri individuale câștigate, o mulțime de mingi confiscate la mijloc și câteva dribliguri fine pentru spectatori. Posesia? N-a fost interesantă nici pentru linia de mijloc, nici pentru atacul unei echipe venite în Rusia să-și curețe conștiința de acel 1-7 de acum patru ani. Tot ce contează pentru acest grup – motivat excelent de sufletistul Tite – e trofeul.

Așa că al doilea gol a venit ca o consecință firească: recuperare la mijloc, lansare pentru Neymar, a cărei minge înțepată spre poartă a fost împinsă în plasă de proaspăt intratul Firmino.

Nu e (încă) cel mai spumos fotbal din istoria acestei echipe, dar Brazilia are forță și, la fel de important, are încredere în forțele ei. Spre deosebire de alte favorite ale hârtiei – multe plecate deja acasă – Brazilia arată bine!

Dacă Belgia își câștigă optimimea cu Japonia, ne așteaptă un sfert de finală de toată isprava!

***

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.