Ash Barty: „Cel mai bun lucru pe care-l poți face e să înveți din orice experiență. Singura abordare posibilă ca să crești ca persoană”

Treizecizero.ro 9 iunie 2019

Pe lângă cehii ei, Marketa Vondrousova a avut parte de încurajări în toate limbile în finala feminină de la Roland Garros: s-au auzit francezii, cu al lor ”Allez Marketá!”, americanii strigând ”Come on”, spaniolii ”Vamos” și chiar un român cu ”Haide, Marketa, haide!” Tot stadionul ar fi vrut meci competitiv între aceste două jucătoare talentate, dar nu l-a avut.

Parte din ”vină” i-a aparținut australiencei, care și-a învățat repede lecția din semifinală și și-a stăpânit bine emoțiile, dominând copios primul set. Barty a fost superioară la toate capitolele: pe serviciu a evoluat inteligent, câștigând chiar mai multe puncte cu al doilea (76% – are unul din cele mai eficiente servicii doi din circuit), iar la retur a făcut rost de nu mai puțin de 13 mingi de break din care a concretizat cinci.

În schimburi, forehandul ei a fost super incisiv, deschizând terenul în cros, iar pe rever a presat constant cu sliceuri joase. A venit pregătită să alerge la celebrele scurte ale Marketei și a știut cum să închidă punctele când era atrasă la fileu, câștigând 15 din 20 urcări. Barty și-a etalat toată gama de lovituri: pe lângă cele din spate, am avut voleuri, contra-scurte, loburi, smashuri (cu care a și încheiat mingea de meci). O demonstrație de tenis, cum a recunoscut, fair-play, și Vondrousova la ceremonie.

Vondrousova a părut cu o clasă sub Barty – ce înseamnă ziua, ce înseamnă adversara și mai ales ocazia. Aceeași jucătoare care le-a scos peri albi Sevastovei și lui Martic și a întors semifinala cu Konta, a fost azi lipsită de strălucire și incisivitate. Faptul că, din cauza programărilor controversate din ultimele zile, cehoaica nu a mai jucat până acum pe Chatrier e posibil să fi influențat evoluția ei – Chatrier este uriaș și necesită o perioadă de ajustare pentru jucători, în care aceștia să-și stabilească reperele.

Vondrousova s-a mai activat în setul doi, punând presiune pe serviciul lui Barty la 1-0 într-un game cu patru egalități și o minge de break, dar nu a reușit să facă breakul. În gameul următor a reușit să-și țină serviciul pentru prima dată în meci salvând două mingi de break. Setul doi a fost mai echilibrat, oferind câteva puncte minunate, dar nu am avut nicio clipă senzația că Barty este în pericol – pur și simplu cehoaica nu a reușit să adune destule puncte la rând pe serviciul australiencei. Aceasta a făcut holduri confortabile până la final, când a atacat pe serviciul Vondrousovei, făcând break: 6-1, 6-3 într-o oră și 12 minute.

Barty, onestă și naturală ca întotdeauna (a avut unul din cele mai scurte și simpatice discursuri de învingătoare) a recunoscut că nu se aștepta ca primul ei Slam să vină la Paris, deși jocul ei este atât de variat încât pare proiectat special pentru zgură. Chestia e că Barty are destulă varietate pentru toate suprafețele: serviciul, voleurile și sliceurile ei vor funcționa bine și pe iarbă, iar dacă va reuși să-și ajusteze deplasarea, e capabilă să facă pagube și la Wimbledon. Acum știe că poate.

(Camelia Butuligă)

Foto: FFT

„Faptul că mi-am creat propriul stil e unul dintre lucrurile magice din viața mea”

La conferința de presă, Ashleigh a arătat tuturor cât de frumos și cu câtă modestie știe să primească un astfel de moment, calitate care o ridică fără doar și poate la înălțimea trofeului pe care l-a câștigat. A vorbit pe larg despre momentele cheie ale carierei ei, cât de importantă a fost pauza pe care a făcut-o în urmă cu câțiva ani și cum crede că, fără ea, nu ar fi câștigat acest trofeu. Ne-a plăcut în mod special cum a dat credit echipei, lucru pe care l-a menționat în repetate rânduri. Iată câteva dintre declarațiile ei:

„Pentru mine și pentru echipa mea e o sărbătoare nu doar a acestor două săptămâni, dar și a ultimilor doi sau trei ani. Am un grup extraordinar de oameni autentici lângă mine. Performanța aceasta e rezultatul a ceea ce putem face împreună, după toată munca depusă. E incredibil și sunt fără cuvinte. La acest moment, totul e un pic prea mult de gestionat. Dar e nemaipomenit. Am muncit și am încercat să ne aducem într-o astfel de situație în care să încerc să câștig. Acum, că am ajuns aici, e pur și simplu incredibil”.

Dacă simte că, după ce a câștigat pe zgură – teoretic suprafața ei mai slabă – acum poate câștiga și pe altele.

„Au fost două săptămâni incredibile, cu certitudine. Cred că oricând pot să-mi joc stilul meu de tenis, știu că pot să joc de la egal la egal cu cele mai bune din lume. În aceste săptămâni, stelele s-au aliniat pentru mine și am putut juca un tenis foarte bun atunci când am avut nevoie. Nu am visat niciodată că voi sta aici cu trofeul French Open. Adică, sigur că am avut speranțe și obiective încă din copilărie, dar ce s-a întâmplat aici e incredibil pentru mine”.

Dacă a ajutat-o meciul atât de dramatic din semifinale.

„Da, ieri a fost un rollercoaster; nu există alt mod de a o spune. Am jucat un tenis foarte bun, dar și un tenis foarte prost. Apoi, azi mi-am tot spus: poate n-o să mai ai niciodată oportunitatea asta, așa că fă tot ce poți să o iei. Am simțit că pentru mine a fost meciul perfect, ținând cont de conjunctură, de condiții și de toate cele.”

Despre ce mesaj ar vrea să trimită tinerilor sportivi despre importanța de a-ți găsi propriul drum (din perspectiva cuiva care nu s-a sfiit să aleagă o cale neconvențională, renunțând la tenis pentru o vreme).

„Cred că tenisul e un sport unic, și o mulțime de lucruri se pot întâmpla foarte repede unor tineri jucători la o vârstă foarte fragedă. Deja poți juca oficial la 13, 14 ani. Cred că e despre a-ți găsi calea care te reprezintă, să-ți construiești propria ta călătorie prin viață și să te bucuri de ea. Nu există o formulă pentru a deveni jucător profesionist de tenis. E ceva unic, e personal, e propria ta cale, propria experiență. Cred că cel mai bun lucru pe care îl poți face e să înveți din greșeli, să înveți din fiecare experiență pe care o ai, bună sau rea. E singura abordare posibilă ca să crești atât ca jucător, cât și ca persoană.”

Dacă crede că ar mai fi câștigat acest trofeu dacă nu se retrăgea din tenis la momentul cu pricina.

„Cu siguranță, nu. Nici măcar nu știu dacă aș mai fi jucat tenis acum, dacă nu m-aș fi îndepărtat de tenis atunci. E cu siguranță un moment din viața mea pe care a trebuit să-l gestionez, și cred că am luat cea mai bună decizie la vremea respectivă, și apoi am luat una și mai bună alegând să mă întorc”.

Despre cum se face că serviciul ei e așa de bun la înălțimea ei.

„Dar nu-s chiar așa de mică! Am avut șansa ca antrenorul meu să-mi dezvolte acest joc foarte bun din punct de vedere tehnic. Știu că tehnica mea e solidă și că pot să am încredere în ea. Iar de aici a fost un progres natural; am devenit mai puternică și am început să am încredere că pot să servesc eficient. Serviciul e o parte importantă din tenisul meu, la care muncesc mult. Îl lucrez, îl antrenez mult, cred că e singura cale, nu există alta.

Dacă a știut atunci când a părăsit tenisul că se va întoarce.

„Nu cred că am zis vreodată că n-o să mai joc tenis niciodată. Nu am închis nicio ușă. Am simțit nevoia să mă îndepărtez de tenis, să trăiesc o viață normală, pentru că viața din tenis cu siguranță nu e normală. Am avut nevoie de timp să cresc ca persoană, să mă maturizez. Dar mi-am păstrat opțiunile deschise. Apoi, totul a fost natural. Oricum, am continuat să fiu în tenis; antrenam, alături de Jim, antrenorul meu; loveam mereu mingea, doar că nu pentru mine.

Per ansamblu, îmi era dor de competiție. De lupta 1 la 1, de emoțiile pe care le trăiești când câștigi și când pierzi. Sunt unice, și nu le trăiești decât când joci tenis, când te expui și alegi să fii vulnerabil și să încerci lucruri la care nimeni nu se gândește.

Despre numeroasele mesaje de felicitare din lumea tenisului

„E nemaipomenit de frumos, mai ales când vine din partea colegilor, a oamenilor pe care-i vezi în fiecare săptămână. Dar cred că e, de asemenea, un compliment și pentru echipa mea.

E o călătorie incredibilă, felul în care am muncit să dezvoltăm și să creștem acest stil de joc, stilul de joc Ash Barty, cred că i-aș putea zice.”

Despre cum a ajutat-o în mod concret perioada petrecută la cricket

„A fost o perioadă nemaipomenită din viața mea. Poate și pentru că am întâlnit un grup de oameni grozavi, cărora nu le-ar fi putut păsa mai puțin că sunt bună sau nu la tenis. M-au acceptat în grupul lor, în vestiarul lor și m-au cunoscut așa cum sunt. Încă sunt apropiată de ele, fetele de la cricket sunt printre cei mai buni prieteni ai mei și voi avea această relație cu ele pentru tot restul vieții.”

Ce înseamnă pentru ea că este a doua indigenă care câștigă un Slam pentru Australia.

„Da, e nemaipomenit pentru mine. Evonne (n.a. Evonne Goolagong Cawley) mi-a dat un mesaj zilele trecute și mi-a spus că acesta a fost primul ei Slam. I-am văzut numele acum pe trofeu. E extraordinar că ea a deschis această cale pentru indigeni, iar acum sunt mai multe oportunități pentru copii să înceapă tenisul. Sper că vom continua să creăm aceste oportunități și să le arătăm copiilor că tenisul chiar poate fi o opțiune pentru o carieră, una pe care o pot îndrăgi. Și chiar dacă nu vor face o carieră din asta, e un sport pe care-l pot juca toată viața.”

Despre obiectivele ei viitoare.

„Cred că pentru moment e dificil de setat obiective. Trebuie să luăm un moment să sărbătorim ce am reușit. Am muncit așa de mult ca să ne aducem în situația asta și fiecare persoană din echipa mea merită să sărbătorească această reușită; am avut câteva săptămâni incredibile. Stelele s-au aliniat pentru noi. Iar după câteva zile ne vom așeza și vom discuta, apoi vom relua munca, vom încerca să devin o jucătoare mai bună și vom porni de acolo.

Simt că joc un tenis bun acum. Wimbledon, deocamdată, e departe; acum vreau să fiu într-o stare de spirit potrivită pentru când voi intra în următorul meu turneu. Cu certitudine că iubesc sezonul de iarbă și abia aștept să joc în aceste săptămâni în UK și sper să joc la un nivel bun și să-mi ofer o nouă șansă la un traseu lung într-un Slam.”

Despre care au fost modelele ei

„Cred că, încă de când am început tenisul, am încercat să-mi construiesc propriul stil. Au fost multe jucătoare la care m-am uitat pentru inspirație. În particular, Evonne. Când am crescut, am început să înțeleg ce a realizat ea și cât e de remarcabil.

Sunt multe alte jucătoare fantastice care au avut un stil anume și de la care am încercat să iau câte ceva. Dar antrenorul meu mereu mă aducea pe calea noastră și îmi spunea: Noi ne facem stilul nostru. Cred că acesta a fost unul dintre lucrurile magice care mi s-au întâmplat.”

(Adrian Țoca)

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.