Barcelona se simte acasă pe Bernabeu, câștigă a patra oară la rând în deplasare cu Real Madrid

Danny Coposescu 3 martie 2019

„Nu cu-n bang, ci cu un scâncet.‟ Poeziile lui T.S. Elliot n-or fi tocmai croite pentru sport, dar ultimul vers din „Oamenii găunoși‟ captează mult prea bine ultimul act al unei trilogii El Clasico atât de dezechilibrată și cumva amorțită, încât spre final, te-ai fi putut întreba pe bună dreptate ce-i cu toată agitația asta. Istoria și prestigiul vor asigura îi vor asigura derbiului locul de onoare și pe viitor. Dar trei săptămâni în care Barcelona a îngropat definitiv două treimi din sezonul Realului, fără să transpire prea mult, nu prea justifică superlativele cu care ne-a obișnuit brandul.

De vreme ce Barça își face aproape nestingherită de cap în sufrageria marii rivale, tot ce-a mai rămas familiar la duelul ăsta e sângele rău dintre jucători.

Real Madrid 0-1 Barcelona

Graham Hunter ne-a luminat cu o altfel de interpretare a întâlnirii de miercuri. Jurnalistul scoțian crede că s-a pus prea mult accept pe finalizările defectuoase ale madrilenilor și prea puțin pe felul sistematic în care oaspeții i-au momit în presing, doar pentru a exploata nemilos spațiile generoase lăsat în urmă. Rezultatul de azi, prevedea Hunter, depinde de lecțiile pe care le-au învățat Santiago Solari și ai săi.

La capătul unei victorii mai muncite și șubrede pentru Barcelona, argumentul ăsta rămâne doar parțial valabil. Scorul și maniera în care a fost obținut îl susțin, într-adevăr. Fără să schimbe neapărat ceva din așezare, Real a abordat partida mai răbdătoare. Posesia a rămas de partea catalanilor, dar gazdele au plecat sincronizate la vânătoarea după minge, nu individual. Efectul a fost mai puțin timp pentru Rakitic, Busquets sau Vidal să împletească pasele lor hipnotizante, și ritmul a căpătat adesea o tentă haotică.

Problema e că indiferent ce față are jocul, Barça are unelte mai ascuțite. În ciuda tuturor încercărilor de a perturba morișca, e nevoie de un singur moment pentru ca mecanismul clădit la La Masia și augmentat de importurile potrivite să te macine. O secundă în plus acordată lui Sergi Roberto a dus la o pasă perfectă pentru Rakitic, iar finalizarea croatului subliniază din nou valoarea eficienței în fața porții. La fel de revelatoare e și desfășurarea de după golul din minutul 26.

Pentru a doua oară în patru zile, Real Madrid șutează mai mult decât Barcelona. Pentru a doua oară în patru zile, majoritatea acțiunii se petrece în fața porții campioanei. Dar deznodământul e același. Messi, Dembele și Suarez au apărut episodic sub reflectoare, nu în ultimul rând datorită unor dueluri piperate cu Sergio Ramos, dar impactul lor a fost mai degrabă limitat. De cealaltă parte, Vinicius a roit toată seară prin careul opus și aproape toată lumea în alb a încercat poarta. Numai că mingea s-a izbit mai mereu de vreun piept, picior sau cap. Și, dincolo de toți, Pique.

Aici e una dintre concluziile principale ale seriei ăsteia: Barça nu doar că atacă mai bine, ci se și apără superior. Scorul general de 5-1 e grăitor, fără să spună neapărat ceva nou. La urma urmei, Real a uitat cum e să-și bată inamicul acasă, fie că antrenorul se numește Benitez, Zidane sau Solari. Derbiul ăsta poartă de mult culori blaugrana.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.