Barcelona și Bayern câștigă la limită, dar nimic nu s-a împărțit încă în sferturile de finală ale Champions League

Danny Coposescu 6 aprilie 2016

În urmă cu aproape cinci ani, Josè Mourinho se făcea confortabil pe scaunul lui din faţa jurnaliștilor sportivi care tremurau de anticipare. Și portughezul nu avea să le dezamăgească aşteptările. Într-o tiradă care, spun unii, a marcat punctul în care stilul recalcitrant al lui Mourinho s-a transformat într-o vendetă obsesivă, antrenorul de atunci al lui Real Madrid „dezvăluia‟ o conspiraţie care-și propunea să o aducă pe Barcelona în finala Champions League din 2011. Printre alte forţe întunecate, organizaţia caritabilă Unicef se făcea responsabilă pentru arbitrajul din semifinala europeană dintre cele două rivale spaniole, arbitraj care i-ar fi devantajat serios pe madrileni.

Ce potrivit, aşadar, că marți seară, tot o echipă din Madrid a evocat măcar sentimentele, dacă nu tocmai cuvintele lui Mourinho. Barcelona merge în returul de pe Vicente Calderon cu un avantaj de 2-1, dar scorul aproape că e un asterisc la povestea turbulentă a unui meci care, cel mai probabil, nu avea cum să fie altfel.

Prologul întâlnirii a fost dominat de punctul pus seriei record de invincibilitate a catalanilor. După 39 de jocuri fără înfrângere, să pierzi acasă cu Real Madrid poate să atragă două reacţii. Pe de o parte, lipsa evidentă de concentrare a jucătorilor Barcelonei în weekend e de înţeles, având în vedere cele zece puncte care despărţeau echipele înainte de meci şi sfertul de finală care avea să vină în doar trei zile. Pe de altă parte, când ridici standardele de excelenţă la asemenea înălţimi ameţitoare, orice eşec, cu sau fără miză, tinde să fie pus sub lupă şi să aducă abrupt pe toată lumea cu picoarele pe pământ. Inclusiv pe fotbalişti, care pot simți din nou, pentru prima oară după multă vreme, fiorul rece al nesiguranţei şi îndoielii.

Cam aşa poate fi citită prima repriză de marţi seară, şi în particular, dezorganizarea aproape anarhică din apărarea Barcelonei la golul lui Fernando Torres din minutul 25. Nu doar Pique era pe altă lungime de undă când a ieşit hodoronc-tronc în întâmpinarea lui Koke, încercând o deposedare inoportună, ci şi colegii săi din linia defensivă. Aşa s-a făcut că acel culoar prin care au trecut Torres şi mingea a fost mai degrabă o autostradă. Finalizarea printre picioarele lui Ter-Stegen a adus aminte de vremuri mai bune ale atacantului, petrecute terorizând fundaşi în Premier League pentru Liverpool.

Înainte şi după gol, echipa lui Luis Enrique a părut dezechilibrată de o apărare care, spre deosebire de multe adversare din liga spaniolă, chiar ştie să se poziţioneze şi să absoarbă presiunea. Poate nicio echipă nu seamănă mai mult cu un organism viu şi unitar ca cea pregătită de Diego Simeone. Un bloc care se contractă şi se dilată, unde fiecare jucător devine parte dintr-un întreg.

Însă acolo apare şi problema: dacă înlături o parte din corpul ăsta el nu mai funcționează la fel de bine. Două intrări prea entuziasmate ale lui Torres, probabil încă îmbătat de adrenalina golului, i-au adus două galbene şi eliminarea. De pe margine, Simeone râdea sardonic şi gesticula cu mâinile că e de ajuns. A fost a treia eliminare în ultimele două confruntări cu Barcelona, nu e de mirare că argentinianul s-a săturat. De erorile sau indisciplina elevilor săi? De un presupus arbitraj nedrept? Probabil de ambele.

Din acel moment, seara nu avea cum să arate altfel decât ca un exerciţiu de atac contra apărare, un scenariu foarte familiar jucătorilor de pe Camp Nou.

Şi aici îşi fac apariţia cele două feţe ale lui Luis Suarez. De atâtea ori sezonul ăsta, atacantul din Uruguay a găsit cheia unor defensive zăvorâte de sus până jos. Din nou, tocmai când părea că echipa sa rămâne fără idei, Suarez a fost exact unde trebuia să fie pentru a întoarce soarta meciului. Mai întâi cu tibia şi încă o dată cu fruntea, şi-a dus cota de goluri la 45, un număr pe care ne-am obişuit să-l asociem numai cu fenomene ca Messi şi Cristiano Ronaldo. Şi din nou, ca un reflex pavlovian, Suarez şi-a prefaţat prestaţia cu un moment de nebunie instictivă: un şut îndreptat nu spre minge, ci spre piciorul lui Juanfran. Spre norocul lui, arbitrul Felix Brych nu i-a văzut reacţia.

Dar jucătorii şi antrenorul lui Atletico au văzut şi nu au uitat. Aşa ajungem la declaraţiile fundaşului stânga Felipe Luis, care trebuie să fi învăţat ceva de la Mourinho în sezonul petrecut la Chelsea. „[Arbitrii] o protejează pe Barça. Există o îngrijorare că o să fie eliminată din competiţie. Ştiam că o să se întâmple asta cu Barcelona în Champions League. Trebuie să jucăm împotriva a tot şi a tuturor.‟ Spre meritul lui, măcar Torres nu a arătat cu degetul spre altcineva. „Îmi asum întreaga responsabilitate pentru înfrângere. E una din cele mai rele zile din cariera mea.‟

Bayern

Contrastul între agitaţia de pe Camp Nou şi meciul dintre Bayern şi Benfica nu avea cum să fie mai mare. Când Arturo Vidal deschidea scorul cu primul atac serios al bavarezilor, în minutul 2, se anunţa o avalanşă de goluri. Dar peste echipa lui Guardiola s-a aşternut o apatie deja obișnuită, ilustrată perfect de al treilea scor de 1-0 consecutiv în toate competiţiile. Bayern s-a dovedit incapabilă să dea lovitura decisivă unei formaţii portugheze care s-a regrupat ca programată după lovitura primită atât de devreme. Doar cinci şuturi pe poartă mai târziu, fluierul final a adus un rezultat care s-ar putea să mulţumească ambele echipe.

"Unfortunately we failed to make it two, but we can still be satisfied with the result." Hear from Manuel Neuer, Thomas Müller, David Alaba & Co.

Posted by FC Bayern München on Wednesday, April 6, 2016

Guardiola a preferat să-şi complimenteze adversara la conferinţa de presă: „Sunt foarte fericit de rezultat pentru că ştiu cât de buni sunt oponenţii noştrii.‟ Totuşi, performanţele lui Bayern sunt din nou în scădere în cea mai importantă parte a sezonului. Returul de la Lisabona se anunţă ceva mai greu decât ar fi crezut mulţi şi decât şi-ar fi dorit catalanul şi jucătorii săi. Vestea bună pentru cei neinvestiți emoțional este că ambele duble rămân indecise, iar asta prelungește suspansul pentru săptămâna viitoare.

Miercuri, în celelalte două sferturie de finală, PSG primește vizita lui Manchester City, iar Real Madrid se deplasează în Germania, pentru meciul cu Wolfsburg.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.