Belgia mai face o demonstrație de forță, sfărâmă Tunisia și trimite un mesaj clar: „Suntem cu adevărat puternici!”

Andrei Năstase 23 iunie 2018

Deghizat într-un greoi jucător de baschet, acest uriaș cu talpa iute și mintea ascuțită e gata să-și așeze numele printre nemuritorii Cupei Mondiale: Romelu Cel de Neoprit. 

Capabil să-ți dispară din față și să-ți apară în spate, cu degetul pe trăgaci, asasinul născut în Anvers (Antwerp) a fost nevoit să joace toată copilăria cu buletinul în buzunar. Nimeni nu-l credea că-i de aceeași vârstă cu puștii pe care-i strivea, fără milă, în goana spre cariera lui profesionistă. Pentru el, fotbalul n-a fost niciodată o joacă, dar o meserie.

Povestea lui Lukaku merită citită și recitită, chiar dacă zilele astea Rom – cum îi spun prietenii – își scrie un capitol nou. Dar chiar și aici, după al doilea său meci excelent în Rusia, Lukaku pare un uriaș printre copii. Când îl vezi marcând atât de simplu Tunisiei, îți amintești imediat de nostima lui istorioară: avea 11 ani, juca pentru Lièrse, și unul dintre părinții adversarilor a încercat să-l împiedice să joace. „Câți ani are copilul ăsta? De unde este, unde-i sunt actele?“.

Rom era singur. Tatăl lui nu avea o mașină să-l conducă la meciuri. „Mi-am adus buletinul din ghiozdan, l-am arătat tuturor părinților. Și-l pasau unul altuia, inspectându-l cu atenție. Și-mi amintesc că simțeam cum mi se urcă sângele în cap…și mi-am zis <Oh, am să-l strivesc pe băiatul tău. L-aș fi strivit oricum, dar acum o să-l distrug. O să plângă în drum spre casă>.“

Romelu nu mai are răutatea de atunci. Acum e un golgheter blând, conștient de puterea lui, la fel cum Belgia e conștientă de misiunea ei: după câțiva ani în rolul dark horse-ului, acum e momentul pentru pasul următor – măcar o finală.

Contra Tunisiei, acest grup de jucători excelenți a arătat din nou ca o echipă. E singura întrebare la care Belgia, cu acestă generație superbă, n-a răspuns în ultimii ani: pot juca Lukaku, De Bruyne, Hazard, Meunier, Courtois, Mertens, Carrasco și ceilalți – toți buni și foarte buni – unul pentru celălalt? Dacă nu, măcar să joace pentru Rom – va da el golurile necesare.

Și totuși. Cu Panama și Tunisia a fost simplu. Știm că alte echipe puternice n-au găsit nimic simplu în Rusia, dar Belgia chiar s-a distrat până aici. Nimeni n-a clipit azi, când Tunisia a revenit la 1-2, după ce Hazard și Lukaku făcuseră 2-0 în primele 15 minute. Atacantul lui Man United a închis socotelile chiar înainte de pauză, cu o scăriță marcă proprie, apoi Hazard a făcut și el dubla.

Batshuayi, intrat și el pe parcurs, a ratat trei-patru ocazii mari, din poziții simple, dar a făcut 5-1 din alunecare, reluând din prima la colțul lung.

Că Tunisia a marcat al doilea ei gol chiar pe final – ăsta nu a fost mai mult decât cadoul de plecare: după o frumusețe de meci, nimeni n-a pornit nemulțumit acasă. Nici măcar tunisienii, eliminați (previzibil) după două meciuri.

Anglia, pregătește-te!

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.