Bianca Bazaliu: „Sunt foarte bucuroasă, îmi doream foarte mult să ajung aici, să simt atmosfera asta de echipă“

[Corespondență din Castello]

Bianca Bazaliu a debutat la un turneu final direct într-o semifinală de Campionat European. În 2018, în Franța, a fost chemată atunci de urgență pentru a o înlocui pe Cristina Neagu, accidentată, și spunea că nu a putut să se bucure pe deplin de moment, pentru că nu ar fi vrut să ajungă în echipa națională de senioare prin accidentarea altei jucătoare.

Anul următor, era în lot pentru Campionatul Mondial din Japonia, dar cu două zile înainte afla că nu mai poate merge, din cauza tratamentului cu laser de joasă frecvență pe care ea și colegele de la Brașov l-au primit, o metodă interzisă de regulamentul Agenției Mondiale Anti-doping (WADA). Mai mult, a fost suspendată și a lipsit apoi nouă luni de pe teren, un nou pas pe loc într-o carieră despre care mulți spun că putea avansa mai rapid, dacă ar fi jucat mai mult. Acum, campioana mondială de tineret e la Podravka, o echipă unde joacă minute bune chiar și în meciuri din Liga Campionilor, iar asta crede că a adus-o și aici: nu doar să debuteze la un Campionat Mondial, ci să se simtă parte din echipa de senioare a României.

Iar echipa pe care a găsit-o e una specială, spune. „Nu pot să spun că am fost de prea multe ori la echipa de senioare, cel puțin nu la turnee finale. Am mai fost în 2018, dar la semifinală și finală; nici n-am ajuns bine, că a trebuit să și plecăm. Dar e un grup unit, chiar foarte unit. L-am mai simțit la fel de unit în anul în care noi am fost cu echipa de la Brașov și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Posibil să fie și mai puternic, în momentul de față. Suntem toate unite, ne încurajăm una pe cealaltă și e foarte greu să găsești asta într-o echipă. Și mai ales s-o creezi în așa scurt timp.”

La o zi după înfrângerea dură cu Norvegia, interul stânga de 24 ani spunea că e important ca această atmosferă pozitivă să nu se piardă: „E foarte important să rămână la fel, pentru că am făcut un grup foarte frumos aici, chiar neașteptat de frumos, e atmosferă foarte bună și ar fi păcat să o pierdem acum, după o înfrângere care într-adevăr e dureroasă. Ne așteptam la un meci greu, a și fost, doar că ne-am dorit și mai mult. Eu zic că suntem mult mai aproape decât diferența de pe tabelă. Din păcate, atât s-a putut, trebuie să trecem peste meciul cu Norvegia și să luăm următorul meci.”

Ce crede că a făcut diferența? „Să fiu sinceră, cred că poarta lor. Am avut foarte multe ratări unu la unu, am ratat și de la 9 metri, și asta a contat foarte mult. Și apărarea lor a fost bună, dar portarul lor (Katrine Lunde) a fost într-o formă foarte bună. Trebuie să fim sincere și realiste, au fost foarte multe ratări, și de la 9 metri, și de la 6. Și asta contează, mai ales cu o echipă de genul Norvegiei, care te taxează imediat.”

De unde crede că vin aceste ratări – cât ține de încredere, de experiență, de curaj sau de precizie? „Cred că a fost mai mult de noroc. Dar nu putem să nu spunem că este un portar foarte bun, trebuie să fim conștienți toți de lucrul acesta, doar că unele ratări și mingi salvate poate au fost și norocoase, poate și noi am dat greșit; toate adunate. Sper ca în meciurile următoare să nu mai ratăm și să fie toate în poartă.”

E important, spune Bianca, ca echipa să lase înfrângerea cu Norvegia în urmă și să privească spre următoarele confruntări din grupa principală. „Suntem conștiente că mai avem încă trei meciuri în față și trebuie să luăm pe fiecare în parte. Nu trebuie să cedăm după un meci, mai sunt încă trei destul de importante, pentru că, să fim sinceri, rezultatul dintre Suedia și Olanda (au terminat la egalitate) pe noi ne ajută în momentul de față și trebuie să profităm de acest lucru.”

Ce trebuie să facă mai bine? „Trebuie să ne concentrăm mai mult la finalizare, asta 100%. Și trebuie să fim în continuare echipa aia unită și frumoasă. Și o să avem mare nevoie din nou de suporteri, îi așteptăm, chiar dacă e o oră puțin mai ciudată (16.30). Ne ajută foarte mult. Eu sunt puțin mai norocoasă, că în Croația se joacă cu spectatori. Dar pentru fetele din România, unde s-a întrerupt mereu, a contat asta. Să joci cu o sală atât de pentru tine e super, e un sentiment bun, plăcut, să-i vezi că sunt acolo cu tine și te ajută. Chiar ne ajută super mult. Mai ales în perioada asta cu pandemia, să vină atât de mulți oameni să te susțină e ceva wow și le mulțumim. Ne dorim să-i facem bucuroși și mândri de noi.”

 

„Nu e nicio presiune aici pe nicio jucătoare“

Despre rolul ei în echipa națională, unde joacă pe postul Cristinei Neagu, spune că nu simte presiune. „Nu e nicio presiune aici pe nicio jucătoare, din punctul meu de vedere. Și nici pe mine, nu simt lucrul ăsta, pentru că fiecare știe rolul ei în echipă și dacă fiecare își face treaba, totul o să fie bine. Nu suntem doar pentru o jucătoare sau pentru două, cu toată presiunea pe umerii unei jucătoare, nu. Suntem toate.”

Simte însă foarte multă încredere din partea colegelor de echipă. „O simt și o simt și de pe bancă, și din tribună, de peste tot. Și în același timp fiecare din noi încercăm să o dăm celorlalte, pentru că asta e cel mai important.”

Deși își dorea de mult timp să fie aici, a lăsat emoțiile debutului la un campionat mondial la intrarea în arena din Castellon. „Am emoții până ajung la sală. După, gata, sunt foarte focusată pe meci, nu las emoțiile să mă copleșească sau să mă gândesc la ce se întâmplă. Nu, asta e până ajung la sală.”

De când joacă la Podravka, unde are deja minute multe în meciuri de Liga Campionilor, simte că jocul și încrederea ei au crescut. „Cred că pe oricine ajută să joace cât mai mult și mai ales la un nivel mai înalt. Dacă nu jucam, poate nu eram în același loc.”

De ce e locul potrivit pentru ea în acest moment al carierei? „În momentul de față, e un oraș mic și chiar aveam nevoie de asta, pentru că nu sunt genul de persoană care să iasă, să fie mult prin oraș. Îmi place să mă relaxez la o cafea, dar nu să ies prea mult. Și cred că așa am și timpul de refacere foarte mare și asta mă ajută.”

Campioană mondială cu naționala de tineret, Bianca simte că mai are loc de progres în toate aspectele jocului. „Cred că peste tot este loc de progres, nu pot să spun un singur loc. Mai ales că nu sunt foarte înaintată în vârstă. Mereu e loc să învățăm, să facem lucruri mai bune și să progresăm. Trebuie să fim 100% și în atac, și în apărare.”

Despre cum au schimbat-o experiențele dificile prin care a trecut în ultimii ani, spune că „m-am maturizat mai repede decât trebuia cred. Și în viața personală, și în handbal. Pentru că au fost destul de multe lucruri în ultima perioadă care m-au schimbat. Și absența de pe teren, și unele lucruri din viața personală. Am trecut prin toate stările, poate într-o perioadă destul de scurtă. Dar sunt foarte bucuroasă că sunt aici.”

„Îmi doream foarte mult să ajung aici. Asta îmi doream, să simt atmosfera asta. Nu doar la un turneu final, ci atmosfera asta de echipă. Am avut mereu încredere că va fi o atmosferă bună. Sunt bucuroasă și mi-aș dori să fiu și mai bucuroasă la finalul acestui campionat.”

Ce-ar trebui să se întâmple ca să fie bucuroasă la final? „Să terminăm campionatul acesta exact cum ne dorim. Am plecat cu niște gânduri de la București și cred că dacă ajungem să le punem în practică și ajungem acolo unde ne dorim o să fiu foarte bucuroasă.”

**

Jucătoarele României încep grupele principale (Main  Round) cu o altă întâlnire complicată, de data asta cu Olanda, campioana mondială en-titre. Pentru a reuși calificarea în sferturile de finală, România trebuie să termine în primele două o grupă pe care o începe cu două puncte în spatele Norvegiei și cu unul mai puțin decât Olanda și Suedia.

Programul României în Main Round

România – Olanda, 9 decembrie, ora 16.30

România – Puerto Rico, 11 decembrie, ora 16.30

România – Suedia, 13 decembrie, ora 18.00

Așa cum știi deja, obiectivul oficial al României la acest Mondial e clasarea între primele 10 echipe. Naționala a încheiat pe locul 12 și Campionatul Mondial din 2019 (în Japonia), dar și Europeanul de anul trecut din Danemarca.