Brazilia își depășește emoțiile în victoria cu Serbia, are de lucru pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale

Danny Coposescu 27 iunie 2018

„Există un rost și pentru emoții, cu siguranță ele pot fi și benefice.‟

Tite trebuie să adreseze subiectul ăsta mai des ca un psihanalist. Așa e când conduci una dintre cele mai sentimentale naționale din lume, una care se bate adesea cu sine și mai apoi cu oponentul de pe teren. E o muncă grea, să fii cel responsabil și pentru a șterge trauma acelei semifinale de acum patru ani, dar și pentru echilibrul mental al lui Neymar sau Thiago Silva. Cel din urmă a fost rănit când i s-a luat banderola de căpitan, care e pasată acum de pe un braț pe celălalt ca mingea la antrenamentele lui Guardiola. Brazilia e încă fragilă. Și-ți dă sentimentul că următoarea criză emoțională mocnește undeva prin apropiere. Dar sub mâna blajină a lui Tite și cu mintea limpede a lui Coutinho, de departe omul cheie din lot, Brazilia e pe drumul cel bun.

Brazilia 2-0 Serbia 

Brazilia n-are chef de experimente la turneul ăsta. Cât timp nu intervine vreo accidentare, se prezintă mereu cu aceeași față. Una care, speră selecționerul, va deveni tot mai atrăgătoare pe parcursul celor „șapte trepte spre paradis‟, în cuvintele lui Phil Scolari. Și într-adevăr, e greu să nu te îndrăgostești de așa un chip.

Când patru dintre cei mai buni jucători ofensivi din lume schimbă patru pase într-o singură secundă, la marginea careului sârb, „jogo bonito‟ nu pare un simplu slogan de marketing cu care să-și vândă Nike papucii. Când Coutinho teleghidează o minge în calea lui Paulinho, care îl lobează cu ușurință pe Stojkovic, te întrebi cum îi poți opri, când nici măcar nu mai știi pe cine să marchezi.

Dar chipul ăsta apare și dispare ca după un văl. Câteodată, vedem o echipă distrasă, de parcă jucătorii ar avea un lapsus și încearcă din răsputeri să-și amintească ce au de făcut. Încă există momente când Brazilia pare revoltată că cineva îndrăznește s-o deranjeze din samba, ba chiar să-i mai ia și mingea și s-o amenințe cu ea. Serbia a testat apele puțin prea ezitant în prima repriză, dar s-a convins, încet-încet, că dacă strânge puțin menghina, adversarii își vor pierde calmul.

Ce-l va îngrijora pe Tite e cât de rapid s-a instaurat panica în rândul tricourilor galbene după pauză. A fost nevoie de doar două-trei recuperări adverse pentru ca serenitatea sud-americanilor să se risipească într-o goană disperată după sârbi – demarcați în toate pozițiile. Șarja asta a produs erori pe tot terenul, de la mijloc la apărare și apoi la portarul Allison, care era cât pe ce să-i împacheteze cu fundă un gol lui Mitrovic. Vârful Serbiei nu se va consola cu faptul că a terorizat încă o pereche de apărători centrali, pentru că ocaziile ratate de el au avut consecințe grave și prompte.

În meciul cu Costa Rica, Serbia – cea mai înaltă echipă de la Mondial – s-a dovedit vulnerabilă la cornere. Dacă Gonzales a ratat atunci din doi metri, Thiago Silva a fost nemilos. După care s-a dus să plătească tribut prințului moștenitor, Neymar, care-l pricopsise cu centrarea.

Mladen Krstajic spusese că „nu-i nicio rușine să pierzi cu Brazilia, dacă dai totul.‟ Serbia a îndeplinit condiția asta doar parțial, pentru că, din minutul 68, a depus armele. În afară de câteva momente izolate, tricourile galbene s-au plimbat ca pe alee sau au încercat să-i aducă golul obligatoriu lui Neymar.

Cam tot pe atunci, mexicanii au schimbat probabil canalul, mulțumiți că și-au făcut toate notițele necesare. Brazilienii au câștigat confortabil grupa, dar fără să convingă în totalitate. E drept, au fost urcate abia primele trei trepte spre paradis. Timp ar mai fi…

*

În celălalt meci al grupei, Elveția și Costa Rica au terminat la egalitate 2-2. Elvețienii vor juca în optimile de finală cu Suedia.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.