„Captain Fantastic“ Kompany și racheta lui au scăpat-o pe Man City din ghearele lui Leicester. Titlul Premier League e chiar după colț

Andrei Năstase 7 mai 2019

Asta nu trebuia să se întâmple. Ghiuleaua trimisă de Vincent Kompany – de la peste 25 de metri – direct în vinclul porții lui Kasper Schmeichel nu făcea parte din scenariu. Vincent nu marchează astfel de goluri, Man City nu marchează așa; într-un sezon în care echipa lui Pep Guardiola a reușit 100 de goluri numai acasă, pe Etihad, acesta al lui Kompany are potențialul să rămână în istoria clubului. Condiția? City trebuie să facă acum și ultimul pas.

A fost greu cu Leicester. Și chiar dacă golul căpitanului a venit exact la timp, când panica încă nu se instalase, în tribunele bleu din Manchester era acea liniște care trădează neliniștea. Îngrijorați, fanii lui City se uitaseră cum, vreme de 70 de minute, echipa lor încercase să desfacă cumva apărarea lui Leicester, așezată perfect de Rodgers, fostul antrenor al lui Liverpool. Nimic nu funcționase, iar când Aguero s-a eliberat în sfârșit din marcajul advers, mingea s-a lovit ba de bară, ba de excelentul Schmeichel. City nu juca rău, ba dimpotrivă, o așezase pe Leicester în corzi, însă nimeni nu părea în stare să dea lovitura în bărbie. Și aici a venit Kompany.

Căpitanul lui City – care reușise să blocheze singurul șut periculos pe care Leicester l-a avut în prima repriză – a cules o minge banală în 30-ul advers, și, în loc să o paseze mai departe, s-a decis că a văzut destule încercări pe flancuri. Și-a luat elan, a mai făcut doi pași, apoi a pocnit mingea cu exteriorul direct la încheietura barelor lui Schmeichel. Danezul n-ar fi scos șutul ăsta nici într-o poartă de handbal, nu-i așa?

Și ce frumos e să observi cum un singur moment de inspirație schimbă totul în jur! Din ordine și liniște, dezordine și balamuc: oamenii îmbătrâniți de emoție în susul tribunei s-au transformart pe loc în adolescenți; eliberat parcă de-un arc invizibil, Guardiola a sărit în sus și a aterizat în brațele colegilor din staff; în fine, jucătorii lui City, atât de concentrați pe mingea lor (și doar a lor), s-au trezit ca din hipnoză și-au început să-l fugărească – fiecare cu propria expresie de uimire – pe Kompany spre margine. Când acesta s-a prăbușit lângă suporteri, nimeni nu-și mai amintea de cele 70 de minute trecute până acolo. Dintr-o dată, toată atenția s-a mutat pe ce va fi, nu pe ce a fost. City a păstrat în continuare mingea, dar nu s-a mai năpustit chiar așa spre poarta adversă, iar Leicester a oferit un singur moment de suspans până la final: marea ratare a lui Iheanacho, care a crescut brusc temperatura în toate pub-urile din Liverpool. Ce petrecere s-ar fi instalat și acolo!

Așa, Liverpool, care a trecut prin propria spaimă pe terenul lui Newcastle, unde a câștigat greu, târziu, cu 3-2, trebuie să spere acum la o mică minune. De fapt, la mai multe.

Împărțiți între sarcina foarte complicată din semifinalele Champions League, unde trebuie să întoarcă un 0-3 cu Barcelona – și să facă asta fără Salah și Firminho, anunțați indisponibili de Klopp -, și visul unui nou titlu în Premier League, după aproape 30 de ani de așteptare, oamenii aceștia vor spera până la final. Iar echipa lor, care n-a mai jucat un fotbal atât de bun și n-a mai arătat atât de puternică de mulți, mulți ani, va face totul să nu termine sezonul fără trofee. Numai că acest „totul“ s-ar putea să nu mai fie de ajuns. 

Liverpool, care a pierdut un singur meci tot sezonul (ghici cu cine), are 94 de puncte și un golaveraj imens, 87-22, dar încă așteaptă un pas greșit din partea lui City. Îl așteaptă de la sfârșitul lui ianuarie, dar uite că mașinăria asta a lui Guardiola n-a ratat nimic: 13 victorii la rând în campionat, o serie de neînchipuit acum trei luni și ceva; 13 meciuri în care apărarea lui City a încasat doar 3 goluri, deși a trebuit să joace cu Everton, Arsenal, Chelsea, United sau Tottenham.

Acum, Liverpool trebuie să bată pe Wolves și să spere că Brighton, scăpată de retrogradare și lipsită, deci, de griji, poate face ce n-a mai făcut nimeni în 13 săptămâni: să fure măcar un punct lui City.

Cum spuneam și cu altă ocazie, e păcat că una dintre aceste două echipe va termina cursa pe locul doi. Dar cine suntem noi să ne plângem…

Ultima etapă din Premier League urmează duminică.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.