Ce n-a mers, pe ce se poate construi mai departe? Primele idei după înfângerea României cu Germania

Andrei Năstase 3 decembrie 2020

După un an de zile fără meciuri – nici oficiale, nici de pregătire -, poate că jocul acesta cu Germania poate fi privit cu îngăduință. Da, a fost o înfrângere frustrantă, mai ales că nici Germania n-a arătat grozav (nici pe departe), dar o înfrângere care ne oferă, chiar și așa, mai câteva indicii despre ce fel de echipă este România, care-i sunt argumentele și ce trebuie să îmbunătățească rapid, până la meciul cu Polonia de sâmbătă seară (ora 17.00).

Meci care, după acest 19-22 cu Germania, devine decisiv pentru calificarea în grupele principale.

Până acolo, iată ce-am reținut din primul joc al României la acest European din Danemarca:

🔸 Pe lângă faptul că Iulia Dumanska ar fi meritat o victorie după un joc ca ăsta, forma ei este încurajatoare. Mai ales că Denisa Dedu încă așteaptă al doilea rezultat negativ la testul pentru Coronavirus, înainte să se poată întoarce în echiupa României.
Cu un procentaj de 40% pentru mingile apărate – patru aruncări de la șapte metri parate, alte cinci-șase aruncări scoase chiar de la linia semicercului – câștigi, de regulă, meciuri de handbal. Că România n-a reușit asta contra Germaniei, ăsta e un lucru care îi poate îngrijora pe Bogdan Burcea și Robert Licu.

🔸 Cei doi antrenori trebuie să găsească soluțiile pentru cazul în care adversarele vor continua să se apere avansat la Cristina Neagu. Și trebuie să pornim de la premisa că o vor face, mai ales în lipsa Crinei Pintea, care ar fi știut și să se elibereze, și să intre în circulație, dar și să facă paravan pentru aruncările Cristinei.
Poate că lipsa Crinei s-a văzut exact aici, și nu doar în apărarea centrală. Izolată undeva spre 10-11 metri, Cristina Neagu a încercat, dar n-a reușit prea multe în fața unei apărări care a sâcâit-o mereu: 4 goluri din 14 aruncări, dovadă că cea mai bună marcatoare a campionatelor europene n-a fost lăsată să arunce din poziții favorabile.

🔸 Cristina Laslo a arătat bine spre foarte bine, deși nici ea nu este în cea mai bună formă fizică. De fapt, intrarea Cristinei, în minutul 10, a dus și la schimbarea în bine a jocului României. Cristina a contribuit și în apărare, unde s-a apărat sus, spre linia de 9 metri, a contribuit și în atac, unde a adus mai multă claritate: 3 goluri și alte trei-patru angajări decisive la pivot.
Altfel spus, Laslo e un câștig chiar și după acest meci pierdut. Și nu cred că greșim să presupunem că de forma și implicarea ei vor depinde multe în meciul de sâmbătă cu Polonia.

🔸 Apropo de lipsa Crinei Pintea de pivot, acolo s-a remarcat Lorena Ostase. Mai ales pe faza de atac, unde a scos două aruncări de la șapte metri și a marcat 3 goluri, Lorena, la cei 23 de ani și la al 10-lea ei meci pentru România la un turneu final, n-a jucat deloc rău.
Experiența se câștigă în astfel de meciuri, iar Lorena poate prinde multe lucruri bune după un joc ca ăsta.

🔸 Apărarea României n-a arătat prea rău, în afara primelor 15 minute. Când linia centrală a făcut pasul înainte, pentru a le încurca pe puternicele aruncătoare ale Germaniei, adversarele n-au mai găsit prea multe soluții. Și știți cum se spune: dacă portarul are o zi excelentă, așa cum a avut Iulia, asta se datorează, de cele mai multe ori, și apărării din fața ei. Nu suntem convinși că asta se aplică azi, dar zona centrală a apărării era grija principală și pentru Burcea, și pentru Licu, și pentru Neagu, care spunea, înainte de meciul cu Germania, că „avem o echipă destul de neexperimentată la acest campionat european, nu trebuie să ne ascundem după deget. Centrul apărării noastre la acest campionat va fi format din jucătoare care au jucat puțin sau deloc pe poziția aceea, exceptând-o poate pe Lorena (Ostase), care a jucat anul trecut, la Campionatul Mondial, în centrul apărării; dar destul de puțin, din ce îmi amintesc. Ana Savu a jucat destul de puțin în centrul apărării la echipa națională, deci va fi greu, va fi greu și pentru ele, însă avem încredere în jucătoarele pe care le avem, vom încerca să ne încurajăm una pe cealaltă și să formăm un grup cât mai unit, pentru a suplini absențele și carențele pe care le avem în acest moment.”

🔸 Dar realitatea e că meciul n-a fost prea bun: cu multe greșeli individuale (de ambele părți), s-a văzut din plin lipsa jocurilor. Și, dacă ținem cont că acesta a fost primul meci al României în această nouă formulă, cu o nouă echipă de antrenori, cu multe schimbări față de precedentul turneu, cu câteva absențe importante – mai ales a Crinei Pintea -, atunci putem înțelege că e nevoie și de meciuri ca ăsta.
Mai ales pentru cele 
opt handbaliste care au ajuns la acest European cu cel mult 10 jocuri la turneele finale: Ana-Maria Măzăreanu (la debut), Nicoleta Dincă (32 de ani, a participat la Mondialul din Serbia, în 2013), Anca Polocoșer (23 de ani, și-a făcut debutul la un turneu final tot anul trecut, la Mondialul din Japonia), Ana Maria Țicu (28 de ani, și-a făcut acum, cu Germania, debutul la un turneu final, deși a fost convocată la lot și de Ambros Martin, în 2018, înaintea unei accidentări severe la mâna dreaptă), Lorena Ostase (23 de ani, și ea debutantă anul trecut, în Japonia), Alexandra Subțirică Iovănescu (32 de ani, aflată la primul ei turneu final cu Naționala), Laura Popa (26 de ani, a mai participat și la Europeanul din Suedia, în 2016) și Sonia Seraficeanu (23 de ani, aflată la al doilea ei turneu final consecutiv, după Mondialul de anul trecut).

🔸 Prin comparație, poate că s-a văzut că Germania are ceva mai multă experiență, mai ales că 12 dintre handbalistele ei joacă în Liga Campionilor. La acest meci, România le-a avut doar pe Neagu și Dumanska.
„Avem nevoie de jucătoare care să se confrunte în mod constant cu adversare de top din cluburi de top și în competiții de top, indiferent dacă joacă pentru cluburi germane sau în străinătate”, este deviza lui antrenorului Henk Groener, cel care a lipsit și el de la meciul cu România, în așteptarea unui rezultat negativ la testul pentru Coronavirus.

🔸 În fine, tot Cristina Laslo ne spunea, înaintea meciului cu Germania, câteva lucruri care s-au adeverit în acest prim joc de la EURO: „Ne lipsesc un pic meciurile amicale. Nu suntem echipa care eram după trei ani cu Ambros (Martin), trei ani de antrenamente și de sistem, partea asta cred că lipsește puțin; acum avem două săptămâni în care ne-am antrenat împreună. (…) „Durează, trebuie să ai amintiri împreună, meciuri împreună, să pierzi și să fii unul lângă altul. Noi, până acum, cu câteva jucătoare care sunt și debutante, nu avem decât câteva antrenamente. N-avem amintiri care să ne lege atât de puternic una față de cealaltă. Dar toate jucăm pentru aceeași echipă și ăsta e primul motiv care ne leagă. După, sper să ne facem amintiri și cu echipa asta și să continuăm așa și la următoarele convocări.”

Dacă privim astfel înfrângerea asta, poate că ea va aduce lucrurile bune pe care le poate aduce.

Ce urmează pentru România

Tot în Grupa D, Norvegia și-a făcut de cap cu Polonia, un 35-22 obținut în partea a doua a meciului, un joc care ne-a arătat și forța nordicelor, dar și slăbiciunile viitoarelor noastre adversare.

România trebuie să-și revină repede și să pregătească meciul cu Polonia, de sâmbătă seară (ora 17.00). Apoi, pe 7 decembrie (21.30), complicatul joc cu Norvegia.

Primele trei clasate se califică mai departe în grupele principale (Main Round), unde se vor alătura celor trei echipe calificate din Grupa C: Olanda, Ungaria, Serbia și Croația. În Main Round, fiecare echipă va intra cu punctele pe care le-a câștigat celorlalte două echipe calificate – rezultatul obținut cu ultima clasată nu va conta.

Grupele EURO

Grupele A și B se joacă la Herning, acolo unde se va juca și faza finală a Europeanului, grupele C și D se joacă la Kolding. Din ambele orașe, România are amintiri fericite. Și de la EURO 2010, dar mai ales de la Mondialul din 2015, încheiat cu medaliile de bronz. Și cu sentimentul că se putea și mai mult.

 

Foto: Sorin Pana / Sport Pictures

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.