Christoph Daum: „Lumea să înțeleagă cât de important e să construim ceva nou și solid. Nu ne mai putem întoarce la trecut, la gândirea care a fost înainte”. Interviul complet

Ciprian Rus 7 decembrie 2016

Zilele trecute v-am prezentat bucăți din interviul acordat Lead.ro de Christoph Daum, cel mai cuprinzător interviu dat de selecționer de la preluarea echipei României. Venită la capătul unui segment de patru meciuri care a iscat deja o sumedenie de controverse, discuția a fost lungă și consistentă, pe teme de ansamblu, de context. Rezultatul ei e o oportunitate pentru oricine vrea să-și facă o idee coerentă despre selecționerul adus să schimbe fața echipei României. Cât mai repede, speră unii; pe termen lung, își doresc alții.

Apariția interviului a stârnit, la rându-i, alte discuții, așa că e bine să vedem dialogul pus cap la cap, de data asta și în format text. Versiunea completă este în videourile atașate.

Domnule Daum, dacă am fi avut acest interviu cu câteva săptămâni mai devreme, înaintea meciului cu Polonia, cuvântul-cheie al discuției noastre ar fi putut fi “speranța”. Multă lume a sperat de-adevăratelea că putem scoate un rezultat bun cu Polonia. Acum, după acel 0-3 de pe “Arena Națională”, care e cuvântul de ordine la echipa națională? Ce s-a schimbat după această înfrângere?

Situația nu s-a schimbat, e aceeași. Trebuie să ne calificăm în Rusia 2018 și trebuie să ne îmbunătățim calitățile. Există, din păcate, o anumită parte a presei, care ne critică în orice situație, chiar dacă învingem. Când câștigi, nu totul e excelent, când pierzi, iarăși, nu totul e dezastruos. Dar unii scot în față doar lucrurile de criticat. Sigur, când pierzi cu 0-3, e limpede că cealaltă echipă a fost mai bună, dar când te uiți atent la meci lucrurile sunt mai nuanțate.

Am vorbit cu mulți fani, care continuă să rămână optimiști, care susțin echipa națională. În timpul meciului, lumea chiar a crezut că putem egala, am avut câteva șanse, am pus multă presiune în repriza a doua, iar susținerea publicului a fost fantastică. Mulți oameni, poate chiar majoritatea, cred în succesul pe viitor al fotbalului românesc.

Credeți că vorbim de o anumită criză de identificare a publicului și a media cu echipa națională? Sau, în alți termeni, credeți că avem de la această echipă așteptări mult prea mari în raport cu realitatea?

Nu voi vorbi despre sentimente. Prefer să vorbesc despre fapte și realități. Realitatea e că majoritatea presei, cu susținerea unor personaje de pe aici, distruge fotbalul românesc. Nu văd nicio viziune, e doar negativism, nu se dă nici o mână de ajutor, doar se distruge imaginea fotbalului românesc, și nu mă refer doar la echipa națională, ci și la liga internă de fotbal. E foarte important să se construiască imaginea unui fotbal puternic și unit, e important și pentru fani, care ar veni în număr mai mare pe stadioane, și pentru sponsori, dar acum tot ce se face e să se distrugă.

Dacă ne uităm afară, vedem cum se dezvoltă fotbalul, ne dăm seama că ceea ce se petrece azi în fotbalul românesc nu e ceva ce ține de evenimente de acum 3-4 luni, ci e consecința unui sistem vechi de 10-15 ani. Nu am văzut o viziune realistă despre ceea ce trebuia să fi făcut mai bine acum 10 ani.

Nu trebuie decât să te uiți la situația echipelor românești în cupele europene, nu trebuie decât să te uiți la performanțele echipelor naționale de juniori, nu trebuie decât să vezi care e situația centrelor de juniori de la cluburi. Cred că, în zonele astea, tu, ca jurnalist, ai obligația să vii cu un feedback realist pentru public și să vii cu soluții. Nu e jobul meu să critic ce a fost rău în ultimii ani, jobul meu e să găsesc soluții, și asta încerc să fac.

„Am încercat să văd fiecare jucător care ar putea fi o alternativă pentru echipa națională”

V-ați documentat înainte să semnați pentru echipa națională a României sau a fost un gest spontan?

A fost o decizie spontană. Ce mi-a spus președintele Federației Române de Fotbal, domnul Răzvan Burleanu, m-a convins din start. Am vrut să vin să ajut fotbalul românesc ca să dezvolte structuri și standarde de performanță și să influențez cu experiența mea actuala generație de la echipa națională.

Pot să vă spun că acești jucători de la națională au un caracter fantastic, iar dacă vorbim despre mentalitate, am văzut o sumedenie de lucruri bune la ei. Desigur, sunt aspecte pe care le putem îmbunătăți, lucruri la care lucrăm. Schimbarea nu poate veni peste noapte sau în câteva săptămâni sau luni.

Când ați făcut planul pentru Națională, ce ați scris la capitolul “Lucruri de schimbat”?

Nu am făcut un astfel de plan. Întâi de toate, am venit să învăț. Dacă vedeți, în ultimele luni, am văzut un număr incredibil de mare de meciuri, am călătorit peste tot, am luat contact cu antrenorii, am încercat să văd fiecare jucător care ar putea fi o alternativă pentru echipa națională. Am călătorit și în alte țări ca să urmăresc jucători. Am vrut să fac o analiză. E important ca împreună cu prietenii mei din România, cu antrenorii din Liga 1 să construim ceva de succes pentru fotbalul din România.

Ați întâlnit mulți antrenori din Liga 1. Mulți dintre ei vorbesc frumos despre întâlnirile cu dumneavoastră. Ați simțit acest feedback bun din partea lor?

Într-adevăr, am văzut la ei un mare respect față de meseria de antrenor. Mi-au povestit despre condițiile pe care le au, despre problemele cu banii, despre infrastructura adesea precară, despre felul în care muncesc. Am un mare respect pentru antrenorii din Liga 1. Faptul că reușesc să-și țină echipele unite în condițiile în care jucătorii nu sunt plătiți cu lunile mi se pare extraordinar. Unde în România găsești o firmă în care lumea să spună: “nu contează dacă sunt plătit sau nu, îmi place prea mult ceea ce fac”. Oamenii aceștia au familie, au rate de plătit, au copii acasă.

Ceea ce mă șochează pe mine e că nu avem în România o structură clară în prima ligă. Am mare respect pentru antrenori, le înțeleg problemele, iar ei înțeleg foarte bine problemele cu care mă confrunt eu la echipa națională.

„Știu că am de-a face cu o presiune pe termen scurt, dar nu putem lăsa baltă viziunea de viitor”

Credeți că v-ați făcut o imagine realistă asupra fotbalului nostru în lunile de când sunteți la echipa națională? Ați fost surprins de ce ați găsit aici?

A fost o totală surpriză ce am găsit aici. Nu m-am așteptat să găsesc așa ceva. Urmărisem în ultimii ani fotbalul din  România și imaginea mea era a unui fotbal plin de jucători foarte talentați, știam că România e o țară mare amatoare de fotbal, care are grijă de felul în care își crește viitorul fotbalistic.

Realitatea e alta. Există o mare problemă la nivelul juniorilor, în afară de Academia lui Hagi și de Viitorul, care fac o treabă excelentă și care ar trebui să fie un exemplu și pentru alte cluburi. Când am intrat în detalii, mi-am dat seama de numeroase probleme. Oameni din fotbalul românesc m-au prevenit că am nimerit într-un moment prost. “Că ești tu, că e altul, problemele cu care vă veți confrunta sunt aceleași. Dar, pentru că ești străin, toți vor sări pe tine”. Știam că va fi greu, dar am zis că îmi asum această sarcină pentru viitorul fotbalului românesc, să vin cu niște metode noi, să lucrez un pic la apropierea față de tineri și să aduc câteva talente de viitor la echipa națională. Am făcut deja asta, numai că și tinerilor le ia ceva timp ca să se acomodeze la un nivel atât de înalt.

Știu că am de-a face cu o presiune pe termen scurt, dar, pe de altă parte, nu putem lăsa baltă viziunea de viitor, nu putem să abandonăm crearea de structuri funcționale, impunerea unor standarde de profesionism. În momentul de față, rezultatele captează toată atenția opiniei publice – și pot înțelege asta – dar, pe de altă parte, avem o responsabilitate în dezvoltarea fotbalului românesc, iar eu sunt foarte motivat să pun toată experința mea în fotbalul românesc. Lucrez din greu la detalii și sunt convins că în câțiva ani rezultatele vor veni.

Până atunci, avem un meci-cheie cu Danemarca, fără discuție, dar cred în jucătorii pe care îi avem pentru că doar pe ei îi avem, alții nu sunt!

Care a fost cea mai urâtă surpriză pe care ați avut-o și care a fost cea mai plăcută surpriză de care ați avut parte aici?

Întrebarea aceasta ți-o voi întoarce ție. Tu ești, poate, de 20 de ani apropiat de fenomentul acesta, eu sunt de doar câteva luni. Tu știi mai bine decât mine cum e situația. Cum ar fi ca eu, acum, după ce că nu am rezultatele dorite, să mă apuc să vorbesc despre cei 10-15 ani din urmă, în care nu am fost aici? Asta e treaba ta și a altor persoane care se pricep la fotbal.

„Viteza de gândire e mai importantă decât viteza în care ne mișcăm pe teren. Lucrăm să creștem viteza de tranziție”

Vă așteptați la acest gen de critică dură la care ați fost explus de când ați venit în România?

Nu. Mă așteptam la critică, dar nu la critică fără pic de respect. Eu unul ofer respect oricărui jurnalist, chiar dacă mă critică, ofer respectul meu fiecărui antrenor și fiecărui jucător, dar, adesea, presa întrece măsura. Noi numim asta libertate de expresie, libertatea media, dar unori, iată, nu mai există granițe. Critica pe care o apreciez eu cel mai mult este cea care include și soluții. Doar oferind păreri fără nici o probă nu ajungem nicăieri.

Aveți un sistem de joc favorit sau credeți că la Națională trebuie să ajustați sistemul în funcție de jucătorii pe care îi aveți la dispoziție?

Fiecare echipă trebuie să fie capabilă să joace pe mai multe poziții, nu doar de la meci la meci, ci în timpul aceluiași meci. În funcție de cum se desfășoară meciul, trebuie să faci adaptări și ajustări. Această flexibilitate este azi mai importantă decât să ai un sistem și să mergi înainte cu el. Asta încerc să îi învăț pe jucătorii mei, să joace deja obișnuitul 4-2-3-1, dar să poată să se adapteze și la un 4-1-4-1 sau, de ce nu, un clasic 4-4-2. Vorbind despre sisteme, dincolo de cifrele astea, important e cum interpretează jucătorul un sistem. Lucrăm la flexibilitate și la responsabilitatea unui jucător în cadrul unui sistem.

Jucătorul trebuie să aibă feedback în timpul meciului și să aleagă cea mai bună poziție, să găsească spațiile libere din apărarea adversă și să le închidă pe cele care pot apărea în defensiva noastră. Ei trebuie să vadă în avans cum merge faza, să știe cu o secundă înainte unde va fi mingea. Ce e iarăși foarte important pentru mine e să creștem viteza de tranziție. Sunt două tipuri de viteză: viteza fizică de mișcare, dar mai importantă e viteza de gândire. Jucătorul trebuie să se uite în jur și întoteauna să fie gata să intervină. Avem mult de lucru la asta, și în ofensivă, și în apărare.

S-au văzut câteva tranziții bune de acest gen în meciul cu Rusia…

Iau mereu acest exemple și le prezint jucătorilor. Uite aici, tocmai ai demonstrat că poți face asta foarte bine. De-acum, trebuie să repetăm, să repetăm și să repetăm până când lucrurile bune vor deveni automatisme. Dar asta cere timp…

Vorbind despre relație cu jucătorii: mulți dintre ei spun că se simt ca într-o familie la echipa națională. Simțiți asta?

Pentru mine e întotdeauna foarte important să creez o atmosferă în care fiecare simte că este ca la a doua sa casă. Și aici, la federație, avem o echipă fantastică. Iar la Națională chiar avem un spirit bun de echipă. Pot doar să spun că e o plăcere și o onoare să lucrez cu acești jucători. Pe de altă parte, atmosfera nu ne garantează câștigarea meciurilor, dar pot să vă garantez eu că jucătorii sunt foarte motivați, au fost foarte motivați și împotriva Poloniei.

Din păcate, la început de meci nu am putut controla echipa Poloniei așa cum ne-am dorit, dar am avut o șansă mare să marcăm. Ar fi fost 1-1, iar în repriza secundă ați văzut că am dominat minute bune. Trebuie să fiu realist, ne lipsește crearea mai multor ocazii de gol. Facem multă presiune, dar trebuie să mai lucrăm la pozițiile de gol și la marcarea de goluri.

Care dintre meciurile de până acum vi s-a părut cel mai important din privința concluziilor pe care le-ați putut trage pentru viitor?

Cel mai important meci e întotdeauna cel următor. Putem învăța din trecut, dar nu putem ști niciodată ce urmează în viitor. Trebuie să pregătim fiecare jucător și întreaga echipă în cel mai bun mod pentru a arăta cea mai bună variantă împotriva Danemarcei. Va fi un meci foarte dificil, toată lumea știe importanța acestui meci. Ce am învățat din ultimele meciuri e că am controlat meciul cu Muntenegru, am permis doar două șanse de gol – din păcate una s-a concretizat. Apoi, am controlat meciul cu Armenia, chiar contra Kazahstanului nu am dat șanse de gol și am ratat două ocazii bune de a câștiga. Și împotriva Poloniei, care e o echipă foarte puternică, s-au văzut anumite îmbunătățiri. În final, trebuie să devenim mai buni ca să câștigăm acest gen de meciuri.

Care sunt principiile de bază pentru dumneavoastră ca antrenor?

E prea complex ca să le reduc acum la doar câteva competențe. Ca antrenor, trebuie să lucrezi cu individualități. Individul e cheia. Dacă faci un singur jucător să fie învingător, toți vor deveni învingători. Deci individul e mereu în centru. Dar trebuie să antrenăm echipe. Sunt situații în care trebuie să-l schimbi pe “Eu” cu “Noi”. Ca antrenor, trebuie să faci din calitățile individuale calități de echipă. Apoi mai e o echipă în jurul echipei: echipa tehnică, medici, maseuri, sunt atâtea departamente în jur pe care trebuie să le conectezi.

Cred că, în cele din urmă, trebuie să ai o personalitate foarte puternică ca să poți controla toate aceste conflicte care pot apărea. Mereu mi-a plăcut să descopăr aspectul pozitiv dintr-un eveniment negativ. Mereu lucrez la soluții, nu la probleme. Mereu le spun celor din jur că trebuie să se ridice o dată în plus față de câte ori cad la pământ. Cheia succesului e în tine. De aceea, trebuie să fii, ca antrenor, un exemplu viu pentru ceilalți, ca să-i poți responsabiliza pe ceilalți.

„Este multă lume care crede într-un viitor mai bun al României”

Cât timp petreceți aici în România și care e rutina dumneavoastră zilnică?

Trăiesc aproape exclusiv în România de când am preluat echipa. Fug doar câteva zile acasă, pentru că am o familie în Germania, am doi copii, de 11 și 15 ani, și trebuie să mai ajung și pe acasă, pentru că au și ei, uneori, nevoie de un tată. Însă 95% din timp sunt aici. Mă identific total cu această țară, mă identific total cu lumea de aici și, dincolo de toate criticile lipsite de respect, sunt atâția oameni care îmi vorbesc și care îmi dau motivație și îmi arată că este multă lume pentru care merită să muncesc și să lupt, este multă lume care crede într-un viitor mai bun al României. Pentru mine e o plăcere și o onoare să fiu aici, în România.

Vă place România?

Dacă vorbim despre peisajele de la țară, despre palate și orașe, desigur, aveți o țară minunată. Locuri parcă neatinse de lume, am impresia că mă învârt într-un muzeu în aer liber în România. Voi face tot ce pot să transmit asta în Occident, să le explic că România e o țară fantastică pentru vacanțe, în speranța că turismul se va dezvolta și mai mult aici. Lumea are o viziune total greșită despre România și asta trebuie să se schimbe. Sigur, eu n-am venit aici ca ambasador turistic al României, dar voi face lucrul ăsta mereu, pentru că sunt convins că avem aici locuri de vis.

Dintre toate, ce-mi place cel mai mult este cât de calzi și de prietenoși sunt oamenii de aici. Sunt foarte deschiși, foarte săritori, îmi dau mereu sentimentul că sunt acasă, iar asta admir enorm și nu știu cât le pot întoarce acestor oameni prin cuvintele de acum. România trebuie să realizeze că este o țară minunată, cu perspective foarte bune de viitor și trebuie să credem în aceste perspective și să fim mai conștienți de responsabilitățile fiecăruia față de țară.

„Visul meu e ca în 5-8 ani să avem deja dezvoltat un program pentru tineret, cu jucători de mare talent”

Ce spuneți aici se aplică perfect și la echipa națională.

Fotbalul este întotdeauna o oglindă a societății. Este un microcosmos al societății, iar problemele cu care ne confruntăm la fotbal sunt la fel și în societate. De aceea spun că trebuie să lucrăm la structuri mai bune pentru a stabiliza mai mult țara. Vorbesc cu tineri și ce mă întreabă primul lucru este cum i-aș putea ajuta să-și găsească un job în Europa de Vest. Sunt copii foarte educați și mă doare că nu cred în viitorul acestei țări. Am întâlnit însă și tineri convinși de viitorul mai bun al României și încerc să îi ajut cât pot în această credință într-un viitor mai bun, să îi încredințez că merită să stea aici și că merită să lucreze la îmbunătățirea lucrurilor de aici.

Vorbeam de familie. Cât e ea de importantă în cariera unui antrenor, care e mereu pe drumuri, mereu stresat?

E o chestiune foarte personală, pe care fiecare trebuie să o rezolve în felul lui. Pentru mine și pentru mulți dintre cei care ne citesc și ne urmăresc, familia e cel mai important lucru pe lume. E locul unde te simți acasă, locul unde mereu vei avea pe cineva lângă tine, e baza vieții. Acum, că stau doar câteva zile acasă, soția mea are mult mai multe pe cap decât avea înainte. Dar avem o relație foarte stabilă, deci lucrurile merg și așa.

Cum vedeți fotbalul românesc peste 10-15 ani?

Toată lumea așteaptă rezultate extraordinare și e normal lucrul acesta. Pe de altă parte, trebuie să fim realiști cu privire la situația de moment. Privind spre viitor, visul meu e că în 5-8 ani să avem deja dezvoltat un program pentru tineret, în care să fie implicați jucătorii de mare talent. Asta a făcut Germania: a început un astfel de program în 2000, iar în 2008 au apărut primele beneficii ale acestei investiții. Dar au trecut 8 ani, în condițiile în care știm ce infrastructură are Germania. Din păcate noi, aici, în România, nici măcar nu avem această infrastructură. Întreb pe la cluburi câte terenuri de antrenament au, câți antrenori cu pregătire au la juniori și mi se răspunde că asta nu avem, la asta mai avem de lucru etc.

Cred că e foarte important să știm că viitorul e în tineri. Asta e valabil și la tinerii din universități, și la cei care practică fotbalul. Sper ca lumea să înțeleagă cât de important e să creăm ceva ceva nou, ceva solid. Nu ne mai putem întoarce la trecut, la gândirea care a fost înainte. Trebuie să ridicăm capul și să vedem cum fac alții, apoi să găsim compromisul care să se potrivească cel mai bine cu situația de la noi. Dar pentru asta e nevoie de un grup unit la nivelul primei ligi. Or, eu nu-l pot vedea. Apoi, trebuie să fim uniți și în afara terenului, pentru că, în cele din urmă, toată lumea va beneficia de progres, fiecare club de liga 1, fiecare club de liga a doua, fiecare echipă de juniori va profita de pe urma noului sistem.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.