Cinci la sută șanse. Bernadette Szocs a transformat verdictul crunt al medicilor în ambiție: vrea să devină numărul 1 în lume

Ciprian Rus 22 iunie 2018

5% – cinci la sută! – atât mai rămăsese întreg din tricepsul mâinii drepte! O recidivă dură și dureroasă, în timpul unuia dintre cele mai importante turnee din carieră, faimosul Top 16, unde se înfruntă elita tenisului de masă din Europa. Practic, mușchiul se mai ținea în doar două fibre. La 21 de ani, cariera talentatei Bernadette Szocs era cât pe ce să se încheie la momentul marilor promisiuni. De fapt, pentru medicii care au consultat-o, cariera ei era deja terminată. Urma o operație, iar apoi opt luni de repaos. Mâna nu avea să fie niciodată la fel. Iar pentru un jucător de tenis de masă, mâna de bază e totul.

Bernadette s-a încăpățânat, atunci, să refuze operația. Și-a fixat mâna într-o orteză, așteptând o minune, așteptând ca mușchiul să se refacă de la sine. Au fost zile cumplite, ca zilele de după moartea antrenorului ei de la Bistrița, omul care a învățat-o nu doar tenisul de top, ci și limba română, omul care i-a stat alături la temele imposibile de la școală, omul care a învățat-o că „munca nu minte niciodată” și i-a dat încredere că, dacă va continua să fie la fel de ambițioasă și de motivată, atunci locul ei va fi în top 5 mondial.

Acum, însă, cariera lui „Berni” atârna și ea de două fibre, ca și tricepsul. Verdictul medicilor de-abia dacă lăsa loc măcar, acolo, de un 5% speranță… Ca de atâtea ori când i-a fost greu, Hunor i-a fost aproape. Hunor, fratele a cărui primă mare victorie a inspirat-o să se apuce de tenis de masă, Hunor, cel care o „dădăcise” din primele zile petrecute la lotul olimpic de la Bistrița, Hunor, cel alături de care s-a antrenat de atâtea ori împreună, cot la cot. Fratele față de care nu a avut nici un secret toată viața. Hunor tocmai ce începuse să lucreze cu o psiholoagă și, văzând-o pe „Berni” atât de deznădăjduită, i-a recomandat să încerce și ea.

Bernadette n-a stat o clipă pe gânduri. Ăsta e stilul ei, direct, hotărât, aproape repezit când e să își dorească ceva. Așa a fost de când s-a apucat de tenis de masă. Când restul piticilor băteau încă mingea pe paletă, ea ajusese deja la masa de joc. Iar când alții de-abia se dumireau cum să treacă mingea peste fileu și cum să joace reverul, ea câștiga deja prima ei medalie de aur, la doar un an după ce pusese paleta în mână. La fel a fost și cu româna: greu la început cu compunerile, căci la Târgu Mureș făcuse școala în maghiară, iar la Bistrița orele erau în limba română, dar apoi, într-un an, totul mergea strună! Acum, când își dorea mai mult decât orice să poată reveni în sala de tenis, să vadă dacă mai simte paleta, dacă mai simte mingea, ar fi făcut orice să câștige timp. Sfaturile unui psiholog erau exact ce avea nevoie.

„Eram distrusă, eram pregătită că nu voi mai putea face sport de performanță, dar atât de tare m-am motivat după ce am început să merg la psiholog că, în patru luni, eram deja în sală, jucam tenis, dădeam în minge.”

A trecut mai bine de un an de atunci, de la ruptura de triceps de la Top 16 Europa, iar în locul comemorării finalului de carieră, „Berni” Szocs a celebrat, la exact un an, cel mai mare succes personal al carierei sale: tocmai câștigarea Top 16 Europa! Doctorii nu-i mai dădeau nici o șansă să continue la cel mai înalt nivel, iar Bernadette tocmai a trecut – mult și bine – de cel mai înalt nivel al său de dinainte de ruptura de triceps. A câștigat, în ultimul an, nu doar Top 16 Europa, devenind cea mai bună jucătoare de pe continent, a câștigat și Europenele pe echipe cu România, a câștigat Liga Asiatică, a câștigat elitistul Open al Braziliei și a terminat pe 5, recent, la Mondialul pe echipe, cu o singură înfrângere, pe o minge norocoasă a adversarei, la 10-9, în decisiv, în tot turneul!

„La Top 16 Europa, mi s-a împlinit un mare vis. Era a patra mea participare și nu trecusem niciodată de grupe. Foarte mult mi-am dorit o medalie. Am pierdut un singur set în toată competiția și am făcut istorie, devenind cea mai tânără jucătoare care câștigă turneul. Nu mai vorbesc că România nu mai luase un aur de 23 de ani. Ultima medalie de aur o câștigase Otilia Bădescu, în 1995, când eu abia mă nășteam!”

Momentul rupturii musculare de la triceps marchează un „înainte” și un „după” în cariera lui „Berni”, la fel ca și momentul când a cunoscut-o pe psiholoaga Andrada Vincze. „Vorbesc săptămânal cu ea, măcar o oră, iar în timpul competițiilor discutăm și înainte de meci, și după meci. Oricând am o problemă, îi scriu. Când am jucat în Liga Asiatică, am luat-o cu mine la finală și m-a ajutat foarte mult. Ne uităm împreună la fiecare meci, analizăm partidele, pentru că ea a fost și jucătoare de tenis de masă. Foarte mult mă ajută din toate punctele de vedere, fără Andrada nu aș fi ajuns unde sunt acum!”, povestește Berni Szocs.

Fără Andrada nu aș fi ajuns unde sunt acum

Fără Andrada și, desigur, fără Hunor. „Faptul că îl am alături e fantastic. Hunor a avut tot timpul grijă de mine, încă de la lotul olimpic. De când eram mici am fost nedespărțiți. Dacă ne certăm, nu putem ține supărarea nici două minute! Și el, când are probleme, apelează la mine, suntem acolo de fiecare dată unul pentru celălalt. Între noi nu există nici un secret. Așa e în familia noastră, părinții ne sunt cei mai buni prieteni”.

Deși joacă în Franța, la Lille, cu care tocmai și-a prelungut înțelegerea pentru încă un an, Bernadette s-a mutat, de o vreme, la Bremen, în Germania, unde joacă fratele ei. La fel ca la Bistrița, unde se antrena cu lotul olimpic de băieți, căci Constanța, unde era lotul de fete, era prea departe de casă și nimeni de acolo nu știa o boabă de maghiară să o ajute la lecții, „Berni” se antrenează acum cu băieții de la Werder, colegii de echipă ai lui Hunor. „Fac aceleași antrenamente fizice ca ei, niciodată nu mă opresc, chiar dacă sunt obosită. Asta m-a motivat din toate punctele de vedere. Mulți spun că nu e bine să te antrenezi cu băieții, că fetele joacă mai moale, mai strâmb, mai cu efect, pe când băieții dau mai tare în minge. Pe mine nu mă deranjează asta. Dimpotrivă, după ce mă antrenez cu băieții, îmi e foarte ușor să joc cu fetele.”

La 23 de ani, Bernadette Szocs e mai încrezătoare ca oricând. A înșirat, numai în ultima vreme, ba prin campionatul Franței, ba la Europene, Mondiale, open-uri sau la Top 16 destule jucătoare asiatice ca să simtă că diferența față de elita tenisului de masă e mai mică decât a fost vreodată. „Am realizat câteva performanțe incredibile la Mondiale: niciodată nu am ieșit pe locul 1 din grupele unui Mondial și niciodată nu am bătut până acum Taipeiul și Coreea de Nord. Deci, dintr-un șut, am făcut trei premiere pentru tenisul de masă românesc. Am făcut istorie. Suntem mândre de locul 5, am avut puțin ghinion, dar am făcut un turneu fantastic”, crede „Berni”.

„În China, e militărie. Sportivii lor fac toată ziua doar tenis de masă, nimic altceva. La noi, mentalitatea e alta, niciodată nu se știe ce se poate întâmpla, trebuie să ai o școală. Și, cu toate astea, cu tot cu școala noastră, eu zic că nu suntem departe de ele. Ne ambiționăm cu atât mai mult cu cât vedem că suntem atât de aproape. Am bătut acum echipe pe care nu le mai bătuserăm niciodată și ne-am dat seama că trebuie să credem în noi.”

Rezultatele din ultima vreme i-au făcut pe mulți să-i prezică lui Bernadette un viitor în Top 5 mondial. Când aude vorbele astea, „Berni” zâmbește cu zâmbetul acela care-i fură, încă, șarmului un dram de copilărie. E un zâmbet cu care a întors nu o dată gradenele neutre ale marilor competiții de partea fetelor noastre. Zâmbește pentru că ea a auzit asta nu acum, după ce a câștigat Top 16, Liga Asiatică sau Europenele, alături de Eliza Samara și Daniela Dodean. A auzit-o de pe vremea când încă trascria, la finalul temelor, pagini întregi de ziar aduse de antrenorul Gheorghe Bozga, ca să-și exerseze limba română.

Munca nu te minte niciodată

„A văzut tot timpul potențial în mine. Mi-a zis tot timpul că voi ajunge departe dacă voi continua să fiu la fel de ambițioasă și de motivată, dacă voi continua să fac totul cu drag, nu împinsă de la spate. Tot timpul m-am ghidat după vorbele lui – munca nu te minte niciodată! – iar acum mulți îmi spun, cum îmi spunea și el, că locul meu e în top 5 mondial. Dar eu vreau mai mult, vreau să mă bat pentru locul 1 și vreau, mult de tot, o medalie olimpică pentru România.”

Ce șanse sunt ca o europeană să ajungă măcar în Top 5 mondial la tenis de masă? Bernadette e cât se poate de serioasă când vorbește despre viitorul ei. Ce șanse sunt ca o europeană să ajungă în Top 5 mondial? Ce șanse erau ca tricepsul acela, din care mai rămăseseră două fibre, să se refacă? Și ce șanse erau ca, odată refăcut, Bernadette să obțină, într-un an și ceva, cele mai bune rezultatele ale carierei? Cinci la sută șanse? E mai mult decât suficient. Restul de 95%, partea cu munca și cu încăpățânarea, se rezolvă. În sala de pe fosta platformă Semănătoarea, fratele Hunor și colegii lui au început deja încălzirea, mingile țăcăne pe mese într-un ritm nebun. Iar „Berni” de-abia așteaptă să intre la joc.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.