Concluziile lui Ambros Martin: „Trebuie să ne construim obiceiul de a câștiga meciurile importante”

După ce-a urmărit finala mare, câștigată de Franța, din tribunele Sălii Bercy, alături de jucătoarele României, Ambros Martin s-a întors la zona mixtă pentru o ultimă discuție cu jurnaliștii. După un turneu european încheiat pe locul 4, a tras câteva concluzii.

„Am venit dorindu-ne un bilet către Tokyo și nu l-am obținut. Apoi, am luptat pentru bronz, nici asta nu a fost. Așa că rezultatul nu e cel pe care ni-l doream, normal. Trebuie să recunoaștem și că ambii adversari (Rusia și Olanda) au fost mai buni decât noi. Noi suntem încă la un nivel inferior. Dar am putut vedea și simți ceva în echipă, nu e vorba doar de inimă, ci și de cum am jucat. Cred că am jucat cel mai bun handbal în prima parte a turneului, când nu am simțit presiune, când am jucat liber, relaxat. După primul meci din grupa principală, n-am mai jucat la fel, pentru că ne gândeam probabil la semifinală, că aveam de făcut un singur pas pentru a obține calificarea.”

Trebuie să fim capabili să gestionăm astfel de emoții, de situații. Și să înțelegem ce ne-a ajutat să jucăm așa bine în prima parte și să lăsăm deoparte ce n-a mers apoi

Martin a subliniat un aspect important: nevoia ca mai multe jucătoare să joace în competiții europene. „Avem nevoie de jucătoare care joacă la nivelul ăsta. Aici, vedeți că cele mai multe joacă în Champions League toată cariera lor, jucătoare din Rusia, din Olanda, din Franța, din Germania. Fetele au nevoie de astfel de competiții, pentru că e dificil ca la antrenamente sau la cluburi care nu joacă în competiții europene să-ți construiești obiceiul de a câștiga meciuri importante, să-ți asumi roluri importante; sau să-ți creezi obiceiul de a reveni după ce pierzi un meci. Avem nevoie de asta.”

Spaniolul a revenit apoi la cel mai important lucru cu care rămâne – spiritul arătat de echipă. „Mai mult decât astfel de lucruri tehnice e spiritul echipei, arătat pe tot parcursul turneului. Toată lumea a observat asta, dar nu-mi pasă așa de mult ce spun ceilalți; îmi pasă doar de ce am arătat noi și cum am luptat cu adversități, cu dificultăți, cu probleme mari. N-am renunțat niciodată. Și asta e foarte important pentru viitor, e important să păstrăm asta.”

De rezultat nu e însă mulțumit. „Am venit aici pentru aur. Și am vorbit despre asta. Nu cu gândul la aur, ci la Tokyo, dar era vorba de aur și am crezut în asta. De asta am jucat așa bine în prima parte, și uneori și așa nervos. Dar am reușit să jucăm de la egal la egal cu Rusia în prima repriză și cu Olanda în a doua, deci nu suntem așa departe, avem nevoie de câteva lucruri mici, dar importante.”

Întrebat cum vede viitorul, Martin spune că se gândește doar la prezent. „Trăim în prezent, nu știu ce se va întâmpla mâine. Am făcut un pas în plus, chiar dacă mic, față de ultimul turneu european. Cred că și la Campionatul Mondial trecut am jucat foarte bine în prima parte, dar avem nevoie să jucăm mai des astfel de competiții, să ne obișnuim cu sentimentul ăsta, să simțim și să știm să gestionăm astfel de momente. Calificarea directă la campionatul mondial viitor e foarte importantă, e ca un cadou pe care l-am meritat. Acum avem un an să ne adaptăm, să jucăm fără Cristina, să găsim un mod diferit de-a juca fără ea. Am văzut că unele jucătoare vor să facă un pas în plus. Avem o echipă foarte tânără în unele poziții, inter stânga, Perianu și Bazaliu sunt foarte tinere, la fel în centru, la fel în poartă. Acest mix între jucătoare cu experiență și cu inimă mare, care își doresc enorm să realizeze ceva mare înainte de-a renunța, și cele tinere care împing lucrurile înainte, e unul bun și e o veste bună pentru prezent. Sper că și pentru viitor.”

Ambros Martin a spus că e posibil să aducă la echipă și jucătoare noi: „Ușa e deschisă, am văzut deja jucătoare tinere, când ne-am antrenat cu România B. Nu contează vârsta, uitați-vă la Alice (Ardean Elisei), nu-mi pasă de vârstă, Alice pare că are 18 ani, așa se simte. Nu contează dacă au experiență sau dacă au 20 de ani, ca Bazaliu. Dacă fac o treabă bună la cluburi și muncesc mult să fie aici, ușa e deschisă.”

Despre dependența echipei de Neagu și nevoia de noi lideri, selecționerul spune că „am jucat de la egal cu Rusia, campioana olimpică și vicecampioana europeană de aici, în prima repriză. În a doua, da, a fost o diferență. Cu Olanda, care în ultimii ani se luptă mereu pentru medalii, am luptat la fel. Și am făcut-o fără Cristina. Sigur că depindem de ea, totul e în jurul ei, toată lumea știe ce importantă e pentru echipă, dar și pentru adversari, pentru că spațiile create pentru alte jucătoare sunt mai mari, pentru că vede foarte bine jocul și ajută echipa să devină mai bună și să aibă mai multe opțiuni. Dar toată lumea trebuie să facă acest pas, nu e nevoie doar de un lider. Pentru că să mai avem pe cineva ca ea e imposibil. Trebuie să fie ceva colectiv, toată lumea să spună: <suntem aici, putem merge înainte și putem suplini cumva lipsa ei>.”

Foto: EHF EURO © Stanko Gruden / kolektiff