„Copiii îl privesc pe David Popovici ca pe un erou. E important că îl văd acolo, e important că e un exemplu și poate convinge cât mai mulți copii să vină spre înot”

Ca să înțelegem mai bine performanțele pe care le reușește David Popovici de la Jocurile Olimpice, ajută o privire în urmă, spre parcursul său și spre cultura sportivă în care s-a format. Drumul său în natație a început la nouă ani, la un club sportiv privat, Clubul Navi (fost Aqua Team București), fondat în 2007 de antrenorii Cătălin și Iuliana Becheru, foști sportivi. Un club care pune preț pe dezvoltarea individuală a copiilor, pe plăcerea de a înota și pe relația de mentorat cu antrenorii care le ghidează pașii în lumea natației.

În 14 ani de existență, clubul a strâns 876 de medalii naționale și a dat 16 sportivi loturilor naționale. Dintre aceștia, șase au participat la Jocurile Olimpice ale Juniorilor – cea mai importantă competiție a juniorilor din Europa –, unde Claudia Gâdea a obținut medalia de aur la proba de 400 mixt, prima după o pauză de 11 ani a României, iar David Popovici a obținut trei medalii în 2019, din care una de aur la 100 liber.

După un antrenament, am stat de vorbă cu Cătălin Becheru, antrenor și co-fondator al clubului Navi, despre cum abordează clubul său drumul spre performanță și ce e important atunci când lucrezi cu sportivii din noua generație.

Cum ați trăit finala lui David de la Jocurile Olimpice?

Cu mari emoții, dar nu doar finala, toate probele, și calificările de la prânz le-am văzut împreună cu copiii mici de la club. Dimineața nu doar noi, și părinții celorlalți copii din club, toți au fost prezenți în fața televizoarelor. Ne-a impresionat pe toți. Copiii îl privesc ca pe un erou. E important că îl văd acolo, e important că e un exemplu și poate convinge cât mai mulți copii să vină spre înot.

Ați pornit clubul cu gândul spre performanță?

Întotdeauna, cu gândul spre peformanță. Probabil și pentru că noi, eu și soția mea, Iulia, am fost sportivi și n-am reușit să ajungem la mari performanțe, a rămas în noi această căutare și dorință de a ajuta copiii să devină campioni. Pentru asta ai nevoie de rigoare, disciplină, perseverență.

Dar performanță nu înseamnă neapărat medalia și să urci pe podium. Nu toți au loc pe podium. Avem un copil de exemplu care a fost prima dată campion național la 18 ani, la seniori, deși practica înotul de mică. Cu siguranță, un antrenor bun poate să scoată ce-i mai bun de la un sportiv și este important să vedem fiecare copil individual: de ce are nevoie și cum are nevoie.

Și ce înseamnă performanța în viziunea dumneavoastră?

Ok, atunci când spunem performanță, ne gândim la rezultatele lui David acum. Însă, să ne gândim că, spre exemplu, David înota dimineața la ora 5 la bazinul de la Miramar – atunci avea antrenamentele, ca să poată înota două antrenamente pe zi. Cu el erau și alți colegi de-ai lui. Dacă ei, colegii lui n-au ajuns acum la Jocurile Olimpice, sau nu vor ajunge, asta nu înseamnă că nu fac performanță.

Un copil începe antrenamentul la ora 5 dimineața – iar ca să sară în apă la 5 dimineața, se trezește la 4. Să ne gândim iarna, când e frig afară, ce înseamnă la 4 dimineața să fii pe drum, la 5 dimineața să sari într-o apă care e rece – și să te lupți acolo cu fiecare secundă, cu fiecare metru, având lângă tine antrenorul care te îndeamnă să fii mai bun, să te autodepășești. Acel copil, chiar dacă ajunge sau n-ajunge campion, va fi un om pregătit pentru viață. În viața lui de după sport, când se va duce la serviciul pe care-l va avea, când va pleca de acasă, el își va dori să fie campion. Așa e setat de mic. Asta cred că înseamnă performanță.

Cum vedeți relația dintre antrenor și sportiv? Pare o filosofie diferită de cea a antrenorilor de fier cu care ne-am obișnuit în trecut.

Trebuie să trăim în prezent, lucrurile s-au schimbat. E important să existe o potrivire de caracter între antrenor și sportiv. Acum, că vorbeam de cei care vin la 5 dimineața, nu orice copil poate să vină la 5 sau la 6. Trebuie să treacă prin niște etape, trebuie seriozitate, să nu lipsească de la antrenament, să depășească anumite momente din antrenament. Îi este antrenorul alături, îi este părintele, e foarte important să existe o legătură cu părinții, e important să-i susțină pe sportivi, să-i aducă la antrenament, să-i trezească dimineața, să-i încurajeze. Sunt niște etape pe care, dacă le trece, va ajunge să facă și două antrenamente pe zi.

Cum arată traseul unui copil care începe înotul?

Cei mai mulți copii nu vin cu gândul să facă înot de performanță, cei mai mulți vin fie în urma recomandărilor medicale, fie doar să aibă o activitate, vin să învețe să înoate, iar lucrurile merg treptat. Avem grupe de începători, de semi-avansați, de avansați, iar de la avansați îi luăm mai departe la o grupă mai specială, de performanță; asta se întâmplă între 7 și 9 ani.

La grupa aceea continuăm să învățăm să înotăm corect cele patru procedee și începem să ne pregătim pentru concursuri. Abia după 10 ani încep campionatele naționale, și după 13-14 ani lucrurile devin mai serioase, atunci când încep competiții la care te poți califica în lotul național, să reprezinți România, și atunci cumva începe performanța. Sportivii care sunt mai buni, de la juniori, asta înseamnă 14 ani la fete și 15 la băieți, sunt legitimați la clubul Steaua și continuă pregătirea tot alături de noi, ca antrenori.

Avem în jur de 80-100 de copii legitimați, care merg la competiții, separat de cei care învață să înoate. Lucrăm în două bazine: la bazinul de la Miramar, cel în care și David s-a antrenat o bună perioadă de timp, și un bazin în zona Mihai Bravu, de 25 de metri. Avem grupe de inițiere cam de dimineață până seara; la prânz avem pauza pentru sportivii de performanța.

Cum vedeți calitățile lui David, ce îl face așa special?

David e un copil foarte talentat, care a și muncit. Până la urmă, fără muncă nu se poate. Este foarte important talentul, dar munca e extrem de importantă. Adrian Rădulescu îl cunoaște cel mai bine, a fost alături de el de la nouă ani și el are meritul că l-a determinat să muncească.

Apropo de muncă, se spune despre sportivii tineri că nu mai sunt dispuși să muncească la fel ca generațiile anterioare. Cum vedeți discuția asta?

Cred că noi ar trebui să ne adaptăm un pic la noua generație. Copiii din generațiile astea noi sunt obișnuiți cu tot felul de gadget-uri, ei nu se mai joacă foarte mult timp cu o jucărie, o schimbă repede. Este o altfel de generație și noi trebuie să ne adaptăm și să găsim în sportul nostru – căci înotul e un sport ciclic și cumva monoton – e important să găsim metode să îl facem plăcut și să facem lucrurile atrăgătoare pentru copii sau pentru adolescenți. Ca ei să se supună la această muncă, trebuie să reușim să-i scoatem din rutină.

E problema noastră că ei nu mai muncesc atât. E greșeala noastră și noi trebuie să găsim soluțiile. Și probabil antrenorii care vor găsi aceste soluții vor fi antrenorii care vor avea performanțe de acum încolo.

Foto: Cristi Nistor/COSR