Cristina Neagu: „Ar fi păcat să nu mai ajungem acolo unde am crezut mereu că ne este locul. Sunt anii mei finali în handbal și îmi doresc să fac performanță”

Lead.ro 16 decembrie 2020

La finalul unui turneu european încheiat pe locul 12, Cristina Neagu a vorbit – în ultima întâlnire virtuală cu jurnalitșii români – despre reconstrucția echipei naționale, despre turneul preolimpic din luna martie și despre viitorul ei după Jocurile Olimpice.

Iată concluziile căpitanului României:

Despre starea ei fizică și psihică:

Sunt obosită, mă simt destul de rău fizic, la ultimele trei-patru meciuri am avut dureri mari la ambii genunchi și am tot tras așa cu durerile astea. Dar urmează câteva zile de pauză în care sper să mă refac.

Personal sunt foarte dezamăgită de acest rezultat. Este cel mai slab campionat european la care eu am participat cu echipa națională. E singurul turneu la care am reușit doar o victorie. Așa că sunt foarte dezamăgită, dar urmează o perioadă în care pot să mă refac și din punctul ăsta de vedere, cumva ăsta e avantajul în sport, lucrurile trec, vin altele, trebuie să te concentrezi pe altceva și în ianuarie, deja din prima săptămână, jucăm primul meci în Liga Campionilor. Concentrarea trebuie să meargă deja către echipa de club.

Despre viitorul Naționalei:

Cum am spus de fiecare dată, o echipă nu trebuie să stea niciodată într-o singură jucătoare, drept dovadă și în 2018, când am obținut acel loc 4, multe dintre fete au jucat foarte bine și asta ne-a dus acolo. Și e un loc 4 care ne-a oferit totul: calificarea la acest European și mai ales la turneul preolimpic.

Din păcate, în ultimi doi ani, nu am putut să fiu la capacitate maximă din punct de vedere fizic și implicit Naționala a avut de suferit, însă repet, o echipă nu poate să stea într-o singură jucătoare. Uitați-vă la celelalte echipe cărora le lipsesc alte jucătoare importante și totuși reușesc să obțină poate nu cele mai bune clasări ale lor, dar clasări onorabile.

Despre cum sună viitorul, e greu de prezis. Știu doar că urmează turneul preolimpic și dacă ne uităm, echipe ca Danemarca sau Germania nici măcar nu au această șansă de a se califica la Jocurile Olimpice, o șansă pe care noi o avem datorită acelui loc 4 de acum doi ani. Și cred cu tărie că acest turneu preolimpic e lucrul cel mai important care se va întâmpla pentru echipa națională, poate în câțiva ani de acum încolo. E o șansă imensă, enormă, pe care o avem să ne calificăm la Jocurile Olimpice și trebuie să fim conștienți cu toții de asta.

Despre reconstrucția echipei:

Se tot vorbește despre o reconstrucție în ultimii ani, dar cumva nu reușim să reconstruim. Într-adevăr, sunt fete tinere care au venit și în ultimii ani, și anul acesta și poate, cumva, nu reușesc să confirme. Contează foarte mult și atitudinea, și unele dintre ele cred că ar trebui să fie mai conștiente de faptul că au ajuns la echipa națională și să nu se oprească aici, să nu fie asta cea mai mare realizare a carierei lor. Pentru că să ajungi la echipa națională, sigur, este foarte important, dar nu este ca înainte. Acum 10-15 ani era, într-adevăr, o realizare imensă, pentru că erau foarte multe jucătoare bune și nu reușeai să-ți găsești locul în echipa națională.

În ultimii ani, cred că baza de selecție nu a mai fost atât de mare și s-a dat credit unor jucătoare tinere și li s-a dat încredere ca să performeze, să fie aproape de echipă. Dar cred că e vorba și de atitudine, mi se pare uneori că unele dintre ele se comportă ca și când au obținut niște performanțe pe care deocamdată nu le-au obținut; trebuie să conștientizeze asta, să lase capul în pământ, să muncească mai mult, pentru că acesta este viitorul echipei naționale. Și ca să ajungem din nou să avem performanțe, să sperăm la o semifinală, la o medalie, trebuie să arătăm altfel.

Vorbeam de acest turneu preolimpic, suntem unele dintre noi care am muncit în acest ciclu olimpic și ne-am sacrificat practic ca să ajungem la acest turneu și mi-aș dori foarte mult, chiar dacă acest ciclu olimpic are practic cinci ani, să ajungem la Olimpiadă. Și după Olimpiadă să aibă într-adevăr un schimb de generații, sau nu neapărat, că nu suntem foarte multe jucătoare peste 30 de ani, dar fetele care vin deja de doi-trei ani sau au făcut pasul la națională în acest an trebuie să muncească mai mult și să pună baza, alături de încă câteva jucătoare, la ceea ce va urma la echipa națională. Pentru că altfel arătăm cum am arătat la acest campionat european. Și nu arătăm deloc bine. Chiar nu cred că România este o echipă care să câștige un singur meci. Sau poate a fost la acest moment. Dar România are o istorie în handbal și ar fi păcat să nu mai ajungem acolo unde am crezut mereu că ne este locul.

Despre viitorul ei la Națională, după Jocurile Olimpice:

Eu am zis că atâta vreme cât sunt sănătoasă îmi doresc să joc la echipa națională. Acum, sigur că depinde și ce va urma pentru echipa națională. Eu am venit de fiecare dată cu sufletul deschis și am dat tot ce-am avut mai bun. Însă îmi doresc foarte mult și să avem o echipă cu care să ne luptăm, nu să mergem la turnee și să ne întoarcem dezamăgite de fiecare dată.

De când sunt eu la echipa națională nu s-au obținut mari performanțe, am obținut într-adevăr doar două medalii, însa am avut senzația, aproape an de an, că am luptat și că am fost aproape. Poate la un meci n-a ieșit, poate a fost o zi proastă și n-am ajuns în fazele finala. Dar la acest turneu nu am simțit că putem ajunge acolo. Și nu-mi doresc asta pentru mine, mai ales că sunt anii mei finali în handbal și îmi doresc să fac performanță.

Sunt conștientă de faptul că echipa are nevoie de suflu nou și că vor veni jucătoare noi, însă cred că alături de unele dintre noi, care suntem de ceva timp și care am luptat în acest ciclu olimpic, se poate reconstrui echipa. Nu consider că trebuie schimbată echipa din temelii, pentru că totuși avem jucătoare destul de tinere în echipă.

Despre selecție:

E clar că a fost un an ciudat pentru toată lumea, pentru că s-a jucat destul de puțin și le-am pierdut și pe fete (Crina Pintea și Laura Moisă) pe ultima sută de metri. Dacă întrebarea e despre selecție, nu sunt în măsură. Eu îmi doresc doar ca atunci când vin la echipa națională să fie cele mai bune jucătoare și să fac performață.

Despre nivelul noii generații de jucătoare:

Diferența e destul de mare, cu câteva excepții, trebuie să fim cu toții realiști și cred că ne dăm cu toții seama. Însă acestea sunt jucătoarele cu care mergem în continuare la drum. Și pe care trebuie să le ajutăm, ca să ajute echipa națională. Dar ține de fiecare, de modul în care te antrenezi și la echipa de club, cât de profesionist ești. Sigur că atitudinea e foarte importantă și trebuie să dai tot ce ai mai bun de fiecare dată. Dar ține de modul în care te pregătești, de inteligența pe care o ai în joc. Cred că e un cumul de factori care te fac un jucător bun și mai ales un jucător care poate să ajute echipa națională.

Pentru că echipa națională nu înseamnă echipa de club și chiar dacă în liga națională poți să joci foarte bine, avem atâtea exemple care atunci când vin la Națională nu reușesc să facă aceleași jocuri bune. Fiecare trebuie să-și facă o analiză și să muncească mai mult. Pentru că la echipa națională e nevoie de mult mai mult. Nu e de ajuns să ajungi la echipa națională. Trebuie să dai ce ai mai bun și să încerci să ajuți. Nu ăsta trebuie să fie obiectivul, doar să fii aici, ci să fii un jucător bun la Națională, pentru ca echipa să poată performa.

Suntem câteva care am muncit în acest ciclu preolimpic și pentru noi acest turneu peolimpic înseamnă foarte mult și îmi doresc din suflet să avem o echipă bună, competitivă, care să se lupte și să ajungă la Olimpiadă. Pentru că pe viitor vom vedea ce va fi, însă va fi greu, cu siguranță, până se vor pune lucrurile la punct. Avem această șansă care vine în trei luni și care e enormă. E enorm de greu să ajungi la Jocurile Olimpice și o spun din proprie experiență.

Despre antrenorul potrivit:

Cred că important e să fie cineva care să ducă echipa asta către performanță. Cred că asta contează cel mai mult. Nu pot să-mi dau cu părerea sau să arăt cu degetul, pentru că nu e cazul. Atât îmi doresc, ca echipa națională să performeze.


Citește și concluziile antrenorului Bogdan Burcea: „Eu clar nu aș abandona această echipă, nu sunt omul care să mă dau la o parte”


Foto Credit © Anze Malovrh / kolektiff

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.