Cu gândul la Jocurile Olimpice de la Paris, judoka Adrian Șulcă investește în viitorul lui, se îndreaptă spre facultatea din Tokyo

„Copilul ăsta este foarte harnic”, le-a spus oficialilor Federației sensei Kohei Oishi, antrenorul adus din Japonia să dea un plus judo-ului de la noi. Nu talentul, nu combativitatea, hărnicia copilului venit la Cluj de la Calafat să lupte pentru șansa lui l-au impresionat pe sensei. Copilul, Adrian Șulcă, muncea pe rupte, așa că rezultate internaționale care au urmat – locul III pe echipe și locul III la individual la Europene – n-au mirat pe nimeni de la lotul național.

Rezultatele bune de peste an l-au dus pe judoka Adrian Șulcă, în toamna lui 2018, la Jocurile Olimpice de Tineret de la Buenos Aires. Abia acolo avea să uimească toată lumea sportului, câștigând aurul pentru România. O veritabilă explozie de energie: nu începea bine concursul, nici n-apucai să clipești, că Adi stăpânea deja centrul saltelei de concurs, îndreptând, cu gesturi ferme, cutele kimono-ului și strângând strașnic centura, rutina obligatorie înaintea salutării adversarului și, apoi, a publicului, după fiecare victorie. De fiecare dată, senzația era aceeași, că lupta fusese doar un pretext pentru rutina de după victorie și că, de fapt, mai complicată decât victoria în sine e aranjarea kimono-ului boțit după încleștarea de pe saltea.

*

Victoriile de la Buenos Aires ale lui Adrian Șulcă erau încă mai spectaculoase decât păreau văzute din fotoliul de telespectator. Căci Adrian Șulcă lupta la o categorie superioară de greutate. La 73 de kilograme, părea chiar un copil printre cei de 81, care luptau la categoria lor obișnuită.

„Am avut meciuri greuțe la Olimpiadă”, zâmbește Adrian Șulcă, distrat de asocierea diminutivului care i-a scăpat, în asociere cu luptele dure din Argentina. „Adversarii erau foarte bine pregătiți, dar eu știam că o să fie bine, pentru că mă pregătisem foarte, foarte tare”, confirmă Adrian imaginea de copil harnic pe care o avea printre federalii de la judo.

„Într-adevăr, unii dintre adversari veneau de la categoria 81, nu era deloc ușor să-i dobor. Dar am avut o strategie care a funcționat de fiecare dată: nu i-am luat tare din prima, cum obișnuiesc eu. I-am lăsat un pic să obosească, cât să ajungem de la egal la egal, asta a fost strategia mea. Într-un final, am reușit să-i înving pe toți. A fost o bucurie foarte mare! Eram foarte motivat pentru acel concurs și știam că o să iasă exact așa cum mi-am propus”, își amintește acum Adrian despre victoriile din urmă cu doi ani și jumătate.

*

Poate e vârsta, poate e ceva ce vine din conștiința muncii pe brânci: puțini campioni mi-au descris mai simplu și mai plastic starea de dinainte de cel mai mare concurs al carierei lor. „Înainte de meciuri? Înainte de meciuri aveam inima rece, m-am dus doar să mă bat”, îmi spune, senin, Adrian. 

„Îmi place lupta, îmi place totul despre luptă”, mi se destăinuie tânărul legitimat la Universitatea Cluj. A descoperit asta pe la 9 ani, într-un moment în care s-a trezit, brusc, singur, fără prieteni de joacă în jurul blocului, acasă, în Calafat. „Toată lumea se apucase să practice câte un sport, așa că m-am dus și eu, că nu mai aveam cu cine să mă joc”, se amuză Adrian. „M-am dus la fotbal cu mai mulți prieteni, dar nu s-a prea prins de mine, așa că am abandonat și m-am dus la judo”. Lupta de pe salteaua de judo „s-a prins” imediat de Adrian Șulcă. „Mi-am dat seama că la judo îmi consumam energia exact cum îmi plăcea mie. Mi-a plăcut, am zis: Da, asta e! Simt că pot face ceva în sportul ăsta. Judo-ul e de mine!”.

La doi ani de la aurul olimpic de tineret de la Buenos Aires, Adrian Șulcă a primit, la final de februarie, o nouă confirmare că judo-ul e de el: medalia de aur la Open-ul de la Praga, prima sa mare competiție câștigată la seniori.

„Mă bucur foarte mult că am luat această medalie, mai ales că ea vine după o perioadă foarte-foarte grea. În pandemie mi-a fost foarte greu. Antrenamentele au fost foarte complicate. Judo-ul e un sport de contact, mi-a fost foarte dor să intru pe saltea, îmi lipsea contactul. Sigur, m-am axat pe pregătirea fizică, nu mi-a fost greu să revin din punct de vedere fizic, dar pe partea de judo mi-a fost foarte greu în ultimele luni”, mărturisește, cu sinceritate, Adrian, din trăirile unui sportiv de top în lunile de lockdown și de pauză competițională forțată.

Dacă ai simțit, în lunile astea, că te „strâng pereții”, că restricțiile de tot felul te țin departe de prieteni și de pasiunile tale, că e mult mai greu și la job, încearcă exercițiul ăsta: cum e să fii un sportiv de 19 ani, plin de energie, în maximă formă profesională, într-un sport în care contactul cu partenerul de luptă e totul, într-un sport în care simți în respirația sufocată a adversarului că atunci e momentul să ataci, cum e să stai închis în casă și să nu poți face nimic altceva în afară de a trage de niște fiare.

Adrian a pus toată frustrarea strânsă în lunile astea pe salteaua de lupte: „După ce au reînceput competițiile, în toamnă am obținut locul 7 la Europenele Under 23, iar asta mi-a ridicat moralul. M-am pregătit și mai intens, astfel că la Praga am obținut locul 1. E un rezultat bun, dar pentru mine nu e decât încă un pas spre Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024. Acolo e miza mea!”. 

*

Pentru Adrian Șulcă, drumul de la Cluj 2021 spre Paris 2024 trece prin Tokyo. Nu prin Jocurile Olimpice – căci abia a punctat în clasamentele de seniori – ci printr-un program gândit să îl ducă pe Adrian la următorul nivel. Caz extrem de rar în sportul nostru, Adrian Șulcă și coordonatorii lotului olimpic au decis că cel mai bine pentru tânărul nostru judoka e să își continue pregătirea în Japonia. Iar soluția propusă de sensei Kohei Oishi, cel care îl ochise din prima pe muncitorul băiat de la Cluj, e ca Adrian să urmeze cursurile unei celebre facultăți cu profil sportiv de la Tokyo.

Vestea bună pe care mi-o dă Adrian e că tocmai a fost admis la Universitatea Nihon din Tokyo, unde a fost de câteva ori în pregătire și unde a fost remarcat de marii antrenori de judo de acolo.

„Să fac facultatea la Tokyo, în inima Japoniei, este un lucru extraordinar pentru mine, nu am cuvinte să îmi exprim bucuria! Practic, am ocazia să mă pregătesc cu cei mai buni din lume și să învăț la o universitate de prestigiu din Japonia. Antrenorii mei s-au interesat de asta. Am fost acolo o dată, m-au văzut și antrenorii din Japonia, au zis că mă mișc destul de bine și că le-ar plăcea să mă aibă la ei în sală. Sensei mi-a vorbit despre șansa asta și i-am spus că mi-ar plăcea foarte mult. Am dat un examen tip interviu, unde le-am zis mai mult despre personalitatea mea și lucrurile pe care le știu eu despre Japonia. Îmi place foarte mult Japonia, în primul rând îmi place sushi-ul, mâncarea (râde). Pe partea sportivă, am fost tot timpul un mare fan al sportivilor japonezi, mai ales când e vorba de judo. Japonezii practică un judo pur, curat, iar asta îmi place foarte mult”, îmi povestește Adrian, care visează cu ochii deschiși la momentul în care se va putea să zboare spre Tokyo.

„Acolo voi avea și cu cine să discut idei inovatoare pe plan internațional, mi se pare o oportunitate foarte mare”, mai spune Adrian, conștient de șansa pe care o are.

*

La Universitatea Nihon, Adrian Șulcă va studia Știința Sportului. Florin Bercean, coordonatorul lotului olimpic de judo de la Cluj și cel care l-a adus pe Adrian de la Calafat, îmi spune că planul Federației este să îi facă lui Adrian un program adaptat de competiție prin Asia și prin Europa cât timp face facultatea la Tokyo. Dar, dincolo de pregătirea sportivă și de miza pe rezultatele viitoare ale lui Adrian, pariul lui Florin Bercean e cu bătaie mai lungă: „Gândiți-vă că Adrian va face o facultate serioasă de sport acolo, va veni de acolo cu o altă orientare. Eu sper să se întoarcă la Cluj și, în câțiva ani, să mă înlocuiască. Avem nevoie în sportul românesc nu doar de mari sportivi, ci și de oameni care să gândească sportul nostru la un alt nivel. La Tokyo, Adrian are și șansa să devină un sportiv mai bun, are și șansa să devină un foarte bun conducător sportiv”.