Cu multe schimbări în echipă, România pierde și cu Olanda, în ultimul său meci de la Campionatul European

Andrei Năstase 15 decembrie 2020

Fără multe dintre jucătoarele titulare, cu o echipă experimentală, România este învinsă și de campioana mondială Olanda (35-24), în ultimul său meci de la Campionatul European, un turneu final pe care-l părăsește de pe locul 12, cu o singură victorie, cea cu Polonia, dar și cu sentimentul că mai multe jucătoare au făcut aici câțiva pași înainte. Și că, la trasul liniei, echipa asta e mai bine legată azi decât a fost la primul ei meci de la acest European.


Update: Campionatul European continuă cu weekend-ul final de la Herning (18-20 decembrie), unde se vor juca semifinalele și meciurile pentru medalii, dar și jocul de clasament pentru locurile 5-6.

În meciul decisiv din Grupa 1, Danemarca a jucat fantastic, a învins Rusia (30-23!) – mulțumită și intervențiilor portăriței Sandra Toft -, și s-a calificat și ea în semifinale. Gazdele acestui turneu vor juca contra Norvegiei, singura echipă care n-a pierdut puncte până aici.

În cealaltă semifinală, Franța va porni favorită în fața Croației, o echipă care ne-a luat pe toți prin surprindere și care nu se va lăsa intimidată nici de forța jucătoarelor experimentatului Olivier Krumbholz.

Rusia și Olanda vor juca pentru locul 5. Pentru ambele echipe, dar mai ales pentru Rusia lui Ambros Martin, locul 5 va înseamna prea puțin.


Meciul

Fără Lorena Ostase, înlocuită pe foaia de joc de Alexandra Dindiligan, fără Cristina Neagu, odihnită pe bancă, la fel ca Eliza Buceschi, cu Ana-Maria Măzăreanu în poartă și cu mezina Andreea Popa (20 de ani) în teren, Bogdan Burcea și Robert Licu au decis să ofere meciul cu Olanda (și) handbalistelor care au jucat mai puțin la acest European.

Anca Polocoșer, lovită și ea în debutul meciului cu Ungaria, a revenit azi și a jucat și-n ofensivă, o linie de atac coordonată de Cristina Laslo, una dintre jucătoarele care au adunat cele mai multe minute în Danemarca.

Chiar Laslo și Polocoșer au marcat și primele două goluri ale României cu Olanda, însă startul de meci a aparținut adversarelor: 6-2 după primele 10 minute, înainte ca aceleași Polocoșer și Laslo să puncteze de două ori la rând, prima dată de la distanță, a doua oară pe contraatac – arma Olandei -, pentru un 6-4 încurajator.

Aceste două goluri au adus mai multă relaxare în atacurile României, Sonia Seraficeanu a finalizat și ea foarte bine din extremă, Eliza Buceschi, intrată și ea prin minutul 13, a imitat-o din centru, iar România s-a apropiat la un singur pas, 7-6.

Au fost minute bune, în care România a jucat cu o dezinvoltură subliniată de golul Anei-Maria Savu – primul pentru ea din inter dreapta, acolo unde România încă își caută actorii potriviți.

Din păcate, România a ratat (de două ori) șansa să egaleze, iar Olanda, prin Abbingh, Malestein și Dulfer, a dat trei goluri în două minute, pentru 11-7 în minutul 20. O mostră a jocului iute pentru care Olanda este cunoscută, deși nici adversarele de azi nu vor pleca acasă ca o echipă mulțumită, de vreme ce acesta e primul turneu din ultimii cinci ani în care Olanda nu va câștiga o medalie. Fără Estavana Polman, cea mai bună jucătoare a Mondialului din Japonia, echipa asta și-a pierdut imaginația din atac. Au rămas repunerile rapide, atacurile finalizate după cel mult cinci-șase pase, contraatacurile și unele rezolvări excelente de la distanță.

Și au fost argumente suficiente pentru ca Olanda să intre la vestiare cu +4, 16-12, la capătul unei reprize de care Dindiligan, Dincă, pivotul Subțirică și mai ales Polocoșer au profitat din plin.

Anca Polocoșer a început repriza a doua așa cum o încheiase pe prima, cu gol – al patrulea, și tot de la distanță -, România a marcat trei goluri consecutive, iar Dincă și-a adus echipa la doi pași distanță, 18-16, înainte ca Abbingh, cea mai bună marcatoare a Mondialului din 2019, să refacă avansul liniștitor al Olandei.

Însă aceste reveniri repetate ale României au arătat că echipa – chiar și fără multe jucătoare de bază – are caracter. Nu și experiență, nu și omogenitate, însă acolo unde n-a fost putință, echipa a încercat să compenseze azi cu voință.

Și cu câteva intervenții frumoase ale Anei-Maria Măzăreanu, care a zâmbit larg după fiecare paradă, parcă pentru a ne aduce aminte să ne bucurăm că am putut vedea handbal zilele astea.

Sigur că, în nota turneului, nu ne-am putut bucura prea mult, căci momentele bune au fost înlocuite de câteva mingi pierdute ușor la construcție, mingi care-au dus-o pe Olanda la 24-18, după câteva minute în care vocea lui Bogdan Burcea – necăjit ba de deciziile de arbitraj, ba de erorile individuale din atacul României – a început să se audă tot mai mult.

În momentul ăsta, cu vreo 15 minute rămase de jucat, rezistența României a fost învinsă, și Olanda a continuat să profite – contră după contră – de fiecare ratare.

Într-o liniște spartă doar de vocea răgușită – și tot mai apăsată – a lui Burcea, doar Anca Polocoșer a reușit să-și păstreze acuratețea: cu șase goluri (din opt aruncări) în poarta excelentei Wester, una dintre cele mai în formă portărițe de la acest turneu, Anca va avea motive de optimism și după înfrângerea asta. În ce o privește, a dovedit din nou că are loc și că poate ajuta echipa României.

Din păcate, n-a fost suficient pentru a păstra o diferență respectabilă, pentru că Olanda și-a văzut de treabă. Și de golaveraj.

S-a terminat 35-24, iar România va pleca din Danemarca cu o singură victorie și cu senzația că nu s-a putut mai mult de atât.

Acest loc 12 este cea mai slabă clasare a României la campionatele europene, însă nu-i timp pentru dezamăgire, căci în martie vine turneul preolimpic. Pentru un joc mai bun acolo, înfrângerile din Danemarca pot fi privite ca pași formatori pentru această nou echipă.


Foto main: Nebojsa Tejic / kolektiff; foto text: Sorin Pană / Sport Pictures

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.