Cum ar arăta Barcelona cu Xavi Hernández antrenor? Idei despre ce ar însemna revenirea lui Xavi pe Camp Nou

Andrei Năstase 31 martie 2020

Chiar și-n vremurile acestea, când jocurile sportive au lăsat loc, cine știe pentru câtă vreme, încercărilor noastre colective de a trece cu bine peste pandemia coronavirusului denumit SARS-CoV-2, marile cluburi de fotbal încearcă să-și organizeze – probabil pe termen mediu și lung – propria gospodărie. Barcelona e unul dintre cluburile astea.

Și pe lângă vestea că jucătorii campioanei Spaniei vor renunța la 70% din drepturile lor salariale pe toată perioada de pauză competițională, pentru a se asigura că ceilalți angajați ai clubului vor continua să aibă un loc de muncă plătit, știrea că legendarul Xavi Hernández e gata să revină la Barcelona – pe banca tehnică – a trezit interesul fanilor: când, în ce condiții, ce ar însemna asta pentru clubul catalan și, în fine, ce fel de antrenor e Xavi?
Sunt primele întrebări care merită adresate. Iar răspunsuri vom căuta la colegul nostru Ciprian Rus, unul dintre jurnaliștii care urmăresc fotbalul spaniol de ani buni. Și încă cu mare atenție.

*

Ciprian, aș zice să pornim cu măsură: nu e prima oară când în presă se vorbește despre revenirea lui Xavi în Catalonia. Ce s-a întâmplat data trecută? Și ce e diferit acum?

La fel ca Iniesta sau Puyol, Xavi face parte dintr-un grup de legende ale Barcelonei care au tot timpul ușa deschisă pe „Camp Nou” și care au garanția că, mai devreme sau mai târziu, vor avea șansa să revină la clubul la care s-au format și pe care l-au servit în cea mai prodigioasă epocă a istoriei sale. Vorbim însă despre (foști) jucători cu mare personalitate, care, spre deosebire de ce se întâmplă uzual pe la noi, nu ar accepta o ofertă decât în condițiile și în contextul pe care ei și le doresc. Nu mai există acum nici o îndoială că Xavi a fost ofertat de președintele Bartomeu atunci când s-a pus problema despărțirii de Valverde. Dar nici condițiile și nici contextul nu puteau fi acceptate de Xavi.

„Puțini au experiența ta, puțini cunosc clubul și puțini înțeleg fotbalul ca tine. Dar ține minte: când vei accepta să conduci Barcelona, să-ți asumi toate consecințele ce decurg de aici și, mai ales, să ai grijă să nu decidă nimeni în locul tău”. Ăsta e sfatul pe care, înainte de a muri, i l-a dat Johan Cruyff lui Xavi Hernandez, pe care îl vedea ca pe unul dintre continuatorii viziunii sale despre fotbal. În ultimul său interviu, acordat celor de la „La Vanguardia”, un cotidian foarte popular în Catalonia, Xavi explică clar motivul refuzului său: „Le-am spus că eu mă văd într-un proiect pornit de la zero, în care toate deciziile să-mi aparțină mie”.

La fel ca Puyol, care a refuzat în mai multe rânduri, inclusiv recent, să intre în echipa Secretariatului tehnic al Barcelonei, nici Xavi nu vrea să gireze prin propria persoană actuala conducere a clubului, considerată de tot mai mulți drept una dintre cele mai slabe din întreaga istorie a echipei. Președintele Bartomeu e la final de mandat, în mai puțin de un an vor urma alegeri, și e clar că marii jucători din epoca Guardiola sunt în altă tabără decât cea care conduce acum clubul.

Mai poate interveni ceva? Există și un scenariu în care altcineva, nu Xavi, va antrena Barcelona în sezonul următor? (Indiferent când și cum va începe el)

Xavi vrea să facă echipă cu oameni în care are totală încredere și a dezvăluit clar două nume-cheie, Carles Puyol și Jordi Cruyff. În plus, nu-și ascunde prietenia cu Víctor Font, unul dintre candidații cu șanse clare la conducerea clubului. E limpede că refuzul lui Xavi are în calcul un nou proiect sportiv pe „Camp Nou”. Până atunci, revenirea lui la Barcelona este improbabilă.

În plus, criza coronavirusului și situația cu totul aparte în care se găsește fotbalul în aceste momente e, chiar dacă sună paradoxal, în favoarea actualului tehnician, Quique Setién. Ratarea marilor obiective, La Liga sau Champions League, i-ar fi fost poate fatală în condiții normale, dar nu în situația de față, când nici măcar nu știm dacă și cum se vor încheia aceste competiții. Cred că doar anticiparea alegerilor pentru președinția Barcelonei l-ar putea găsi pe Xavi antrenor la startul sezonului viitor. Din nou, greu de crezut.

Ce ar însemna numirea lui Xavi pe banca Barcelonei? Ce ar putea aduce el la echipă?

După plecarea lui Pep Guardiola, Barcelona e într-o continuă căutare a celui mai potrivit om să continue munca – și rezultatele – acestuia. Direcția trasată de Pep, pe urmele marelui Johan, e clară: stilul Barcelonei nu se discută! Și atunci, mulți văd, și încă de multă vreme, în Xavi cel mai potrivit om pentru treaba asta. El e cel care a înțeles și a aplicat cel mai bine în teren conceptul „timp – spațiu” al lui Guardiola. Dar până la retragerea lui din activitate și până la maturizarea sa ca antrenor, diriguitorii clubului trebuiau să caute alte soluții.

După dispariția tragică a lui Tito Villanova, fostul secund, care i-a urmat pe bancă lui Pep, căutările managerilor au mers pe două direcții: una mai radicală, reprezentată de „puriști” ai controlului total al mingii, precum Tata Martino și acum Quique Setién, un mare avocat al cruyffismului, și una mai pragmatică, cu Luis Enrique și Valverde, care s-au îndepărtat de „ordoxism” în încercarea lor, altminteri legitimă, de a surprinde adversarii care „citiseră” jocul Barcelonei.

Aducerea lui Xavi ar însemna revenirea la ADN-ul pur al Barcelonei, continuarea logică a moștenirii lăsate de Cruyff și Guardiola. Xavi are tot ce îi trebuie pentru a fi primit ca un Mesia pe „Camp Nou”: e cel mai bun elev al lui Guardiola și are stilul în sânge, după toți anii petrecuți în La Masia. În plus, mai e și catalan!

Și ce stil are antrenorul Xavi azi?

Acum exact doi ani, Xavi Hernandez dădea un interviu extraordinar în „El Pais”, în care își devoala fabuloasa viziune tehnico-tactică. Interviul, care a făcut ceva vâlvă în epocă, ne arată un Xavi obsedat de muncă – cumva în felul lui Pep – și obsedat, mai ales, de stilul Barcelonei.

„Eu îmi petrec tot timpul urmărind jucători care pot ajunge la Barça. Îmi zic: Dar jucătorul ăsta? Cum de nu…? Philipp Lahm, de exemplu! Omule, ăsta vedea totul, era exact jucător de Barça!”.

„Barcelona e testul final pentru un fotbalist. E clubul cel mai dificil și mai exigent din lume. Pe <<Camp Nou>>, dacă trimiți o minge în tribună începe murmurul atât de puternic încât atmosfera devine tensionată. Și asta se întâmplă încă de pe vremea lui Cruyff”.

„Și dacă am 1-0 în minutul 89, ce vreau eu e să fiu în jumătatea adversă, având posesia și atacând, așa mă simt cel mai bine”.

Sunt doar câteva dintre liniile directoare ale antrenorului Xavi Hernandez. „Cruyff vorbea despre stilul acordeon de a juca: să deschizi terenul, să înțelegi unde e spațiul liber. Dacă Iniesta e într-o parte a terenului, eu nu pot fi în același loc. Dacă Iniesta, la momentul oportun, face pressing, atunci eu vin și-i iau locul și-i permit să se miște. Avantajul Barcelonei față de restul echipelor este că exersează asta de mulți ani. La Barça, fotbalul e înțeles în ideea de spațiu-timp. Mereu știu ce să facă, și dacă sunt singuri, și dacă sunt înconjurați”.

Dacă ar fi să ne imaginăm jocul echipei „blau-grana” cu Xavi pe bancă, cred că el e mai apropiat de cel al lui City decât de cel al Barcelonei de azi.

În același interviu, Xavi a vorbit pe scurt și despre jucătorii pe care ar vrea să-i vadă la Barcelona. Neymar (PSG), Sancho (BVB) și Gnabry (Bayern) apăreau pe listă.

În cel mai recent interviu, care e și pretextul discuției noastre, Xavi nu ezită să folosească nume proprii. Vorbește, întâi de toate, despre jucătorii din lotul actual, care i se pare unul foarte competitiv. După Xavi, Ter Stegen e cel mai bun portar din lume, Pique e cel mai bun fundaș central, Alba cel mai bun fundaș stânga, Busquets cel mai bun mijocaș defensiv, iar Messi cel mai bun jucător din lume. „Lor li se adaugă Suarez, De Jong și Arthur…”.

Ce i se pare lui Xavi că-i lipsește Barcei de azi – și pe bună dreptate – sunt extreme de tipul Neymar, Sancho sau Gnabry. E o observație în cel mai pur stil Guardiola, întărită și de aprecierile aduse, acum doi ani, în celălalt interviu, lui Sane de la City, pe atunci într-o formă foarte bună. Barcelonei lui Xavi nu i-ar lipsi, pe lângă o extremă de mare valoare, precum cele amintite mai sus, nici un jucător de profil Thiago Alcantara (sau chiar el însuși!), plus un lateral dreapta gen Walker, care știe să intre în interior, așa cum o făceau Lahm sau Dani Alvez în zilele lor bune. Dincolo de forma de moment a unor jucători din actualul lot al Barcelonei, să recunoaștem că nu sună deloc rău o astfel de echipă.

Dar – și aici Xavi are perfectă dreptate când refuză oferta Barcelonei de azi – ca să-și poată face echipa așa cum vrea el, fostul căpitan „blau-grana” are nevoie de o echipă în care să aibă totală încredere. Exact ca echipa aceea, cu Puyol în teren și Pep pe bancă, cu care a câștigat tot ce se poate câștiga la nivel de club într-un singur sezon.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.