Cursele care ignoră imposibilul continuă (cu bine) pentru Toma Coconea și Avram Iancu

Ancuța Iosif 3 iulie 2017

Băgăm de seamă că în Petroșani mâncarea e condimentată cu ambiție și nebunie. Decât să ne întrebăm de ce sau cum, mai bine să-i urmărim pe cei mai curajoși hunedoreni în luptele lor cu apele și munții.

„Șoimul” Parângului e fruntaș în Alpi

Coconea conduce a doua zi de Red Bull X-Alps cu aproape 20 kilometri în avans. Startul concursului de aventură n-a fost cel mai prietenos cu participanții, întrucât a tăbărât cu ploaie chitită, poate cea mai udă primă zi din istoria concursului, scriau organizatorii. Toma Coconea a pornit în alergare ușoară, acoperit de o pelerină galbenă și subțire ca o foiță de ceapă. A păstrat un ritm de 1 km/6’30” și chiar dacă vremea n-a ținut cu cei 32 parapantiști care s-au prezentat ieri în Salzburg, pentru Toma a mers totul ca uns. Poate l-a ajutat ploaia, sau poate toată determinarea hunedoreanului de 42 ani strânsă de-a lungul celor șapte ediții precedente la care-a participat.


Toma „The Machine” (cum comenta un fan pe pagina de Facebook a competiției) a condus toată ziua și a păstrat o distanță de cinci-șase kilometri între el și germanul Sebastian Huber, care insistă totuși să-i sufle în ceafă. Amândoi și-au folosit pass-urile Ledlenser Night ieri, adică singurul drept de a parcurge parte din traseu noaptea, sărind peste orele impuse de odihnă. Dezavantajul lui Coconea este că Hubert mai are dreptul la o noapte de umblat, câștigat când a terminat cursa-prolog (o tură înaintea cursei propriu-zise) în primii trei.

Dar poate Toma are ceva în plus de dovedit, scriau organizatorii în rezumatul zilei, amintindu-ne că la ultima ediție a fost nevoit să se retragă și să stea cuminte într-un spital – unul dintre cele mai grele lucruri pe care a trebuit să le facă un om mai degrabă obișnuit cu fuga din spitale decât cu tratamentul. Sau, cugetau tot ei, poate vrea doar să demonstreze că la 42 ani încă se poate să fii sportiv fruntaș. Sau poate pentru unii locul doi nu este opțiune de acceptat – chiar dacă trebuie să vii, pentru asta, o dată la doi ani să mai alergi și să mai zbori peste 1.000 de kilometri într-o săptămână și-un pic.

In #RedBullXalps it's like in Formula 1, fast pitstop and you are on the road again, and yes Tomi is like a supercar!…

Posted by Toma Coconea on Sonntag, 2. Juli 2017

Toma respiră și trăiește pentru Red Bull X-Alps, scria echipa în continuare. A participat la fiecare ediție și nu e nicio exagerare să spunem că e un concurs care i-a dat formă vieții și i-a influențat fiecare decizie. Aseară, Tomi a trecut alpii austriecilor și, cutezător, a înaintat încă puțin spre Monaco. „Perfect. Picioare perfecte, tălpi perfecte”, a răspuns hunedoreanul  unui prim „cum te simți?” Unde-a ajuns el nu mai ploua, a transmis, și s-a simțit puternic.

Una dintre „plimbările” pe care Coconea le-a făcut în prima zi (de pe vârful Gaisberg până în satul St Johann im Pongau) durează în medie 13 ore și 16 minute, dar lui i-au trebuit doar șapte ore ca să treacă de ea, într-un pas de 9 km/h. Cu bicicleta ar dura 4 ore și 28 minute, cu mașina 51 de minute modeste. Asta arată cât de repede e în stare Coconea să se deplaseze ca să nu fie prins din urmă și știm de la alte ediții că are anduranță. Poate ține pasul acesta mult timp.

„In the meantime, all eyes will be on the Romanian running man Toma Coconea.”

 

Pe valurile Dunării. Într-un slip.

Vi-l aduceți aminte pe Avram Iancu? Nu, nu pe cel implicat în revoluția de la 1848, ci pe cel din Petroșani, care a fugit în Germania să înoate Dunărea de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră. Iată că la început de iulie, ambițiosul bibliotecar a ajuns la kilometrul 2.400 din cei 2.860 ai Dunării. „Am mai înghițit 100 de kilometri la capătul celei mai frumoase zile”, scria Avram Iancu ieri, pe pagina lui de Facebook. „Dunărea a devenit navigabilă, vigilența caiaciștilor crește, intrăm într-o nouă etapă. Doamne ajută!” PS: Iancu a constatat și că a început să-i joace verigheta pe deget. Fug caloriile, fug.

Jurnalul zilei 11 !Sunt 3 lucruri importante1-am trecut pe langa borna 25002-am reusit sa parcurg cea mai mare…

Posted by Avram Iancu on Freitag, 30. Juni 2017

Bucuria lui Iancu vine și din cauză că natura i-a pus câteva bețe în apă la început de cursă. Duminica trecută (25 iunie n.r.) înotătorul a nimerit o zi fără soare, cu apă foarte rece, fiind pasibil de hipotermie. Totodată, pragurile de prundiș i-au stat în cale bibliotecarului și din cauza lor apa nu era mai adâncă de 15 centimetri, iar Iancu a trebuit să se ridice în picioare. A fost una din zilele grele. O zi mai târziu, însă, Avram Iancu a înotat 30 de kilometri în 11 ore, acesta fiind cel mai bun raport distanță-timp al lui de până atunci.

Într-un video postat pe pagina lui de Facebook, Avram se bucura că a depășit borna 2.600. „Ajută foarte mult la moralul meu.”

Toţi, absolut toţi trecem prin transformări fizice şi psihice deosebite. E clar! Odată depăşită zona de confort, mentalul fiecărui om, în drumul sau spre adaptare, parcurge un drum sinuos. Toţi avem impresia  disconfortul inerent este cauzat de CELĂLALT. Fiecare zi e unică şi în mod unic şi irepetabil trebuiesc rezolvate probleme greu de descris în puţine cuvinte. Sper fac faţă tuturor transformărilor proprii. Eu  adaptez. Eu voi gestiona orice durere, orice obstacol.”

Azi a fost cea mai cumplita zi de pana acum: apa foarte rece, fara pic de soare. Pragurile de prundis care faceau ca apa…

Posted by Avram Iancu on Sonntag, 25. Juni 2017

„Vântul sufla cu putere din spate, pe pielea udă. Nu vă pot descrie simțirea. Pot doar să vă zic că după 24 de km parcurși am fost răpus de hipotermie. Tremuram din toate încheieturile, iar tendoanele din zona inghinală mă dureau cumplit, datorită contracțiilor involuntare ale organismului în încercarea de a se apăra”, scria Iancu duminică pe Facebook. „Și cum am experiențe hipotermice, știam că din acea stare e imposibil să ies. Atunci am decis să încetez cursa pentru acea zi. Sper să găsesc resursele necesare pentru a duce la capăt această tentativă, în premieră, de a străbate întregul curs a Dunării, doar în slip.”

 

Le  Tour de France

În timp ce hunedorenii noștri înoată, aleargă sau zboară, în Franța a început pe 1 iulie mult așteptatul tur pe două roți. Ciclistul german Marcel Kittel (Quick-Step) a câștigat duminică la sprint cea de-a doua etapă a Turului, întinsă pe aproape 204 kilometri, între Dusseldorf și Liege, iar galezul Geraint Thomas (Sky) rămâne cu tricoul galben.

Kittel (Quick-Step)a terminat etapa în 4 ore 37 minute și a fost urmat cu același timp de campionul Franței, Arnaud Demare (FDJ). Pe trei a venit alt german, Andre Greipel (Lotto).

În clasamentul general, Geraint Thomas conduce cu 4 ore 53 minute și 10 secunde, urmat de Stefan Kung (Elveția/BMC), la 0:05, Marcel Kittel, la 0:06, Vasil Kirienka (Belarus/Sky), la 0:07, Matteo Trentin (Italia/Quick-Step), la 0:10.

Astăzi este programată a treia etapă, care va marca și intrarea în Franța: Verviers, Belgia — Longwy, întinsă pe 212, 5 kilometri.

Vestea palpitantă și controversată vine însă din afara concursului. Și totuși din miezul lui. Lance Armstrong, ciclistul care a câștigat Turul Franței șapte ani la rând, între 1999 și 2005 (și căruia i-au fost retrase titlurile după anchetele care au demonstrat că se dopa) revine la Tur în noua calitate de comentator și gazdă de podcast zilnic despre concurs într-un proiect în colaborare cu outsideonline.com. „Abordez asta ca și cum aș fi în cursă. Vreau să știu profilul fiecărei etape, fiecare prognoză meteo, de unde vine vântul, chiar și cât de departe sunt hotelurile echipelor de linia de start”, spune Armstrong. „Doar câteva lucruri să meargă prost pentru tine și Turul poate deveni mult mai dificil.”

*Bonusuri*

De citit:

Serena William’s love match, după șase teste de sarcină pozitive, în ajun de Australian Open.

With 23 grand-slam wins on the women’s pro tennis tour spanning nearly three decades—from her first, at 17 years old, in September of 1999, to her latest, at 35, in January of 2017, and the most in the open era—Serena is in the heart of every conversation concerning the best athlete of her time. “If I were a man, then it wouldn’t be any sort of question,” she told me. She may well be right, a society still conditioned to believe that men are better than women in everything except the superfluous.(…)Thirty is the point of no return for most female tennis players, but Serena has only gotten better since, with 10 grand-slam wins and almost running the four-tournament table—the Australian Open, the French Open, Wimbledon, and the U.S. Open—in 2015. She has been ranked No. 1 in the world longer than anyone other than Steffi Graf and Martina Navratilova, and is the obvious favorite to win any tournament she chooses to play in.

De văzut:

Santiago Lange nu a fost doar cel mai în vârstă marinar de la Jocurile Olimpice de la Rio 2016, dar a și concurat fără o parte dintr-un plămân, ca urmare a luptei lui cu un cancer care-i amenința visul olimpic. Povestea legendei argentiniene care a învins boala cu câteva luni înainte de Rio vă este adusă de Canalul Olimpic, prin seria Against All Odds.

De urmat:

Poate cel mai bun fragment motivațional, furat dintr-o scrisoare tare veche.

„Just stop thinking, worrying, looking over your shoulder, wondering, doubting, fearing, hurting, hoping for some easy way out, struggling, grasping, confusing, itching, scratching, mumbling, bumbling, grumbling, humbling, stumbling, numbling, rambling, gambling, tumbling, scumbling, scrambling, hitching, hatching, bitching, moaning, groaning, honing, boning, horse-shitting, hair-splitting, nit-picking, piss-trickling, nose sticking, ass-gouging, eyeball-poking, finger-pointing, alleyway-sneaking, long waiting, small stepping, evil-eyeing, back-scratching, searching, perching, besmirching, grinding, grinding, grinding away at yourself. Stop it and just do.”

 

 

Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.