Dacă nu suntem pregătiți să greșim, atunci nu vom reuși nimic important

Andrei Năstase 30 noiembrie 2018

La fiecare început de decembrie, când echipa națională de handbal feminin se pregătește de startul unui nou turneu final, ne aducem aminte de vorba din titlu. Pentru noi, în redacția Lead, ea are o însemnătate aparte. Pentru ceilalți, e un citat cunoscut; probabil că Sir Ken Robinson l-a folosit cel mai des, spunând că dacă nu ești pregătit să greșești, nu vei reuși niciodată ceva original. În discursurile și cărțile lui despre educație și creativitate spunea și o scurtă povestioară despre o fetiță de șase ani la ora de desen. Dacă la celelalte materii nu era deloc atentă, aici stătea cuminte și desena. Uimită, învățătoarea s-a dus la ea și a întrebat-o: 

– „Ce desenezi acolo?” Fetița a spus: „Îl desenez pe Dumnezeu.” 

– „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu”, i-a răspuns învățătoarea.

– Iar fetița: „O să afle imediat.”

Oricine are norocul să petreacă ceva timp lângă copiii mici, neatinși încă nici de sistemele noastre educaționale, nici de rigorile noastre sociale, știe că toți sunt curajoși. Toți își asumă riscuri. Dacă nu știu drumul, vor merge înainte. Pentru că nu se tem de greșeli. 

*

Acum trei ani, când am lansat Lead.ro, prima noastră competiție serioasă a fost Campionatul Mondial de Handbal. Dacă-ți amintești, Mondialul din 2015 s-a jucat în Danemarca, iar echipa României, condusă atunci de suedezul Tomas Ryde, s-a întors la București cu medaliile de bronz. După ani buni în care naționala feminină își pierduse mulți suporteri – unii spuneau că nu mai au curajul să se uite la meciurile echipei, atât de des suferiseră după înfrângeri pe care ei le numeau „inexplicabile“ – turneul din 2015 a fost un soi de împăcare. Dintr-o dată, încântați de curajul și energia „fetelor noastre“ (așa cum le numim când joacă grozav), oamenii s-au întors spre echipa lor favorită. 

Am avut norocul să fim în Danemarca în decembrie 2015. Am trăit de foarte aproape și transformarea echipei, dar și transformarea relației dintre echipa României și suporterii ei. Ambele schimbări se datorează curajului. 

Pentru un sportiv, deși nu doar pentru ei, nimic nu-i mai important decât curajul, nu crezi? Curajul să confrunți frici și dureri și incertitudini; să rămâi drept chiar dacă pe umeri ți se așază presiunea și așteptările celor din jur. În fine. Echipa din 2015 a îndrăznit să lupte până la capăt, încurajată de ideea că singura înfrângere posibilă ar fi fost să nu lase totul pe teren; fanii au îndrăznit și ei să spere (nu chiar de la început, e drept), alinați de gândul că, atât timp cât jucătoarele vor lupta fără rest, nu pot exista motive de dezamăgire.

Un alt cuvânt important – dezamăgire. Are legătură cu neîmplinirea speranțelor, cu încălcarea promisiunilor. 

Lorand Balint – Boți, cum îi spune lumea -, care a publicat recent cartea Handbalul este România, România este Handbal, a atins și el, foarte inspirat, tema fricii de greșeală. 

Mai jos găsești un pasaj pe care Boți l-a numit „România, îndrăznește să greșești!“. Credem că se potrivește perfect acestui nou început de Campionat European. Unul în care diferența dintre succes și eșec va fi făcută de curaj. De multe ori, de curajul de a greși.

*

Imediat după încheierea Campionatului Mondial de Handbal din 2015 – unde jucătoarele României au câștigat medaliile de bronz -, am lucrat la o campanie care, dacă ar fi prins lumina zilei, m-ar fi bucurat tare, tare mult: „România, îndrăznește să greșești!“. Campania era semnată de Cristina Neagu, jucătoarea care a ratat aruncarea de la șapte metri în ultima secundă a sfertului de finală cu Danemarca și, astfel, meciul a ajuns în prelungiri, unde echipa națională putea să piardă calificarea.  Când Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare a meciului (a marcat nu mai puțin de 15 goluri) și cea mai valoroasă handbalistă a Mondialului, a ratat acea aruncare, multora nu le-a venit să creadă.

Și asta pentru că este o spaimă fantastică de greșeală în societatea românească; pentru că există o foarte puternică cultură de a taxa orice greșeală, de a pedepsi nefericitul făptuitor. 

Îmi amintesc riscurile la care ne expuneam în școală când era vreunul mai naiv și ridica mâna neîntrebat și greșea răspunsul. „Greșit. Stai jos, patru!“. Și apoi toată clasa care făcea mișto de prostia nefericitului de a se băga în seamă. Deștept era să stai la cutie și să speri că nu te întreabă chiar pe tine, că nu ești tu ghinionistul zilei. 

Nimeni nu a forțat-o pe Cristina Neagu să-și asume responsabilitatea ultimei aruncări atât de importante. Dar liderilor adevărați nu le este frică să acționeze și își asumă faptul că, din când în când, o să greșească. Dimineața o să se uite liniștiți în oglindă știind că au făcut tot ceea ce depindea de ei și vor merge mai departe. 

În timpul primei ședințe cu părinții clasei a V-a de la școala privată unde învață Ștefan, băiatul meu, profesorii ne-au rugat să nu le corectăm niciodată temele, să nu-i ajutăm niciodată să-și facă temele pentru că ei au nevoie să vadă unde greșesc copiii, unde nu au înțeles încă, pentru a-i ajuta să evolueze. Niciodată nu le vor da note pe teme. Rolul temelor nu este de evaluare, ci de identifica nivelul de înțelegere. 

La foarte puțin timp după prima acțiune de anvergură de tip „Zona Suporteri“ în Federația Română de Handbal, am trimis un e-mail către mai mulți colegi din F.R.H. povestind o greșeală pe care am făcut-o în timpul acestui prim eveniment și cum numai șansa a făcut să nu avem probleme ulterioare. Primele discuții nu au fost despre greșeală, cât despre faptul că am povestit deschis despre ea unui număr semnificativ de oameni. Surpriza a fost foarte mare pentru cei care au primit mesajul, dar nu ar fi trebuit să fie. Ani de zile am lucrat în Leo Burnett cu Project Learning Document – un exercițiu menit a capta lucrurile bune și mai puțin bune dintr-un proiect. Nu pentru a recompensa sau a pedepsi oamenii, cât pentru a asigura repetarea lucrurilor bune și evitarea greșelilor de către organizație. Toate cursurile mele de Client Service de agenție încep printr-o invitație simplă: povestiți câte o greșeală pe care ați făcut-o în viața voastră. Numai dacă nu ați făcut nimic nu aveți ce povesti. Și încep eu povestind câteva greșeli pe care le-am făcut în diferite momente. 

Jucătoarea numărul 1 a lumii poate fi jucătoarea numărul 1 a lumii și pentru că își asumă faptul că într-un sezon va face foarte multe greșeli – unele pe care de multe ori nici ea nu și le poate explica. Cristina Neagu a scăpat mingea. Cristina Neagu a dat o pasă greșită. Cum de se poate așa ceva!?

Viața de zi cu zi se aseamănă foarte mult cu un joc de handbal. Tomas Ryde, antrenorul cu care România a reușit să câștige medalia de bronz la acel Mondial din Danemarca, înainte să califice echipa la Jocurile Olimpice din 2016, îmi explica foarte relaxat faptul că știe prea bine că se vor face greșeli în fiecare meci. Este un fapt cu care trebuie să trăiești. Tot ce poți încerca e să limitezi numărul greșelilor – dar cea mai mare greșeală ar fi ca frica de greșeală să te paralizeze sau să începi să pedepsești greșelile fără milă. 

Tot Tomas dădea exemplu atitudinea căpitanului echipei României, Valentina (Alice) Ardean-Elisei, la câteva secunde după ratarea Cristinei din meciul cu Danemarca. Cred că este cea mai bună imagine care să ne arate cum trebuie să reacționăm la greșeală și cum o tratează sportivii de performanță: o acceptă și merg mai departe.

Nu am făcut campania „România, îndrăznește să greșești!“ în special pentru că nu am reușit să găsim în timp util o soluție eficientă pentru a transmite corect mesajul. Riscam astfel ca acesta să nu fie înțeles cum se cuvine. Să nu-ți e frică să greșești nu înseamnă să nu faci tot ce poți pentru a evita greșelile. 

Dar pentru mine un lucru este foarte clar. Nicio societate puternică, nicio organizație puternică, nicio echipă puternică nu judecă un om după o singură acțiune, după un singur moment în timp, ci după cumulul de acțiuni realizate într-un interval de timp. Numai așa poți construi ceva important. 

Foto: Sabin Malisevschi / Sport Pictures

*

România va debuta pe 1 decembrie, la Brest, contra Cehiei. Prilej de revanșă după trista amintire de acum un an, când Cehia a eliminat naționala României de la Mondialul din Germania. Meciul va începe la ora 19.oo și va fi transmis de TVR.

În Grupa D mai sunt Germania și Norvegia – campioana en-titre și principala favorită a competiției.

Pentru al patrulea turneu final la rând, Lead este alături de echipa națională de handbal a României. În următoarele două săptămâni, corespondența noastră din Franța te va ține (foarte) aproape de Campionatul European. 

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.