De neoprit: Liverpool o pulverizează pe Arsenal, petrece revelionul la înălțimea unui avans consistent în Premier League

Danny Coposescu 29 decembrie 2018

Jüren Klopp e primul care recunoaște că furtuna ofensivă de la Liverpool s-a mai temperat sezonul ăsta. E prețul unei solidități defensive fără egal în ligile de top ale Europei – opt goluri primite în 20 de meciuri de campionat. „Câteodată, e ca atunci când deschizi un cadou de Crăciun și întrebi imediat ce-ai mai primit. Nu poți avea totul deodată,‟ a spus neamțul înaintea derbiului cu Arsenal. Pe vremea asta stagiunea trecută, echipa sa avea cu trei reușite mai puțin. Dar cui să-i pese, de vreme ce numerele care contează sunt în cealaltă coloană, cea care acum 12 luni arăta 23 goluri primite. Van Dijk, portarul Alisson și o reglare subtilă a tacticii au închis robinetul ăsta.

Astă seară însă, Liverpool a deschis celălalt robinet și a demonstrat că, uneori, poți avea totul deodată. Poți face spectacol fără să-ți pierzi capul în apărare. Poți să-ți păstrezi maturitatea (dobândită cu multă trudă, răbdare și investiție) fără să sacrifici verva irepresibilă care te-a făcut admirată pe tot continentul. Iar combinația asta devastatoare te va aduce mai aproape ca oricând de triumful după care tânjesc arzător suporterii tăi. Succesul ăsta cu Arsenal, un 5-1 cu adevărat impresionant, e definiția pură a unei zicale șarmante: „You can have your cake and eat it too.‟

În contextul rezultatului, începutul jocului pare un fel de amăgire cruntă pentru Arsenal. Contra excelentă finalizată de Ainsley Maitland-Niles în minutul 11 n-a făcut decât să declanșeze un chin groaznic pentru Unai Emery și ai săi. Parțial prin autoflagelare, parțial prin flerul unui adversar dezlănțuit, coșmarul a fost desăvârșit complet până la pauză. Lichtsteiner și Sokratis și-au arătat vârsta înaintată, iar Mustafi a îmbătrânit și el jumătate de deceniu într-o repriză care i-a surprins pe toți fundașii lui Arsenal într-o postură nedemnă – de obicei, culcați pe gazon, lăsați în urmă de un trio smuls din alt film. Teroarea semănată de Roberto Firmino, cu o dublă în două minute, a traumatizat întreg colectivul londonez, înainte ca Mane și Salah (din penalti) să închidă, încă din prima repriză, meciul.

A doua parte a fost un festival pentru fani, eliberați de povara oricărei presiuni și gata să petreacă cum se cuvine în perioada festivă. Firmino și-a făcut cinste cu un hat-trick, din încă o lovitură de pedeapsă făcută cadou de Arsenal, care ar fi rămas bucuroasă la vestiare, dacă ar fi putut. Neînvinsă și desprinsă cel puțin temporar la nouă puncte în fruntea clasamentului, Liverpool ar prelungi sărbătoarea asta la nesfârșit. Dacă va continua așa, distracția va atinge punctul culminant în mai.

Forma liderului e o insulă de consistență într-un ocean de imprevizibilitate. Singura garanție pe care ți-o oferă Premier League e că rezultatul de ieri nu contează pentru meciul de azi. Everton, de pildă, o poate demola pe Burnley cu 5-1, doar ca să se predea la Brighton cu 0-1 în aceeași săptămână. Suporterii lui Leicester aplaudă miercuri o victorie mare împotriva campioanei și apoi huiduie rușinea unei înfrângeri pe teren propriu, 0-1 cu un Cardiff care nu câștigase în deplasare până acum.

Mult mai relevant pentru cursa la titlu e că maladia asta s-a răspândit și la case mari. Tottenham a fost lăudată din plin în ultima vreme. Și pe bună dreptate: cinci victorii la rând, 17 goluri marcate, prezenți în semifinalele cupei ligii și în primăvara Champions League – un sfârșit de an excelent pentru Spurs. Numai că Tottenham și-a pătat carnetul cu o notă proastă tocmai la ultima întâlnire cu fanii în 2018. Colapsul din a doua repriză a unui 1-3 cu Wolves e greu de înțeles.

Băieții lui Pochettino conduceau liniștiți prin racheta expediată în plasă de Kane înainte de pauză – mult prea liniștiți, având în vedere experiența de pe Molineaux din noiembrie. Diferența dintre cele două întâlniri e că atunci, Tottenham avea 3-0 când și-a lăsat garda jos. De data asta, adăpostul unui gol n-a fost suficient. În 20 de minute, Wolves a trezit-o din toropeală cu trei palme usturătoare, toate aplicate în cele mai vulnerabile puncte. Fazele fixe n-au fost niciodată specialitatea apărării nord-londoneze, iar omul partidei, Willy Boly, a profitat dintr-un corner. După asta, brigada latino-portugheză a oaspeților a avut tot spațiul din lume să se desfășoare pe contre. Raul Jimenez a terminat cu un gol și un assist pentru Helder Costa, iar „Lupii‟ vor petrece revelionul pe locul șapte, dacă West Ham nu bate duminică la Burnley.

O nou promovată în prima jumătate a clasamentului, o campioană record care a pierdut în trei din ultimele patru etape și un lider care visează la primul trofeu din 1990 încoace: se conturează un an nou captivant în fotbalul englez. Și nu uita că pe 3 ianuarie vine marele derbi City – Liverpool.

 

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.