De Ziua Regelui, Real Madrid își ia definitiv adio de la titlu și începe anul la răscrucea dintre haosul prezentului și promisiunea viitorului

Danny Coposescu 7 ianuarie 2019

Chiar și pentru un jurnalist cu experiența vastă a lui Guillem Balague, era greu de spus cui îi era adresat corul de fluierături de pe Santiago Bernabeu. Până la pauza meciului dintre Real Madrid și Real Sociedad, publicul prinsese destulă pică pe arbitrul Munuera Montero pentru a complica lucrurile: „Hai să vedem dacă huiduielile continuă și după ce oficialii au ieșit de pe teren.” Au continuat. Pe tot parcursul reprizei secunde și mult după ultimul fluier, când bascii sărbătoreau Ziua Regelui cu un 2-0 istoric alături de noul lor antrenor.

Imanol Aguacil era încă un fundaș dreapta proaspăt retras în 2004, ultima dată când „La Real” a avut parte de o vizită plăcută aici. Aproape 15 ani mai târziu, primul său meci pe banca echipei la care și-a petrecut majoritatea carierei s-a desfășurat ca un vis frumos. Pentru adversarii lor, întreg sezonul, dar mai ales începutul ăsta de 2019 e un coșmar la fel de cenușiu ca tricourile oaspeților. O săptămână groaznică s-a încheiat cu o seară în care toate chinurile madrilenilor și-au atins apoteoza, cumva în mod previzibil.

O parte din scenariu fusese scris deja de joi, la Villareal. Ținută în șah de basmul lui Santi Cazorla, marcatorul unei duble în acel 2-2, Realul l-a pierdut și pe Gareth Bale, a cărui disponibilitate limitată a expirat din nou. Nu-i ca și cum șansele la succes depind de galez, dar accidentarea lui a contribuit la șirul interminabil de vești proaste care otrăvește atmosfera din lot. Bale e pe masa de tratament, Isco rămâne bosumflat pe bancă și stadionul de abia dacă mai e umplut pe jumătate – într-un asemenea context, parcă nu-i nimic surprinzător la o înfrângere acasă, contra unei formații care a început etapa aproape de locurile retrogradabile.

Măcar nu se poate plânge nimeni că a fost amăgit. Deznodământul s-a anunțat din start, cu un penalti comis de Casemiro. Willian Jose a transformat emfatic și partida și-a primit tonul, o joacă de șoarecele și pisica pe care Real n-avea cum s-o câștige. Nu când fiecare compartiment se scurtcircuitează constant. De la ratările exasperante ale lui Benzema, la mijlocul confuz și lent, la apărarea în care Marcelo a devenit o slăbiciune alarmantă, prea multe piese s-au defectat simultan pentru ca mecanismul să mai funcționeze.

Intrarea lui Isco în partea secundă n-a făcut decât să sublinieze adevărul ăsta. Aproape instantaneu, spaniolul a pierdut mingea, iar încercarea lui Lucas Vazquez de a recupera s-a soldat cu al doilea galben.

Culmea e că palma asta a mai trezit puțin Madridul, reîmpăcat temporar cu suporterii iritați de prestația lui Montero. Centralul a fost momentan un țap ispășitor convenient după ce i-a refuzat lui Vinicius un penalti clar, pe care VAR nu l-a semnalat, în mod inexplicabil. Ramos s-a plâns la final de nedreptatea asta, dar fără mare convingere. În să fie o controversă aprigă, incidentul a trecut în fundal, un simplu detaliu negativ care completează tabloul sordid. Golul de 2-0 al lui Ruben Pardo și faptul că scorul putea să ia proporții în ultimele minute au rămas aspecte mai relevante. La fel și influența disproporționată a lui Vinicius, un puști de 18 ani care a devenit singura sursă de creativitate. Ai zice că prestația brazilianului e singura rază de soare pe un cer acoperit de nori negri, dar e ceva disperat în insistența cu care toate pasele l-au căutat pe atacant.

Lumea pare întoarsă pe dos la Real Madrid. Trofeul Campionatului Mondial al Cluburilor e prezentat înainte de un rezultat umilitor, ca un fel de ironie deloc subtilă. Un lot de veterani iluștri își pune speranța într-un adolescent talentat, dar încă necopt. Un antrenor care știe prea bine care sunt așteptările la clubul ăsta încurajează presa să nu „subestimeze valoarea egalurilor”. E clar că Santiago Solari nu e problema principală aici, dar complexitatea situației nu l-a salvat nici pe Julen Lopetegui. De vreme ce Florentino Perez nu poate să stea cu mâinile în buzunar, soluția absurdă de a înlocui înlocuitorul e mereu varianta cea mai probabilă.

Alternativa ar fi ca președintele să deschidă portofelul. Cheltuiala a început azi dimineață cu 24 de milioane plătite pentru Brahim Diaz de la Man City, încă un semn că politica de transfer se concentrează pe viitor. Dar ce se poate construi, când prezentul e atât de haotic? Și în zile mai bune, răbdarea e o comoditate rară pe Bernabeu. Evident, de titlu nu se mai poate vorbi. Barcelona s-a desprins la 10 puncte cu un 2-1 la Getafe și conduce detașat după ce urmăritoarele Sevilla și Atletico au remizat 1-1. Dar Realul nu poate trage pur și simplu linie sub campanie în ianuarie. Optimea cu Ajax se apropie și Alavés i-a luat locul patru în La Liga. Între timp, Jose Mourinho tocmai a refuzat oferta Benficăi…

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.