Destinul „Generației așteptate”: Cum au ajuns marile speranțe din fotbalul nostru să „crească” fără proiect sportiv, la FCSB, cu Gigi Becali antrenor

Ciprian Rus 9 august 2022

În stilul precipitat care l-a consacrat, în plin campionat, Gigi Becali, finanțatorul celor de la FCSB, a anunțat, zilele trecute, câteva noi transferuri, printre care și cel al marii speranțe din Superliga, Eduard Radaslavescu, ultima perlă produsă de Academia „Gheorghe Hagi”. Pe lângă Eduard, două nume cunoscute iubitorilor fotbalului nostru din anii marilor speranțe care au culminat cu semifinalele Euro U21 din 2019 și cu participările, mai puțin strălucitoare, la Europeanul de tineret din 2021 și la Olimpiada de la Tokyo: Radu Boboc și Marco Dulca. La 23 de ani împliniți recent, cei doi foști internaționali de tineret bifează cea mai importantă bornă din cariera lor, vicecampioana României, o echipă care luptă an de an – fără succes, dar asta e o discuție la care vom reveni – pentru titlul național.

Nu atât transferurile în sine – achiziții bune, care vor întări pe FCSB – atrag atenția, cât „pattern”-ul pe care ele se înscriu. Căci, la FCSB, Radu și Marco se vor întâlni cu mai mulți dintre colegii lor de generație de la tineretul României: Andrei Vlad, Darius Olaru, Răzvan Oaidă, Florinel Coman și Denis Haruț. Tot pe aici au trecut, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, alte nume importante ale aceleiași generații: Cristi Manea, Dragoș Nedelcu, Dennis Man, Adrian Petre și mai tânărul Olimpiu Moruțan. 

Practic, Gigi Becali a transferat, în numai câțiva ani, un 11 reprezentativ al „Generației așteptate”: Andrei Vlad – Cristi Manea, Marco Dulca, Dragoș Nedelcu, Radu Boboc – Darius Olaru, Răzvan Oaidă, Olimpiu Moruțan – Dennis Man, Adrian Petre, Florinel Coman! Denis Haruț, Octavian Popescu și Eduard Radaslavescu ar fi rezerve de top.

Cu câteva excepții – Cicâldău și Ivan au preferat Craiova, Pașcanu și Ștefan, CFR-ul – Gigi Becali nu a ratat nici un nume important din aria de selecție care intersecta impetuoasa generație U19 a lui Moruțan și Dulca, cu trupa cu care Mirel Rădoi impresiona acum trei veri în Italia și San Marino. Marile nume, Ianis Hagi, Răzvan Marin sau George Pușcaș aveau deja un destin internațional și nici nu au mai revenit acasă de atunci.

*

Desigur, Gigi Becali a făcut și face ce știe mai bine: comerț. Tocmai l-a dat pe căpitanul Florin Tănase – șase sezoane, fără nici un titlu la FCSB – la Al-Jazira pentru 3 milioane de euro, pe care i-a reinvestit rapid în tineri jucători de pe piața internă, pe care speră să îi vândă cât de repede și cât de bine; în Occident, dacă se poate, dacă nu – cazul Tănase ne-o reconfirmă – e bine și în Golf. 

FCSB este un caz unic în fotbalul cu pretenții de respectabilitate din Europa. S-a mai întâmplat, pe ici-colo, ca un patron să intre, la nervi, pe terenul de joc, dar imixtiunea în proiectul sportiv nu e atât de discreționară și atât de brutală, nicăieri nu influențează finanțatorul planul de joc în așa măsură ca la FCSB. Mărturiile antrenorilor cu personalitate care au lucrat cu Gigi Becali, într-o vreme când era mai puțin implicat, sunt terifiante: nici Gică Hagi, nici Ilie Dumitrescu, nici Mirel Rădoi nu vor să mai lucreze vreodată într-un astfel de mediu.

De altfel, în desele sale crize de sinceritate, seara târziu, la taclalele de la TV, Gigi Becali recunoaște deschis că-l interesează mai mult afacerile decât performanța sportivă și că, în fond, face ce vrea cu banii săi, incluzând aici chiar și subminarea proiectului fotbalistic FCSB prin imixtiunile sale tehnico-tactice din înaltul tribunei oficiale.

Problema e că viitorul celei mai talentate generații – din nou, o definim în sens mai larg, prin intersecția generațiilor U19 și U21 din 2019 și continuitatea lor până la Euro U21 și Tokyo 2021 – a ajuns să depindă, în mare măsură, de capriciile unui miliardar care nu pare să dea doi bani pe performanța sportivă și pe proiecția acestuia, un finanțator care nu are nici un scrupul să scoată din meci, printr-un simplu telefon, un copil care a ratat o ocazie sau a întârziat la un tackling, un finanțator care e în stare să dea peste cap toată pregătirea de meci făcută de antrenorul-breloc pe care l-a pus pe banca echipei.

Nedelcu și Adrian Petre au aflat pe pielea lor ce înseamnă să joci la FCSB. Andrei Vlad a ajuns o umbră în ultimii ani, Cristi Manea a fugit înapoi la Cluj, cât de repede a putut, după scurta experiență în roșu și albastru. Sigur, jucătorii care nu s-au impus au, pe undeva, partea lor de vină. Lui Man și Moruțan, bunăoară, FCSB-ul lui Gigi Becali le-a servit ca trambulină spre campionate mai tari. Cu cât succes, vedem zilele acestea, când ambii joacă în liga a II-a italiană.

Din nou, câtă vreme respectă legile jocului și ale statului, Gigi Becali poate face ce vrea în și cu echipa lui: plătește pe tinerii jucători mai bine decât plătesc alte cluburi, e generos în termeni financiari cu fotbaliștii săi. Întâmplarea face, însă, ca destinul atâtor jucători de calitate din ultimii ani să se suprapună cu etapa celui mai crunt intervenționism al patronului în treburile interne ale echipei. Ce fotbal au învățat foștii și actualii internaționali cu Toni Petrea pe bancă? Ce tactică îți poate preda un simplu interpus al patronului în aria tehnică? Și chiar dacă, la limită, Toni Petrea ar fi pregătit impecabil meciurile, ce să înțeleagă un jucător în devenire din schimbările rocambolești dictate de la oficială? Ce explicații sau încurajări poate primi după meci un astfel de jucător de la antrenorul său după o schimbare pe care nu a înțeles-o nici un iubitor de fotbal de pe stadion sau de la televizor?

*

De ce preferă tinerii internaționali și impresarii și sfătuitorii lor ca drumul lor spre marea consacrare să treacă prin deșertul tehnico-tactic de la FCSB e una dintre marile dileme ale fotbalului nostru – și probabil că răspunsul la această dilemă ne spune câte ceva despre prezentul și viitorul acestui fotbal. Boboc vine și din cultura fotbalistică a lui Gică Hagi. Dulca a trecut și el pe la Viitorul, în plus, are un tată care a jucat în echipă cu marele Gican. Adrian Petre venea din fotbalul occidental. Se poate spune orice despre ei mai puțin că nu au sfătuitori care să îi îndrume.

Dacă lărgim „zoom”-ul și privim fotbalul românesc din ultimele sezoane, vedem că locurile în care un tânăr aflat la vârsta critică – 17-23 de ani – se poate dezvolta sportiv și realiza financiar sunt foarte puține. Cu Dan Petrescu om-orchestră, fără de care nimic nu mișcă în club, CFR Cluj ocolește sistematic tinerii: titulari în meciul fantastic cu Anglia U21 de la Euro 2019, Alex Pașcanu și Florin Ștefan nu au primit nicio șansă de a demonstra ceva la echipa campioană. Ștefan avea, e drept, o concurență imbatabilă în Camora, dar Pașcanu a fost pur și simplu trecut pe bancă de la prima stângăcie. Talentatul portar Otto Hindrich (20 de ani, internațional de juniori), crescut chiar în curtea CFR-ului, tocmai a fost cedat în Ungaria, impetuosul Claudiu Petrila (21 de ani), și el internațional de tineret, produs al academiei proprii, nu e titular de drept nici cu ajutorul regulii U21!

În afară de Rapid, care a investit puternic în această vară și i-a adus pe Alex Mățan din SUA și pe Ștefan și pe Valentin Costache, doar Craiova – unde a jucat Cicâldău și unde joacă Ivan – oferă condiții de top în România; Sepsi, Botoșaniul și Farul având bugete salariale plafonate la un anumit nivel. Și atunci, prinși între nevoia cluburilor de a-i vinde (cazul Farului e cel mai ilustrativ), între iluzia fotbalului occidental și realitatea palpabilă a banilor puși pe masă de Gigi Becali, tinerii jucători aleg ultima variantă. În cel mai rău caz, se întorc la echipa-mamă în câțiva ani sau fac un pas în spate (cazul lui Nedelcu sau al lui Adrian Petre, ajunși la Farul), în cazul fericit nu fac prea mulți pureci la FCSB, nu își resetează cu totul bagajul fotbalistic și ajung la un club dintr-un campionat puternic pe un salariu de peste 500.000 de euro pe an – iar de acolo, cum le-o fi norocul: mai sus, ca Ianis Hagi, pe loc, ca Răzvan Marin, sau mai jos, ca Mățan, în Superligă, sau Moruțan, în Serie B. Între ele, destinul lui Florin Tănase care, ajuns la 21 de ani, campion cu Viitorul, a rămas 6 ani blocat la FCSB și n-a mai câștigat niciun titlul național, dar a câștigat foarte bine pentru nivelul fotbalului nostru, iar acum a mers în Golf, la un contract de aproape două milioane de euro pe sezon.

*

Evident, asocierea cu Gigi Becali e doar una dintre posibilele explicații ale întârzierii exploziei „Generației așteptate”. În vreme ce adversarii lor din vara lui 2019 fac istorie la cluburi precum Man City (Phil Foden), Chelsea (Mason Mount), AS Roma (Tammy Abraham) sau Bayern (Upamecano), Serie B pare să fie, până la urmă, corolarul „Generației așteptate”: Ionuț Nedelcearu, Adrian Rus, Marius Marin, Valentin Mihăilă, Dennis Man, Olimpiu Moruțan, George Pușcaș; Răzvan Marin retrogradase și el cu Cagliari, dar a fost reținut de Empoli în Serie A, lângă Ionuț Radu, ajuns la Cremonese după o experiență terminată prost la Inter Milano.

Ajunsă la 25 de ani prin cei mai mari dintre componenții săi, „Generația așteptată” mai are timp să ne arate lucruri mari măcar prin unii dintre reprezentanții săi – așteptăm cu toții revenirea pe teren a lui Ianis Hagi, după grava accidentare la genunchi. Dar, oricum o luăm, anii petrecuți de mare parte dintre componenții săi în mediul discutabil din punctul de vedere sportiv de la FCSB sunt ani pierduți.

Faptul că clubul lui Gigi Becali a ajuns printre puținele opțiuni ale tinerilor noștri jucători pentru a „crește” în carieră spune totul despre cum am știut avem grijă de cel mai talentat grup de tineri de la Mutu și Chivu încoace. Faptul că suntem unde suntem ca fotbal are niște explicații, chiar dacă ne ferim să le vedem. Se prea poate ca una dintre ele să fie destinul – așa cum e el – al generației care, prin Moruțan și Dulca, îi ascundea mingea viitoarei campioane mondiale Ucraina, iar prin Olaru și Boboc făcea 0-0 cu Franța sau învingea Anglia în drumul spre semifinalele Europeanului de tineret din 2019.

 

*

Abonează-te aici gratuit la noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat! De până la 4 ori pe săptămână, ATLT la 8 dimineața, la cafea

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.