Dortmund a rupt seria neagră, s-a desprins din nou de pragmatica Bayern. Până unde va continua cursa în doi?

Danny Coposescu 25 februarie 2019

Nu de mult, vorbeam despre cât de bine îi stă Borussiei Dortmund îmbrăcată în straie de lider. N-ai cum să stai peste 20 de etape în fruntea clasamentului Bundesligii fără să ții cu încredere privirea înainte, spre trofeul mult râvnit, nu în urmă, unde rivala și marele bau-bau al fotbalului german pândește orice pas greșit.

Numai că în ultimele săptămâni însă, Dortmund a clipit și apoi s-a uitat peste umăr. Fără ca Bayern să se fi transformat brusc într-un uragan terifiant, fără ca cineva sau ceva specific din exterior să-i fi provocat motive de spaimă, Borussia s-a izbit parcă de un zid psihologic construit cu propriile cărămizi. Cinci meciuri au suferit într-un purgatoriu în care aproape fiecare atac a fost sabotat de dubii și aproape fiecare minge trimisă de adversar în careu a semănat panică. Cinci meciuri fără victorie, în trei competiții separate, două dintre care au luat mai mult sau mai puțin sfârșit pentru Lucien Favre și ai săi. Dar a treia, cea mai importantă pentru club și fani, rămâne în mâinile lor. Și asta doar datorită unei victorii care trebuie să fie un șablon pentru întreg restul campaniei. Asta dacă e să avem în sfârșit o altă campioană în Germania.

Bun pentru spectacol, rău pentru inimă

Cel mai izbitor lucru la vizita lui Bayer Leverkusen pe Westfalenstadion, încheiată cu 3-2 pentru gazde, e că a fost prima înfrângere a lui Peter Bosz de la revenirea în Bundesliga. Fostul antrenor al lui Dortmund era cât pe ce să-și retragă favoarea făcută la începutul lunii, când a terorizat-o pe Bayern cu contrele de care s-a temut și Favre duminică seară – și pe bună dreptate. Motiv pentru care elvețianul și-a îndemnat jucătorii să nu se zgârcească la posesie. Dimpotrivă, mingea a stat la ei doar 33% din timp, un procentaj aparent absurd pentru o echipă cu pretențiile Borussiei.

Și totuși, e clar că s-au căutat măsuri excepționale pentru a remedia alunecarea alarmantă din ultima vreme. Mai puțin sigur e dacă au funcționat suficient de bine. Pe de-o parte, poți arăta cu degetul golurile lui Sancho și Götze, venite după recuperări și tranziții rapide, posibile numai în asemenea condiții reactive. Poți spune că doar așa se pot petici găurile enorme pe care Werder Bremen, Hoffenheim și Tottenham le-au exploatat atât de nemilos recent.

Pe de altă parte, Dortmund tot a primit două sau mai multe goluri în precedentele trei partide pe teren propriu, indiferent de fața conservativă arătată cu Leverkusen. Iar când Jonathan Tah a făcut 3-2, după o lovitură liberă care demonstrează iarăși că fazele fixe sunt o limbă străină pentru apărarea lui Favre, finalul s-a transformat într-un act de echilibristică pe sârmă. E greu să-ți aduci aminte ultima dată când echipa asta a terminat liniștită o zi de muncă. Suporterii și favoriții lor par să trăiască zilele astea într-o perpetuă stare de tensiune.

Dar dacă e să devină campioană, Borussia așa o va face: cu niște ocolișuri spectaculoase, niște fâstâceli și nelipsitele sclipiri. Dacă Reus se va întoarce peste câteva zile, așa cum e de așteptat, atunci sclipirile astea vor fi mai dese.

Bayern alege minimalismul

Însă dacă Bayern va fura totuși gloria și în cel mai dificil sezon al ei de ani buni încoace, va fi cu metode ceva mai muncitorești decât sunt obișnuiți cei de pe Allianz Arena. Dortmund nu e singura care a ales să pună siguranța pe primul loc. Întâi la Liverpool, în Champions League, apoi în weekend, într-un 1-0 fără culoare cu Hertha Berlin, pragmatismul bavarezilor s-a conturat din ce în ce mai clar. Iar răsplata nu s-a lăsat așteptată.

Fazele fixe continuă să fie unealta indispensabilă pentru Bayern. Cornerul lui James Rodriguez și lovitura de cap a lui Javi Martinez au adus punctele weekendul ăsta, într-un joc fără ritm și fără multe idei. Probabil că e o desfășurare cu care va trebui să ne obișnuim în perioada următoare. Nu neapărat pentru că așa vrea Niko Kovac, ci mai degrabă pentru că nu se prea poate altfel.

Principalii săi virtuoși pur și simplu nu sunt disponibili, iar croatul știe că, în asemenea condiții, scopul trebuie să scuze mijloacele. Ribery e din nou ieșit din formă, după ce în decembrie a impresionat, Robben vede sala de tratament mai des decât gazonul, iar Kingsley Coman a rezistat exact patru pase și o centrare până să se reaccidenteze (de data asta muscular), o lovitură grea pentru francezul năpăstuit de ghinioane.

Toate astea oferă altă perspectivă asupra muncii lui Kovac. Având în vedere lotul care trebuie împrospătat urgent – ceea ce se va întâmpla în vară, potrivit apropourilor bătute de Uli Hoeneß –  și povara unor așteptări enorme, faptul că Bayern e angrenată încă pe toate fronturile e un mare plus de trecut în dreptul unui antrenor tânăr. Că jocul nu arată prea bine? Asta va începe să conteze cu adevărat doar dacă Bayern se împiedică. Și va fi testată serios doar peste câteva zile, în deplasarea de la Monchengladbach.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.