După excelentul parcurs de la Madrid, Sorana Cîrstea și Patricia Țig se reped spre marile lor obiective

În momentul în care a ajuns la presă, Sorana încă mai căuta să accepte rezultatul din meciul cu Cibulkova. Era îngândurată, dar mulțumită de efectele pozitive ale unei săptămâni care a adus-o înapoi în Top 100. “Acum am venit de la fizio, m-ați prins în mijlocul unui masaj, n-am calculat bine timpul” spune Sorana și adaugă. “E important e să fac o recuperare bună, mâine probabil voi avea zi liberă, e și drumul spre casă, iar de sâmbătă voi începe treaba din nou, pentru că așa este în tenis. Totul se întâmplă foarte repede și deja trebuie să te concentrezi pentru următorul turneu.”

Următorul turneu va fi Roland Garros, unde Sorana caută să intre pe tablou, via calificări. Nu va mai avea mult timp problema asta la Slamuri, cel puțin.

Despre meciul cu Cibulkova

Sunt încă puțin cu mintea la înfrângerea de astăzi și la ce puteam să fac mai bine, e normal. Asta e viața de tenismen, te gândești la meciul din ziua respectivă, însă știu că fac ceea ce trebuie și că trebuie doar să merg mai departe. Însă a jucat mai bine (Cibulkova), a meritat victoria, la punctele importante a fost mai agresivă. Dominika și-a ridicat nivelul în seturile 2 si 3. Mie mi-a scăzut puțin serviciul în momente foarte importante și cred că a contat. Ea a fost mult mai agresivă când a trebuit, jos pălăria pentru jocul ei astăzi. Trebuie să recunosc că mai am încă multe lucruri de făcut la antrenament. Au fost multe greșeli la momente importante care m-au blocat, dar asta e, capul sus și per total – o săptămână bună. Urmează Roland Garros, un turneu important, și acum toată atenția e pe el.

Despre rachete

Eu am avut niște probleme cu racheta…. aveam rachetele foarte foarte tari, iar când e înnorat, (terenul) e mult mai lent, totul se schimbă. Am avut niște probleme cu cei de la racordaj înainte, dar asta e, nu găsesc scuze. Am făcut tot ce am putut, atât s-a putut astăzi, și trebuie să recunosc că am întâlnit o jucătoare mai bună astăzi. Am avut două game-uri cu avantaj în decisiv, pe care dacă le luam, poate…. Dar știți cum e, așa, după, foarte multe se puteau schimba.

Despre cum a mers serviciul în această săptămână, și în special în momentele de presiune

Se simte bine serviciul, pot să zic că m-a și costat astăzi, dar și datorită lui am ajuns aici. Singura problema este că pe parcursul meciului uneori îmi mai obosește umărul și pe final de meci îl simt puțin și atunci se vede că nu mai dau în serviciu și devin puțin mai defensivă. Totul este un proces, vin după o accidentare destul de gravă, nu știam dacă voi mai putea juca vreodată tenis și iată-ma aici, servind destul de bine. Dar e normal, trebuie să exersez, să mă obișnuiesc cu mișcarea asta pe care o am și sper ca în curând să pot duce tot meciul fără să-mi mai obosească brațul.

Trăirile ei vs cele ale antrenorului

Dumnealui poate să privească mult mai obiectiv meciul, să-și dea seama de ce am făcut bine, de ce am greșit. Pentru mine e încă un pic greu, acolo în teren simțeai că puteai să faci mai mult, și sunt altfel trăirile antrenorului față de cele ale unui sportiv. De asta e acolo, ca să mă ajute, să-mi spună ce am făcut bine, ce ar trebui să punem la punct, ce mai avem de lucrat și să continue ascensiunea.

Lucrul de care este cel mai mândră din cele reușite în această săptămână

Probabil de faptul că am intrat din nou în prima sută. Era obiectiv pentru finalul anului, suntem la început de mai și l-am realizat. Mă bucur pentru tot ce am făcut săptămâna asta. Am aflat că voi fi și pe tablou la Wimbledon cu ajutorul acestui turneu, și nemaijucând calificări e mai puțină uzură și încep din nou să intru în turnee mari cu meciuri importante.

Un nou obiectiv pentru restul anului

Normal, în momenul în care-ți atingi un obiectiv, setezi altul, iar acum îmi doresc să urc în continuare (în clasament). Dar în ultima vreme m-a ajutat foarte mult să pun capul jos, să-mi văd de antrenamente, să-mi văd de treabă, și să las rezultatele pe plan secundar – sunt o consecință a muncii. Știu că sunt pe drumul cel bun acum, important e să continui.

Întregul dialog cu Sorana, pe Treizecizero

Patricia Țig: „Până acum mi se părea că locul meu nu e aici”

Cu o zi înainte, Pati spunea că știe că Sam o să o forțeze să încerce tot soiul de prostii, dar că va încerca să se țină departe. Într-un final, meciul a fost imaginea clasică a unei confruntări între un veteran uns cu toate alifiile și un nou-venit cu mult elan, dar cu puțină experiență. În special acest din urmă detaliu a costat-o enorm pe Patricia, consumând-o în punctele importante. Australianca a avut mereu inițiativa, în vreme ce Pati s-a străduit mult să găsească o soluție. Conversia mingilor de break n-a ajutat-o: 0 din 6, dintre care trei au venit și s-au dus în ultimul game al zilei. “N-a fost un meci foarte bun din partea mea, am incercat să fac chestii și nu prea mi-a reușit”, a spus ea, imediat după meciul pierdut, 6-3, 6-4 cu Sam Stosur, eșec care a pus capăt traseului ei. 

Jucătoarele abia ce dăduseră mâna la fileu când în Press Room erau deja anunțate la zona mixtă. Cu alte cuvinte, cele două au ieșit de pe teren direct la presă, ceea ce e o ocazie interesantă să vezi cum reacționează un tenismen proaspăt ieșit din meci, când fierbințeala luptei și adrenalina sunt încă acolo. Avantajul e că obții impresii foarte proaspete, dezavantajul e că ideile sunt mult mai fragmentate. În cazul Patriciei, se simțea agitația de la o poștă, iar sportivei i-a venit greu să-și adune gândurile.

“Nu m-am mișcat suficient, ca să lovesc mingea mai bine. Oricum, ăsta nu era un meci ușor; puteam să fac multe lucruri mai bine decat am făcut, dar cred că mai am foarte multe de învățat. Meciul ăsta e o lecție pentru mine, de fapt, toate meciurile”.

“Stosur a făcut și ea foarte multe greșeli; ideea era ca eu să fac mai mult pentru a o face pe ea să greșească și nu am reușit să fac lucrul ăsta. De speriat, nu știu daca m-am speriat. Am avut emoții mai mari decât la celelalte meciuri înainte să intru pe teren, dar sunt foarte bucuroasă că am jucat cu ea. Am aflat ce înseamnă să pui presiune dar, în același timp, să nu pui presiune. Mă voi inspira și eu din jocul ei.”

Treptat, dezamăgirea înfrângerii a fost înlocuită de conștientizarea efectelor unei săptămâni care a pus-o pe harta WTA-ului cu adevărat:  “Da, chiar a fost săptămâna vieții, îmi pare rău că s-a încheiat astăzi, dar sper să se mai întâmple de multe ori.” Patricia a terminat joi seara o serie de meciuri începută în calificări și continuată apoi cu victorii la Kasatkina și la americancele Stephens și Keys. O serie care a adus-o la poarta Top 100 și a făcut-o să-și schimbe perspectiva proprie: “Voi ști la ce sa mă aștept de la turneele astea pentru că până acum m-am tot ferit, mi se părea că poate nu e locul meu aici, sau….chestii de genul ăsta. Acum mi-am dat seama că nu e chiar așa…”

N-are stare, când aude de pauză tot ocolește răspunsul. Ar vrea să joace la Roma, amintește de mai multe ori despre turneul următor, își dorește să fie cât mai repede înapoi pe teren. Va trebui să aibă însă răbdare și să lase, vrând-nevrând, lucrurile să se decanteze un pic după Madrid: “Eu îmi doresc să joc turneu de turneu cât se poate de bine, și rezultatele vor veni. Nu vreau să ma uit foarte mult la clasament. M-am uitat la clasament după Baku și nu m-a ajutat foarte mult. Așa că vreau să iau toate meciurile pe rând și să devin cât de bună pot.”

Ne despărțim, rămânem însă cu imaginea Patriciei intrând încântată pe Manolo Santana, cu zâmbetul celui care chiar se bucură cu adevărat de experiența trăită. “Păi da, mă uitam, pentru că nu am mai jucat niciodată pe o arenă atât de mare, cu atât de mulți oameni și am fost foarte surprinsă să văd că mă aplaudă, mă susțin”

Are un cuvânt și pentru cei de acasă: ”În primul rând aș vrea să le spun că au fost foarte faini și că m-am simțit foarte bine pe tot parcursul turneului și sunt foarte fericită că am reușit să ajung atât de departe, și-mi doresc să mă susțină în continuare.”

Continuarea articolului, pe Treizecizero