E ziua semifinalelor la Roland Garros de toamnă. Între cursa lui Nole către titlul lipsă și cea a Serenei către Slamul 22, surprizele se lasă ghicite

După o săptămână grea pentru toți cei implicați în turneu, dar și pentru un Paris inundat și înfrigurat, Roland Garros ajunge în siguranță la ora semifinalelor. Împinși de condițiile nefericite, avem, de voie, de nevoie, o Super Vineri, cu toate cele patru semifinale desfășurându-se în aceeași zi. Mai rău, ele vor fi în paralel.

Cu eforturi și cu nemulțumiri, French Open a ajuns în faza semifinalelor, fără alte sacrificii în afara înghesuirii programului ultimelor zile, totul pentru ca turneul să poată fi terminat la timp, adică duminică. Va fi, pentru că ploaia, chiar dacă se mai anunță mici reprize, nu va mai reveni atât de puternică încât să dea peste cap și ultimele trei zile. Însă sentimentul acestei a doua săptămâni e ciudat. La acest stadiu al turneului, nu mai e nimeni preocupat de pompa obișnuită din jurul ultimelor zile, principala preocupare e să se joace meciurile. O situație care în alte circumstanțe ar fi produs multe nemulțumiri – desfășurarea în paralel a semifinalelor masculine și feminine – este acum privită cu înțelegere. Sau, cum scria L’Equipe, “Roland Garros la sfârșit de noiembrie nu-i deloc distractiv. Cizme de cauciuc, pelerine, miros de câine ud. La acest moment, ideea nu mai este să fii șic și classy pe Philippe Chatrier, ci pur și simplu să eviți o pneumonie”.

Așa a fost posibil ca meciurile de pe Lenglen de azi, sferturi de finală de Grand Slam, să se desfășoare cu o audiență asemănătoare cu cea regăsită la primele tururi în turneele din Asia. Dominic Thiem și David Goffin, doi viitori componenți ai Top 10 și, probabil, obișnuiți ai acestor faze de Slam pe viitor, au jucat cu o miză imensă pe masă: intrarea în sus-numitul Top 10 și prima semifinală de GS a carierei. Și totuși, tribunele au fost aproape goale. Dincolo, pe Chatrier, oamenii au trecut de una dintre cele mai friguroase zile ale turneului (temperaturile s-au învârtit pe la 13 grade) înfofoliți în geci și pături. Pentru unii dintre jucători, cei prinși la mijloc de programare, ultimele zile au fost ca o Zi a Cârtiței. Novak sau Serena, principalii favoriți la titlu, au servit meciuri zilnic ca să ajungă la zi cu programul. Spre ușurarea oficialilor, va fi posibilă terminarea în grafic a turneului, chiar dacă semifinalele feminine se vor juca în aceeași zi cu cele masculine. Asta a dus la folosirea Suzanne Lenglen și pentru vineri, plus un set de bilete noi, speciale pentru această ocazie, de numai 20 de euro, ale căror cumpărători își vor putea alege locul pe principiul primul venit, primul servit. Nu-i deloc atmosfera de sărbătoare pe care o regăsești, de obicei, la semifinalele de Grand Slam, dar măcar nu mai sunt alte probleme.

Că au tot fost în ultimele zile. Dar e o stare valabilă pentru tot Parisul, nu doar pentru turneu. Orașul a fost inundat în ultimele zile, iar Sena este așteptată să crească vineri mult peste nivelul preliminar de alertă de cinci metri, una dintre consecințe fiind că muzeul Luvru va fi închis azi tocmai pentru a permite evacuarea unora dintre opere; foarte probabil, și RER C, o linie feroviară subterană, ar putea fi închisă azi. Riscul de inundații în Paris a fost ridicat la al treilea nivel ca gravitate. Sunt consecințe ale ploilor incredibil de virulente din ultimele zile, care au făcut din luna care tocmai ce s-a încheiat cea mai ploioasă lună mai din 1873 încoace, pentru Paris.

Dacă mai adăugăm la asta și amenințarea unei greve care să paralizeze sectorul de transporturi, de la cel feroviar la cel aerian, și avem o imagine și mai completă a situației deloc plăcute care prinde Parisul între despărțirea de Roland Garros și începutul Euro 2016. Și parcă te ajută să ai un pic de empatie pentru organizatori și pentru deciziile pe care au trebuit să le ia. Nu înseamnă că multe dintre ele n-au fost eronate, relevante fiind programarea de duminică seara a meciurilor și reluarea lor grăbită marți la prânz. Un număr de jucători au acuzat aceste decizii, susținând reproșurile inițiale făcute de Agnieszka Radwanska și Simona Halep. De la un guraliv precum Ernests Gulbis și până la un rezervat precum David Ferrer, cărora li s-au alăturat Roberto Bautista-Agut sau Venus Williams, cu toții au reluat un lucru: că nu e în regulă scoaterea jucătorilor în timp ce încă plouă. Guy Forget a răspuns cu un comunicat destul de certăreț, o schimbare mare de abordare, după ce același Guy Forget, la primul an în funcție, a convocat o serie de conferințe de presă la retragerile lui Federer, Nadal sau după ploaia din prima zi a turneului. Dar, cum ziceam, în contextul larg, problemele tenisului par măruțișuri pe lângă cele care afectează vieți omenești.

Cu toată aglomerația, frustrările și amărăciunile acestor ultime zile odată depășite, ne uităm cu toții la cele șase meciuri rămase ca la o oportunitate de a salva impresia. Pentru că nici pe teren turneul nu a strălucit, din punct de vedere al spectacolului. Explicabil, din cauza condițiilor, meciurile bune de până acum sunt teribil de puține; rămâne pentru semifinale și finale să schimbe această senzație. Să aruncăm o privire către cei opt rămași în cursă.

Serena Williams – Kiki Bertens

Liderul mondial a trecut fără emoții prin turneu, aproape pe sub radar, până la ora sferturilor. Când a fost inexplicabil de ștearsă și ezitantă în fața Yuliei Putintseva, până într-acolo încât s-a văzut de două ori pusă în situația să salveze un breakpoint la 4-4 în setul doi, după ce-l pierduse pe primul. Un joc nesigur, punctat cu erori și cu alegeri ciudate, dar mai ales cu acel footwork care-i trădează dubiile, a dus-o pe Serena la un pas de un al treilea Grand Slam ratat la rând. Adesea, Serena nu s-a dat în lături de a veni la fileu la adăpostul unor mingi înalte, un “moonball and charge”, cum l-a botezat rapid Twitterul. Deși s-a redresat în setul al doilea, în care a condus cu 4-1, Serena a dat iar drumul la erori și a ajutat la reintrarea Yuliei în set. După ce a evitat break-ul la 4-4, Serena și-a făcut prompt rost de două mingi de set, iar cele două au făcut un schimb intens la prima dintre ele. Deși l-a câștigat, Yulia a rămas fără aer și a servit o dublă greșeală imediat după, cedând setul.  “Sincer, la un moment dat nu am mai văzut lumina de la capătul tuneului”, a spus Serena, atunci când a ajuns, într-un final, la conferința de presă, la mai bine de două ore după meci. Când a venit, a stat doar câteva minute, oprind singură discuția. Serena are însă o scuză, azi va trebui să revină repede pe teren, pentru întâlnirea cu Kiki Bertens.

Marea revelație a acestui turneu își continuă un traseu incredibil și imposibil de anticipat, care a început în calificările de la Nurnberg, înainte de RG, dar care a fost inspirat, spun olandezii, de evoluțiile foarte bune din Fed Cup. În total, 12 victorii consecutive pentru Bertens. La 24 de ani, Bertens nu e la primul traseu mai lung la Paris; în 2014 a câștigat șase meciuri la rând, venind din calificări până în optimi, când a fost oprită în trei seturi de Andrea Petkovic. Anul acesta a dus lucrurile și mai departe, confirmând victoria cu Angelique Kerber și în meciurile cu Giorgi, Kasatkina, Keys și Bacsinszky azi, într-un meci marcat de frigul teribil de pe Lenglen. Un traseu spectaculos, cu adversare de toate tipurile, de la big-hittere până la counterpunchere sau jucătoare all-round.

Bertens a mai întâlnit-o o dată pe Serena, tot într-un Slam; meciul lor de la US Open de anul trecut, în turul al doilea, a fost un prim semn neobservat al emoțiilor Serenei din acel turneu. După un prim set slab, câștigat cu ceva noroc într-un tiebreak în care olandeza a făcut o eroare mare, Serena a fugit cu al doilea. “Îmi aduc aminte că a fost greu și că am fost mulțumită că am trecut”, a spus Serena.

Garbine Muguruza – Sam Stosur

Cele două jucătoare din partea de jos a tabloului au avut o zi de pauză înainte de meciul care le poate readuce într-o finală de Grand Slam. Pentru Sam Stosur ar fi a doua la Paris, unde mai are, de asemenea, și alte două semifinale. În plus, australianca are și titlul de la US Open, un palmares frumos și rotund, adesea trecut prea ușor cu vederea. Pentru Garbine, ar fi a doua finală de Grand Slam după cea jucată anul trecut la Wimbledon cu Serena Williams, o posibilă adversară și aici.

Sam a câștigat unica lor întâlnire anterioară, pe zgura de la Madrid, în 2014. “Cred că jocul lui Sam este potrivit pentru această suprafață, ceea ce nu putem spune despre multe fete din circuit. Patru semifinale în opt ani, asta-i un record destul de bun”, spune David Taylor, antrenorul de cursă lungă al australiencei; parteneriatul lor va înceta, însă, chiar după acest turneu, după opt ani, lucru agreat de cei doi încă de la începutul anului.

Despre meciul cu Garbine, același Taylor spune: “Cred că trebuie să o dezechilibreze pe Muguruza. Garbine este foarte puternică atunci când are timp să se așeze. Sam trebuie să nu fie previzibilă pe serviciu și să lovească variat”.

Garbine este la prima ei semifnală la Paris, după două eliminări succesive în sferturile de finală. După ce a pierdut primul set în turneu, cu Anna-Karolina Schmiedlova, Garbine le-a câștigat pe toate cele care au urmat, incluzând un 7-5, 6-3 cu Shelby Rogers: “În primul set m-am calmat și mi-am zis: trebuie să dictez jocul. Și asta am făcut”.

Sam s-ar întoarce în Top 10 cu o finală, în vreme ce Muguruza ar urca pe 3 cu o victorie azi și pe 2 cu un titlu.

Novak Djokovic – Dominic Thiem

Say hello to Domi Thiem, marea masă a fanilor tenisului; firește, ascensiunea austriacului nu e deloc o surpriză pentru urmăritorii constanți ai circuitului, dar nu-i mai puțin adevărat că un breakthrough are nevoie să fie bazat pe un rezultat important la un turneu de Grand Slam. Thiem l-a obținut acum: prima sa semifinală de GS, venită la pachet cu intrarea în Top 10, consecință a unui sezon bun, cu trei titluri și alte rezultate bune.

“Dominic este unul dintre liderii noii generații și sunt sigur că e foarte motivat să arate că merită să fie în top”, a spus Djokovic despre următorul său adversar. “A jucat mult și bine anul acesta, practic pe fiecare săptămână din februarie încoace. Se menține foarte fit, ceea ce  chiar remarcabil pentru cineva care n-a avut acest tip de program anterior”, a mai spus sârbul, care a bifat o altă victorie de rutină în sferturi cu Tomas Berdych.

Văzut deja drept următorul jucător dominant pe zgură după Nadal, Thiem l-a învins pe David Goffin în patru seturi, dar meciul n-a fost simplu pentru al treilea austriac ajuns în semifinalele unui Slam; Goffin a dominat primele două seturi și a condus cu 5-3 în al doilea, înainte ca Thiem să împingă setul în tiebreak cu ajutorul unor lovituri masive și pe forehand, și pe rever. “Sincer, în setul secund nu mai credeam că o să pot câștiga, pentru că el făcea totul mai bine și era jucătorul mai bun. Nu știam ce să fac, pentru că David nu făcea nicio greșeală. Apoi tiebreak-ul a fost momentul în care am jucat la poate cel mai înalt nivel vreodată; acela a fost momentul care a schimbat totul”, a spus Thiem.

Poate el să replice acest joc și contra lui Djokovic, testul suprem în tenis? “O să fie incredibil de greu. Cred că el este la un nivel diferit față de toți ceilalți jucători. Dar încă sunt în formă, iar meciul începe de la 0-0. O să fac ce-am făcut în tot turneul, intru, mă concentrez 100 la 100 și dau totul, apoi vedem.”

Stan Wawrinka – Andy Murray

Stan vs Andy e cel mai aproape lucru de “blockbuster” pe care îl poate oferi la acest moment turneul francez, foarte probabil cel care ne va da tuturor acel sentiment de meci mare. Ambii sunt în formă, atât cât poate fi ea prevăzută la doi dintre jucătorii care pot arunca oricând din senin o evoluție inexplicabilă. După două meciuri de cinci seturi nenecesare, Andy s-a redresat din mers și a întors frumos cu Richard Gasquet în sferturi. În schimb, Wawrinka a mers oarecum pe sub radar și a înșirat în liniște victorii de la acea zi cu emoții din primul tur. Stan the Man pare, încă o dată, că adună acei nori grei din care să pornească o furtună grea peste Djokovic, în finală. Dar pentru asta, trebuie întâi să treacă de Murray, pe care l-a dominat recent. N-a mai pierdut cu Andy de patru ani, câștigând ultimele lor trei meciuri. La general, Murray are 8-7, dar Stan a câștigat toate meciurile pe zgură, e drept, înainte de progresul spectaculos reușit de britanic pe această suprafață.

Stan a făcut o treabă bună în a muta presiunea pe umerii lui Murray înainte de meci, spunând despre acesta că este jucătorul cu o carieră infinit mai bună și că nu simte că se poate compara cu britanicul, chiar dacă ambii au câte două Slamuri. De altfel, e destul de puțină vâlvă în jurul elvețianului, cu toată atenția mutată pe cursa lui Djokovic către Nole Slam. Se întâmplă rar ca un campion en-titre să nu fie presat să repete, ceea ce nu face decât să-l avantajeze pe Wawrinka. Cumva, Stan intră în semifinală fiind în același timp outsider, când vine vorba de rezultatele acestui sezon în turneele mari, dar și favorit, când vine vorba de magia pe care o poate declanșa din senin atunci când joacă concomitent cu încredere și cu puține așteptări. Exceptând ocazional meciurile cu Federer, Stan lasă mereu sentimentul că n-are presiune atunci când îi întâlnește în Slamuri pe cei patru mari, ceea ce îi permite să scoată acel big game cu care să-și creeze avantaj. Pe o suprafață grea, mingile lui au sfredelit terenul în meciul din sferturi cu Ramos și tentația e să-i dăm prima șansă la a repeta asta și contra lui Murray. Oricum, cel puțin pe hârtie, pare meciul turneului până acum. Era și timpul de unul.