Emoții diferite la Madrid: Real s-a apucat de tiki-taka, în timp ce Atletico rămâne deja în urmă

Înainte de prima etapă din La Liga, cele două vechi rivale din Madrid păreau mai apropiate valoric ca niciodată. Ba chiar mai mult, site-ul Transfermarkt cota mai bine lotul consolidat de Simeone în vara asta – unul dintre motivele pentru care Atletico ne-a făcut să credem că e pregătită să spargă din nou duopolul în Spania, cum a făcut-o și acum patru ani. Între timp, în jurul Realului pluteau mai multe întrebări decât răspunsuri concrete.

E încă foarte devreme, dar deocamdată, vedem două reacții foarte diferite la rolurile noi care s-au scris pentru cluburile astea. Unul dintre ele a îmbrățișat o identitate clar definită, clădită pe principii stilistice, nu trofee sau indivizi. Celălalt respiră greu sub povara unui statut mai elevat ca oricând.

Real Madrid 4-1 Leganes

Ceva se petrece pe Bernabeu, chiar dacă lumea nu se înghesuie în tribune. Pentru al doilea meci consecutiv, nu mult peste jumătate din scaune au fost ocupate pentru întâlnirea asta. Dar cei care s-au sinchisit să vină, au fost delectați cu un scor convingător și un record semnificativ pentru munca pe care-o face Lopetegui: cel mai mare număr de pase de când se strâng astfel de statistici, aproape 800.

Și n-au fost genul de pase care să te facă să anunți „moartea fotbalului de posesie‟, cum s-a întâmplat în cazul naționalei la Mondial. Lui Lopetegui i se pot imputa multe după scandalul destructiv care l-a adus la Real, dar cu siguranță nu jocul steril din acea optime cu Rusia. Ca și Guardiola, el e un a antrenor care nu iubește necondiționat mingea, ci doar ca mijloc pentru un scop. Iar scopul e exact spectacolul exemplificat cel mai bine de al doilea gol al lui Karim Benzema, la capătul unei combinații cum rar s-a văzut în ultimele sezoane.

Nici atacantul francez n-a mai arătat de mult o asemenea formă. Dubla de aseară te face să-l crezi pe Lopetegui când spune că „30 sau 40 de goluri în stagiunea asta sunt mai mult decât posibile‟, o propoziție care ar fi provocat râsete nu de mult. Alături de Benzema, și Bale continuă să strălucească – s-au făcut șapte meciuri de campionat la rând în care marchează. Asensio a le provoacă coșmaruri fundașilor, care nu reușesc să-l deposedeze în careu fără să comită penaltiuri, pe care Ramos le tot transformă fără greșeală. Pe scurt, colectivul prosperă. E drept că asta se întâmpla și în ediția 2016/17 sub Zidane și că victorii cu Getafe, Girona sau Leganes nu justifică concluzii de fier. Și totuși, Realul se împiedica de ultimele două stagiunea trecută. Acum, le dă la o parte cu stil.

Celta Vigo 2-0 Atletico

Ce faci cu șase jucători de top care te-au costat peste 100 de milioane de euro? Dacă primul tău instinct e să încălzești banca cu ei, înseamnă că ești Diego Simeone și nu știu ce cauți pe un site de sport românesc.

Decizia argentinianului de a reveni la confortul „gărzii vechi‟ într-una dintre cele mai grele deplasări pe care le are de făcut în La Liga, a bulversat pe toată lumea. Lemar, Rodri, Kalinic, Arias, Martins și Adan – o jumătate de echipă proaspătă și aventuroasă care n-a prins primul 11. Sunt exact calitățile care i-au lipsit lui Atleti într-o primă repriză anostă. Schimbările au venit până la urmă, dar de abia după ce Gomez și Aspas făcuseră deja 2-0.

„Meciul ăsta a fost un semnal de alarmă bun, în primul rând pentru mine. E responsabilitatea mea pentru că e evident că n-am fost suficient de clar la pauză,‟ a recunoscut Simeone. Ambele goluri au venit în startul părții secunde, când oaspeții păreau că au primit injecții cu anestetic la vestiare. Nici șocul ăsta nu i-a trezit și Atletico a terminat fără măcar vreun șut pe poartă.

Patru puncte în trei etape nu e bilanțul unei candidate la titlu. E clar însă că există un disconfort la clubul ăsta, care se vede nevoit să-și schimbe personalitatea. Cu jucătorii aduși vara asta, Atleti nu se mai poate considera „underdog‟ și nici Simeone nu poate aplica aceleași metode ca înainte. De aici și nostalgia pentru un trecut, la care însă nu se mai poate întoarce, dacă ținem cont de rezultat și prestație.