„Eu sunt generația care s-a lăsat. Dar eu nu m-am lăsat”. Povestea lui Andrei Anghel, înotătorul de 25 de ani care participă la Mondialul din Japonia

Andreea Giuclea 15 iulie 2023
Proiect susținut de
× Proiect susținut de

Andrei Anghel avea șase ani când Camelia Potec și Răzvan Florea câștigau ultimele medalii olimpice ale României la înot: aur la 200 de metri liber și bronz la 200 de metri spate, la Jocurile Olimpice de la Atena, în 2004. Abia un an mai târziu învăța să înoate, în bazinul Complexului Național de la Lia Manoliu, cu antrenoarea Doina Potolea. A crescut în perioada de după generația de aur a înotului românesc, una căreia i-a lipsit susținerea financiară și atenția publică și din care cei mai mulți s-au lăsat.

A avut și el perioade grele, de stagnare, în care alții poate s-ar fi oprit. Dar a mai avut ceva: o încredere greu de clintit. A știut mereu că o să vină și momentul lui.

Acum se pregătește, la 25 de ani, pentru primele sale Mondiale de Seniori în Bazin Lung, între 23-30 iulie, în Fukuoka (Japonia), unde își dorește o calificare într-o finală. Povestea lui vorbește despre răbdare, încredere și acceptarea faptului că în sport – ca în orice domeniu – nu poți progresa mereu; vor fi și perioade de platou, prin care trebuie să treci fără să grăbești procesul, oricât durează, pentru că drumul fiecăruia e diferit.

**

Andrei își amintește și acum bicicleta oferită cadou câștigătorilor la primul său campionat național. Pentru că nu a câștigat-o el. Avea 10 ani și a ieșit vicecampion la 50 de metri spate, probă la care se simte și acum cel mai bine. S-a bucurat să urce pe podium, dar a rămas și cu un gust amar, pentru că fusese foarte aproape: pierduse la o diferență de 5 sutimi.

S-a ambiționat, iar la următorul campionat național a câștigat. A continuat să câștige până pe la 12 ani, apoi a simțit că rămâne în urmă, „pentru că nu prea am crescut la timp față de restul colegilor mei. Nu prea mâncam, eram mofturos, eram slăbănog.” Câțiva ani, nu a mai prins podiumul, deși era prezent în finale.

La 14 ani, a schimbat clubul, și atunci crede că a început cu adevărat performanța. „Presupun că oricum vine cu vârsta un anumit angajament pe care ți-l iei și un profesionalism. Nu că eram foarte profesionist la 14 ani, dar intram în mindset-ul ăsta.”

S-a transferat la Bucharest Sport Club (BSC) și a început să lucreze cu Marius Grigore, cu care a simțit de la început o chimie și o comunicare bună. Antrenor și arbitru internațional acreditat FINA, Grigore a fondat în 2014, împreună cu Liviu Vlăsceanu, clubul privat BSC, pentru că își doreau să facă lucrurile „altfel”. Își doreau un mediu unde sportivii să se dezvolte armonios, să nu-și piardă plăcerea pentru înot și unde să se simtă ca într-o familie, chiar dacă asta înseamnă să înfrunte împreună, „cu sinceritate”, și perioadele dificile.

„Înotul e un sport greu. E frumos, dar la un moment dat devine monoton, e extrem de ciclic și doar cei puternici reușesc”, spune Grigore, antrenor coordonator al clubului. „Eu consider că suntem o familie în care trebuie să ne asumăm că nu tot timpul este numai roz. Ne-am propus de la început acest sentiment de familie, dar și să fim corecți și sinceri.”

Lui Andrei i-a plăcut felul în care aborda antrenorul său relația cu sportivii. „Domnul Marius mereu a fost foarte apropiat cu sportivii. A știut să jongleze foarte bine chestia asta, cumva să rămână și în figura de antrenor, dar să existe și un grad de prietenie. Și cumva e greu să faci asta, pentru că dacă ești prea prieten, nu mai ai autoritate. Dar nu a fost cazul. Mereu a avut autoritate și are în continuare.”

Fiecare sportiv are alte nevoi, crede Grigore, și trebuie să-ți adaptezi metodele de lucru. „Să știm când să apăsăm pe accelerație, când să ridicăm piciorul de pe accelerație, când să fim lângă ei, când să-l lăsăm să respire. E o joacă și un balet pe care puțin îl înțeleg.”

Să lucreze cu Andrei a fost o provocare care l-a ajutat să devină un antrenor mai bun; chiar a hotărât să urmeze un master de psihologie sportivă, tocmai pentru a-l înțelege mai bine. „Parcursul lui a fost și este o provocare pentru mine. Fiindcă am învățat împreună cu el și am descoperit împreună cu el ce înseamnă sportul de mare performanță.”

Andrei a început să progreseze din nou, până pe la 16 ani, când a intervenit o nouă perioadă de stagnare. Probele sale preferate, cele de spate, erau dominate pe plan național de Robert Glință și de Daniel Martin, pe care îi simțea greu de depășit. Însă n-a vrut să schimbe procedeul, chiar dacă între timp ieșise campion național și la 50 metri fluture. „N-am fugit de proba asta, deși am fost încurajat din mai multe părți. Dar nu mi-a plăcut niciodată mentalitatea asta. Nu, stai și te bați cu ăia buni. Și aia e, mănânci bătaie dacă nu ești bun. Până ajungi să fii și tu.”

A avut mereu încrederea, convingerea, poate chiar aroganța, cum o descrie, că va veni și momentul lui. Când pierdea, nu se descuraja; își spunea în gând că anul următor o să câștige; doar să mai crească un pic; doar să mănânce mai bine.

„Mereu am știut că o să se întâmple ceva bun pentru mine”

A simțit că a venit momentul lui în primăvara lui 2016, cu câteva luni înainte să împlinească 18 ani. La Campionatul Balcanic de Juniori, deși nu era printre favoriți, a câștigat aurul la 100 de metri spate și argintul la 50 de metri spate. Îl ambiționase mai ales o discuție pe care o avusese cu părinții cu un an înainte. Era sfârșitul verii, se întorceau din vacanță, se apropia începerea școlii. Pe drum, au început să vorbească despre înot și părinții i-au sugerat că poate ar trebui să se concentreze pe școală, mai ales că se apropia de 18 ani. Ar fi vrut să coboare din mașină și să meargă pe jos restul drumului. Simțea că nu e momentul să renunțe.

„Mai stați un pic”, voia să le spună. „Vă arăt eu.”

Câteva luni mai târziu, devenea campion balcanic de juniori și se califica la primele sale Europene de seniori, la Glasgow. Însă nici de atunci drumul său n-a fost unul lin. N-a fost doar progres. Chiar înainte de acele Europene din 2018, a făcut o enterocolită care l-a scos din concurs. Nu s-a calificat în semifinale nici la 50, nici la 100 de metri spate. A urmat o perioadă dificilă din punct de vedere psihic, iar vara următoare, în 2019, s-a oprit trei luni din înotat. Nu voia să renunțe, dar avea nevoie de o pauză.

Când a revenit, și-a rupt degetele la mână într-un accident la schi, la un examen pentru Facultatea de Educație Fizică. Când i-a trecut accidentarea, a început pandemia și nu s-a mai putut antrena. „Cumva, parcă Universul complota împotriva mea, dar nu aș fi lăsat Universul să îsi spună cuvântul în ce-mi doresc eu.”

Pe lângă hotărârea lui, a contat și susținerea antrenorului. L-a încurajat, i-a explicat de ce crede că lucrurile nu merg bine, i-a spus să aibă răbdare. „Niciodată nu a zis: «Eu mă opresc»”, spune Grigore despre sportivul său. „Și asta m-a făcut și pe mine să stau lângă el. Probabil că mulți, într-o perioadă așa grea, ar fi renunțat. Foarte mulți. Iar platoul ăsta despre care vorbim este cel mai greu de gestionat. (…) Din păcate, când oamenii ajung într-o zonă în care nu mai sunt într-o creștere, lumea se îndepărtează, lumea se dă înapoi. Însă am reușit să rămânem pe linia de plutire și am demonstrat că se pot face lucruri.”

„Avem de unde să îmbunătățim”

Din vara lui 2021, lucrurile au început să se reașeze, spune Grigore: „A înotat foarte bine la un concurs în bazin de 25 de metri la Miercurea Ciuc. Și de atunci lucrurile au început să ducă în sus.”

„Primul pas în înotul mare”, spune Andrei, a venit în 2022, la Campionatul European de seniori de la Roma, unde s-a calificat în semifinale la 50 de metri spate (s-a clasat pe 12). În decembrie, a făcut pasul următor: o semifinală mondială, la Campionatele Mondiale în bazin scurt (25 metri) de la Melbourne, unde a întâlnit o nouă provocare.

Se calificase cu al șaptelea timp în semifinală, simțea că poate să înoate chiar mai repede și a început să se întrebe dacă ar putea chiar să urce pe podium. „M-am văzut foarte sus, foarte repede. Nici n-am luat-o pas cu pas, cu finala mai întâi. A reușit să mă așeze domnul Marius, cât să fiu competitiv. Dar eram destul de agitat, și nu într-un mod bun. Erau niște emoții pe care nu le-am mai întâlnit.”

În semifinală, a fost descalificat pentru că a stat mai mult de 15 metri sub apă după start. Dar a învățat suficient de multe lecții din acel concurs cât să fie optimist pentru viitor. „Avem de unde să îmbunătățim. Niște experiență ne mai trebuie.”

Generația care s-a lăsat

Pregătirea pentru sezonul 2023 a mers bine, iar la Campionatele Naționale din aprilie de la Otopeni a realizat baremul de calificare la Mondialele în bazin lung din Japonia (baremul era 25.16, iar Andrei a înotat 25.06). L-a îmbunătățit câteva săptămâni mai târziu, la Cupa României, unde a înotat pentru prima oară distanța de 50 de metri spate sub 25 de secunde: 24.94 în serii și 24.90 în finală. La final de iunie, a confirmat forma bună și la nivel internațional, cu o medalie de bronz obținută la puternicul concurs din Roma, Sette Colli, o ultimă verificare înainte de Mondiale.

Doar el și David Popovici au urcat pe podium la concursul din Italia (unde David a câștigat probele sale, de 100 și 200 de metri liber), și doar ei vor reprezenta România la Mondialul de Înot în bazin lung care începe în Fukuoka pe 23 iulie. Vlad Stancu, încă junior, a îndeplinit și el baremul de calificare, dar se concentrează vara aceasta pe Campionatele Europene și Mondiale de juniori. Țări ca Italia sau Ungaria, unde înotul e mult mai popular, vor fi reprezentate în Japonia de echipe de 32, respectiv 28 de înotători.

Dar în România, o țară cu până în 5.000 de înotători legitimați la toate categoriile de vârstă, foarte puțini ajung la vârsta senioratului. Cel mai cunoscut dintre ei în ultimii ani, Robert Glință, campion european la 100 de metri spate în 2021, și-a anunțat retragerea în luna ianuarie, la aproape 26 de ani. Daniel Martin (22 ani), medaliat la mondialele (bronz) și europenele (aur) de juniori și participant la Jocurile Olimpice din 2021, a luat o pauză în 2021 și a revenit în bazin la finalul anului trecut. La campionatele naționale, majoritatea probelor sunt câștigate de înotători din categoriile de juniori și tineret.

Andrei e printre puținii din generația sa care încă înoată. „Eu sunt generația care s-a lăsat”, spune. „Dar eu nu m-am lăsat.”

Sunt mai mulți factori pentru asta, crede înotătorul de 25 de ani (pe 17 iulie). „Nu știu dacă să le zic chiar piedici, sunt niște challenge-uri; în sport, în general, și în sportul românesc, în mod special. Susținerea financiară este una. Este mai bună în acest moment. (…) Părinții, la fel, sunt o componentă foarte importantă în ecuația asta. Și spun asta pentru că mă gândesc la ai mei cât de mult mă ajută.”

Intervine și presiunea de-a alege între facultate și sport, felul în care gestionează antrenorii relația cu sportivii în perioada adolescenței, dar și lipsa de perspective oferite de un sport care își pierduse din vizibilitate în ultimii ani, înainte ca Robert Glință și David Popovici să-l readucă în atenția publică.

„Nu prea se vorbea de înot în perioada în care eram eu tânăr, între ghilimele. Robert a readus ușor, ușor, înotul în vizor. Iar acum David l-a bătut în cuie.”

Impactul succesului lui David e resimțit de toți înotătorii, crede Andrei. „Ce face David este foarte bun pentru înotul romanesc. Pentru că ne scoate pe harta sportului. N-a mai vorbit de mult nimeni atât de mult despre înot. Și da, se simte. Toți avem de câștigat de pe urma faptului că David merge foarte bine, ne ajută pe toți.”

Există niște pași pe care trebuie să-i urmezi

În prezent, Andrei e legitimat la CSM București și se antrenează la Bazinul Olimpia (25 metri) dimineața și la Lia Manoliu (50 metri) după-amiaza. Sub coordonarea lui Marius Grigore, din echipa sa mai fac parte antrenorii Bogdan Stroe și Liviu Vlăsceanu, preparatorul fizic Alexandru Bombaru, psihologul Florentina Toniță și nutriționistul Marcella Salles Amar. A înțeles importanța alimentației în perioada în care căuta soluții pentru lipsa de progres, iar acum urmează cursurile unui masterat de nutriție.

Andrei și antrenorul său își doresc și calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, însă proba sa favorită, de 50 metri spate, nu face parte din programul olimpic, așa că trebuie să se concentreze pe baremul la 100 metri spate. „Suta e un proiect pe care nu l-am abandonat, dar acum avem Mondialele și ne focusăm foarte tare pe 50. La sută am un timp decent, o să văd cum pot să scad până la baremul de Olimpiadă și acolo în timp util. Nu e grabă. Sunt tânăr – 25 ani anul ăsta. Sunt înotători de sprint de 42 de ani.”

Experiențele din trecut l-au învățat să nu sară etapele și să trăiască experiențele așa cum vin, chiar dacă își dorește performanțe tot mai bune. „Cred că există o logică și niște pași pe care trebuie să-i urmezi, tocmai ca să îți iei puțină satisfacție de-a lungul drumului. Ai niște obiective de bifat și ești fericit că ești pe drumul cel bun. Poți să vezi în timp real că ajungi ușor, ușor, unde ți-ai dorit.”

Iar următorul pas, după semifinala de la Campionatele Europene și cea de la Mondialele în bazin scurt, ar fi calificarea într-o finală la Mondialele în Bazin Lung din Japonia.

„Nu m-ar deranja să sar un pas și să fiu pe podium din greșeală. Dar logic, ăsta ar fi următorul pas și sunt fericit dacă-l bifez în momentul ăsta pe acesta.”

**

A 20-a ediție a Campionatului Mondial de Natație are loc între 14-30 iulie, în Fukuoka (Japonia) și include șase discipline: înot, sărituri în apă, înot sincron, polo pe apă, înot în ape deschise și sărituri în apă de la mare înălțime/high diving. România va fi prezentă în concursurile de sărituri în apă, sărituri în apă de la mare înălțime și înot.

Componența lotului României:

Sărituri în apă: Constantin Popovici (platformă 10 m și high-diving), Cătălin Preda (high-diving), Alexandru Avasiloae (trambulină 1 m și 3 m), Angelica Muscalu (platformă 10 m), Amelie Foerster (trambulina 1 m și 3 m); Staff tehnic: Adrian Gavriliu, Florin Avasiloae, Adrian Cherciu (antrenori), Ludovic Culotta (kinetoterapeut).

Înot: David Popovici (100 m și 200 m liber), Andrei Anghel (50 m și 100 m spate);
Staff tehnic: Adrian Rădulescu, Marius Grigore (antrenori), Dragoș Luscan (kinetoterapeut), Marcel Ivan (psiholog), Silviu Anastase (antrenor federal) și Matei Giurcăneanu (secretar general). Conducător de delegație: Camelia Potec, Președinta Federației Române de Natație și Pentatlon Modern

Calendarul Campionatului Mondial:
14-22 iulie – sărituri în apă;
23-30 iulie – înot;
25-27 iulie – high-diving.

Foto: Federația Română de Natație

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.