Campionatele Mondiale de Natație de la Budapesta îți sunt oferite pe Lead de

Exclusiv | David Popovici: „E mai frumos decât credeam. Acum că s-a întâmplat, pot să-mi spun: ‘Da, sunt cel mai bun din lume'”

Andreea Giuclea 21 iunie 2022

Campionatele Mondiale de Natație de la Budapesta îți sunt oferite pe Lead de 

 

 

(Budapesta)

 

La cald după cursă, replicile lui David sunt la fel de energice și fără vreun efort precum evoluția lui de mai devreme din bazin, acolo unde a devenit primul bărbat român campion mondial la natație. Știa că o să facă bine, știa că o să fie frumos. Acum constată, calm, că totul a fost așa cum au planificat, așa cum s-au pregătit. Are relaxarea celui care s-a pregătit impecabil și care nu a fost surprins de nimic. Are și citatele, numai bune pentru titluri. „Crezi că e doar începutul?”; „Întotdeauna simt că e doar începutul. Nu știu dacă o se oprească vreodată senzația asta.”

Mai jos e un dialog foarte puțin filtrat, rapid, exact așa cum a curs el la puține minute după ce David a ieșit din bazin bătând iar recordul mondial de juniori și încoronându-se cel mai bun din lume la 200 de metri liber.

Cum a fost?

A fost emoționant și foarte plăcut, m-am bucurat de moment. I lived in the moment, cum se zice.

Ce-ai simțit la final?

Euforie, bucurie pură, nebunie, îmi venea să bat apa.

Ai simțit din timpul cursei că o să câștigi?

Știam că sunt foarte rapid. Și știu că atâta timp cât ai un culoar, ai o șansă. 

Ai plecat cu gândul ăsta?

Bineînțeles, am plecat cu gândul că trebuie să fiu foarte rapid, să fiu calculat, trebuie să nu plec prea tare, să nu plec prea încet, a fost o cursă foarte calculată, bine gândită, și excelent pusă la punct. Și executată.  

N-ai mai condus de la început ca în semifinale. 

Da, poate că ceilalți s-au menajat un pic, în schimb eu am vrut să ridic niște semne de întrebare, cum mi-a propus antrenorul. Încă din calificări mi-a zis: “Ridică-le un pic niște semne de întrebare. Fă-i un pic să zică: dar cine e ăsta? ce caută aici? e așa bun?” Mi-am propus să înot din ce în ce mai tare. A fost o trilogie foarte bună.

Ce ți-a zis antrenorul înainte?

Am vorbit un pic de tehnicalitatea cursei și strategia propriu-zisă. Și ultimul sfat, ca întotdeauna, a fost să mă distrez. N-o să îmbătrânească niciodată fraza asta.

Și te-ai distrat?

Și m-am distrat. Mi-a plăcut, am trăit în moment un pic. (Antrenorul Adrian Rădulescu completează: A durut un pic momentul.) A durut, a durut.

A durut mai rău decât de obicei, e cea mai dureroasă cursă?

Se poate. Pentru că pe ultimul bazin, te simți ca un bolovan. Ultima bucată e cea mai tare bucată, ar trebui să fie un sprint, și e un sprint după mult efort susținut făcut înainte. (Zic bine, în termeni corecți?, îl întreabă pe antrenor, care dă din cap). 

Și, totuși, din afară pe ultima parte părea că înoți cu așa o ușurință.

Ușurință n-a fost, dar comparativ cu ceilalți, e o chestie la care sunt bun, ultima parte, și în 100 și în 200. Și nici ei nu mai puteau, adică am obosit toți. A fost o cursă corectă, a fost o cursă cinsittă.

(Antrenorul: Au plecat și ei repede și normal că uzura i-a ținut și pe ei pe loc. Dean a plecat mai tare ca tine. David: Da?)

Nu ți-ai dat seama?

Nu, că era pe partea mea stângă și eu respir pe dreapta.

Și tu ai crezut că ești la conducere mereu?

Am știut că sunt acolo, în față. Nu știam dacă sunt primul, dar știam că nu există doi în fața mea, sau trei maxim. Eu mi-am imaginat cursa, cursa mea ideală, exceptând timpii, pe sfârșitul celui de-al treilea bazin suntem relativ la egalitate, dacă nu un pic în față, și pe ultimul, îi las în spate. Asta am vizualizat. Azi, ieri, alaltăieri, de câteva luni încoace. 

Ți-a trecut prin cap că ai putea pierde? 

Nici n-am vrut să mă gândesc că aș pierde. Am știut doar că pot să câștig. Că am o șansă să câștig. 

Și e cum ți-ai închipuit că va fi?

O, da. Da. Cred că e mai frumos decât credeam. 

În ce sens?

Era doar imaginație. Acum că s-a întâmplat, pot să-mi spun: ‘da, sunt cel mai bun din lume’. Și mă simt super bine. 

Și cum simți chestia asta?

Mă simt puternic, emoționat. Și gata să arăt de ce sunt în stare în continuare. 

De ce crezi că ești în stare în concursul ăsta?

Cine mai știe acum. Trebuie să mai înot, trebuie să mă refac, trebuie să dorm, concursul nu s-a terminat. Nu pot sărbători în stil regesc în seara asta, că știu că nu s-a terminat. Mai am jumătate de concurs. Însă sunt sigur că odată ce mă întorc în România va fi frumos. 

Ai zis și că ești obosit.

Sunt obosit, încă sunt, pentru că e un efort aproape supraomenesc, pe care nu l-am făcut doar eu, ci și toți ceilalți din cursă. Și durează un pic revenirea. Dar avem tot timpul din lume. Mi-am mai revenit, oricum. Am înotat câteva sute de metri. Până-n testul antidoping. 

Crezi că ai dat peste ce puteai?

Nu prea știu cum să răspund la asta. Am dat ce știam că aveam de dat. Ce știam că pot, ce știam că sunt capabil. 

O să dormi la noapte?

Da. O să dorm mai bine decât am dormit aseară, când nu prea am dormit.

Pentru că ai ajuns târziu sau pentru că aveai emoții?

Pentru că emoții. Dar îmi place mai mult să spun anticipare. Mă gândeam la ce urmează, eram entuziasmat, știam c-o să fac bine, știam c-o să fie frumos. Și voiam să se întâmple mai repede. Nu ca să se termine mai repede, ci pur și simplu să fiu acolo mai repede.

Crezi că e doar începutul?

Întotdeauna simt că e doar începutul. Nu știu dacă o se oprească vreodată senzația asta! 

Credit foto: Gian Mattia d’Alberto | LaPresse / ARENA

 

Tot ce trebuie să știi despre Campionatele Mondiale de Natație de la Budapesta, aici

 

*

Abonează-te aici gratuit la noul tău newsletter de sport – pentru analize, comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează!

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.