„Generația WhatsApp” crește frumos și ne promite o nouă Națională puternică
Ciprian Rus 19 iunie 2018Cu toții știam, „pe de rost”, primul 11 al Naționalei de la Mondialul din ’94. De la muncitorul Selymes la genialul Hagi, de la închizătorii Popescu și Lupescu la „zvârlugile” Dumitrescu și Răducioiu, toată lumea putea recita echipa României la campionatul din Statele Unite ale Americii.
Dar cine erau juniorii Under21 sau Under 19 de atunci? Prea prinși cu performanțele echipei mari, am ratat creșterea generației lui Mutu, Chivu și Lobonț. Acum, după aproape 25 de ani, cu greu mai putem schița, din memorie, echipa lui Cosmin Contra. În schimb, orice amator de fotbal intern ți i-ar putea propune pe Florinel Coman, Denis Man sau Cristi Manea la prima echipă.
În timp ce vedetele Denis Alibec și Constantin Budescu au evoluții oscilante cu FCSB, câțiva tineri cresc frumos – nu ne permitem să ratăm și creșterea aceasta. Compromisul cu prezentul e, de fapt, o mare așteptare pentru viitor. Iar vestea bună e că avem viitor!
Dublată de parcursul solid al echipei U21 în preliminarii, calificarea spectaculoasă a trupei U19 vine în contrast cu traseul „tricolorilor” mari, ieșiți pe locul 4 într-o grupă abordabilă, și dă speranțe că din spate vine o generație nu doar talentată, ci și capabilă de performanță. Iar numele unor puști de maximum 18 ani pot ajunge pe buzele tuturor: Moruțan, Mățan, Screciu sau Dragomir…
*
În urmă cu doi ani, au ratat de două ori, într-un singur minut, calificarea la Turneul de Elită pentru Campionatul European U17. Au luat gol în prelungiri, apoi, la câteva secunde distanță, concurenții la calificare din celălalt meci al grupei jucate în Ungaria au egalat țara gazdă, tot în prelungiri, și au trecut mai departe.
Acum, generația lui Vlad Dragomir, Andrei Vlad și Radu Boboc n-a mai ratat întâlnirea cu elita fotbalului. Eligibili între timp pentru selecționata Under19, băieții antrenați de Adrian Boingiu s-au calificat, recent, din postura de capi de serie, la Turneu de Elită pentru Europenele U19 din Finlanda, de anul viitor.
Lucrând cu ei încă din 2014, selecționerul Adrian Boingiu este cel mai în măsură să ne dea asigurări că speranțele suporterilor pentru viitor sunt întemeiate. Trei sferturi dintre copiii cu care a fost în 2015 în Ungaria sunt și azi la lot. Au confirmat între timp și alți jucători, printre care cel mai cunoscut nume este cel al puștiului-minune de la FC Botoșani, Olimpiu Moruțan, titular în Liga 1 și deja cu goluri la activ în campionatul românesc. „Nu ne-am dat bătuți după eșecul din Ungaria, am continuat munca cu ei, am mai modificat un pic lotul, am mers mai departe, iar acum am ajuns la Turneul de Elită”.
România U19 a terminat pe locul 1, cu victorii pe linie, într-o grupă cu Grecia, echipa gazdă, Rusia și Gibraltar. România era cotată cu șansa a doua, la fel ca Grecia, în spatele favoritei certe, Rusia, echipă recomandată și de istorie, dar și de coeficienții europeni la acest nivel de vârstă.
„A fost un turneu dificil, echilibrat. A fost greu mai ales înainte de a intra în febra jocurilor. Dar am plecat încrezători că vom da totul. Copiii s-au mobilizat foarte bine, au reușit să-și depășească fiecare orgoliul personal și să-și pună calitățile individuale în slujba grupului, și atunci am reușit să fim o echipă omogenă. Am adus calitatea individuală la nivel de grup”, explică Adrian Boingiu, înainte să ne dea asigurări că generația 1999 e o generație bună. „Cei din ’98 – Ianis Hagi, Denis Man, Florinel Coman, Oaidă de la Botoșani – și cei din 1999, ai mei, sunt două generații din care se poate închega nucleul echipei naționale, o echipă care va avea, spun eu, și valoare, dar și rezultate. Sunt și în generațiile ’96, ’97, dar și în 2001, 2002, câțiva jucători, dar nucleul de bază, 10-12 jucători, îl vor da aceste două generații.”
*
Adrian Boingiu vorbește cu drag despre băieții de la lot. Pentru el, care îi știe de la 15-16 ani, ei sunt încă „copii”, deși unii au trecut de majorat.
Cum se lucrează cu băieții din generația asta, născuți în epoca Internetului, în ultimul an al secolului trecut?
Sunt copii normali, au preocupări ca toți copiii de vârsta lor: net, telefon, mesaje, Xbox, jocuri pe calculator. Astea sunt pasiunile lor și nu poți să le interzici, asta e normalitatea vârstei lor. Tot ce poți să faci e să îi convingi să fie responsabili și echilibrați și să-și gestioneze deștept timpul liber, să nu stea doar pe calculator.
Le mai facem un program, mai găsim modalități de a-i rupe de tentații, dar nu mai mult. E normal să îi lași să facă ce le place. Unii sunt majori, sunt adulți, nu te poți raporta la ei ca la un copil de 14 ani. Trebuie să îi dai libertatea de care are nevoie. Nu ai cum să nu îi lași liberi două ore, fără să stai pe capul lor, după 10 zile de cantonament și după ce au rezolvat două meciuri! Cu cât le zici că nu au voie ceva, tocmai de-aia vor face…
Ziceați că băieții au lăsat orgoliul personal la o parte și că asta a fost una dintre cheile succesului din Grecia. Cât de greu e să sudezi o echipă națională la acest nivel de vârstă?
E greu în general. Una e să fii antrenor zi de zi, să controlezi jucătorul, și alta e să fii selecționer, să-i vezi pe jucători din când în când și să iei decizii pe moment. Dar dacă ești pasionat și dacă ai și un pic de experiență, reușești să îmbini utilul cu plăcutul. Mai lăsăm de la noi, mai încercăm să descoperim lucruri care să ne ajute. E dificil și din perspectiva vârstei. Trebuie mai multă răbdare, mai multă înțelegere, alteori trebuie pus piciorul în prag. Sunt lucruri care trebuie stăpânite foarte bine, iar apoi să iei decizii în consecință.
După primele două victorii din grupă, România avea nevoie de scor mare, 6-0, cu Gibraltarul, pentru a deveni cap de serie la Turneul de Elită. A fost presiune pe băieți?
Sincer, noi am mers ca să obținem cât mai mult, punând în joc tot ce aveam. După ce am câștigat primele două jocuri, ne-am dat seama că putem sări un pas la tragerea la sorți. Jocul cu Gibraltarul nu a mai fost un joc obișnuit, trebuia să facem scor mare, deci a fost o responsabilitate pe cei care au intrat. În jocul al treilea, i-am trimis în teren pe cei care au jucat puțin sau nu au jucat deloc. Lumea a sărit ca arsă, dar valoarea jucătorilor era foarte apropiată de cea a titularilor din primele două jocuri, oricare putea intra și atunci.
Voiam să văd cum rezistă când au în față un obiectiv, ca să știu pe cine mă pot baza pentru următoarele meciuri. Cum ziceam, am îmbinat utilul cu plăcutul, pentru ei, dar și pentru noi. Am atins obiectivul, a fost mai greu până la pauză, dar după aceea am început să ne facem jocul obișnuit, am învins cu 8-0, și ne-am calificat la Turneul de Elită din postura de capi de serie.
Asta ne ajută să scăpăm de echipe ca Spania Portugalia, Germania, Danemarca…
Ne ajută și nu prea. Pentru că în urna B sunt Italia, Anglia, Franța, echipe care spun foarte mult la nivel de juniori. Iar în urna C avem Belgia, Suedia, Norvegia, Serbia sau Croația. Vi se pare că astea sunt echipe de urna C? Va fi dificil, dar putem avea și o tragere la sorți mai ușoară, cu Irlanda, Slovacia, cu care am jucat și care nu sunt peste noi ca valoare. Mai sunt Grecia și Ungaria, pe care le știm.
Nu e un inconvenient faptul că aceste turnee, cum va fi și Turneul de Elită, se joacă pe terenul uneia dintre echipe?
Din punctul meu de vedere nu este. Sincer, prefer să joc afară, pentru că jucătorii se pot concentra mai bine, sunt mai feriți de influența mediului din jurul lor. Când ești afară, nu te sună lumea tot timpul… În plus, în ultima vreme nu mai sunt probleme mari de arbitraj, nu se mai trage cu gazdele ca pe vremuri.
Apropo de jucat în străinătate: cât contează că aveți jucători care evoluează la echipe din Occident? Aduc ei la lot ceva în plus, la nivel de mentalitate?
Cei care joacă afară au un plus de pregătire. Între 16 și 19 ani, echipele de afară lucrează foarte multă forță. Noi am rămas pe ideea că nu e bine să lucrezi forță brută, că oprește creșterea, forțezi cartilajul etc. În afară, însă, sub un program atent, bine planificat, ei lucrează cu greutăți, cu împingeri, și se vede diferența. Dar asta nu înseamnă că întotdeauna cei de afară sunt mai buni decât cei de aici. Avem jucători de Liga 1 care au și pregătire bună, au și jocuri în picioare.
Dar cei care joacă afară vin cu un plus de personalitate, cu atenție față de pregătire, sunt mai conștiincioși, mai receptivi. Nu că ceilalți nu ar fi, dar cei din afară vin cu un plus care se vede, nu trebuie să stai cu gura pe ei, își fac singuri treaba, chiar cer uneori să lucreze ce simt că au nevoie.
Care sunt liderii ’99?
Avem un grup foarte bine așezat, băieții se înțeleg foarte bine între ei, abia așteaptă să se revadă, au grupul lor format de WhatsApp, își scriu acolo, știe fiecare ce și cum face, își transmit mesaje, e ceva care funcționează foarte bine.
Ca lideri, prin atitudine, îi avem pe Vlad Dragomir, care e căpitan, pe Dima, și el căpitan, pe Antrei Vlad de la FCSB, care crește într-un mediu care îl formează ca lider. E Boboc de la Academia Hagi, un copil foarte responsabil, Moruțan, care s-a integrat foarte bine, Marco Dulca, care, când nu joacă la tineret, e cu noi… Sunt lideri și sunt jucători care fac diferența. Toți au talent, dar unii fac diferența în joc.
*
Din lotul de 20 care a obținut calificarea la Turneul de Elită, Adrian Boingiu se poate baza pe jucători de la Arsenal Londra (Vlad Dragomir), AS Roma (Andrei Trușescu), Rennes (George Merloi), Perugia (Dan Berci), Slavia Praga (Andrei Sîntean) și Genoa (Claudiu Micovschi), dar și pe jucători cu meciuri în picioare la FCSB, Dinamo, Viitorul. Iată echipa:
Portari: Andrei Vlad (FCSB), Alexandru Costache (Concordia)
Fundași: Vladimir Screciu (CSU Craiova), Tudor Băluță (Viitorul), Robert Neciu (Viitorul), Constantin Dima (Sepsi), Denis Haruț (ACS Poli Timișoara), Radu Boboc (Viitorul), Andrei Trușescu (AS Roma)
Mijlocași: Vlad Dragomir (Arsenal), Raul Vidrășan (Viitorul), Olimpiu Moruțan (FC Botoșani), Alexandru Mățan (Viitorul), Liviu Gheorghe (Dinamo), George Merloi (Rennes), Dan Berci (Perugia), Ion Gheorghe (Dinamo)
Atacanți: Robert Moldoveanu (Dinamo), Andrei Sîntean (Slavia Praga), Claudiu Micovschi (Genoa)
*
Turneul de Elită se va juca în primăvara anului viitor. Vor fi șapte grupe a câte patru echipe, din care doar câștigătoare grupei va merge la Euro U19, la Helsinki, alături de țara-gazdă.