Gianina van Groningen și Ionela Cozmiuc: „Aveam niște treburi neterminate. Acum le-am terminat. A fost un lucru pe care am simțit că îl datorăm acestei bărci”

Imensitatea efortului pe care l-au depus vâslind spre medalia olimpică pe care și-au dorit-o atât de mult s-a văzut întâi pe chipurile aproape împietrite ale Ionelei Cozmiuc și Gianinei van Groningen, imediat ce au trecut de linia de sosire și au lăsat vâslele să alunece pe luciul apei. S-a văzut în pașii greoi cu care au coborât din barcă când au ajuns pe ponton și în efortul Ionelei de-a sta în picioare în timpul intonării imnului Marii Britanii, echipa care le-a întrecut după primii 500 de metri și nu s-a mai lăsat ajunsă. S-a văzut în momentele în care Gianina s-a așezat pe un scaun în zona mixtă, între un interviu la televiziune și un altul la radio, căutând puțină umbră. E greu și să stai pe margine să privești, sub soarele din complexul nautic din Vaires-sur-Mer, dar să vâslești neîncetat timp de 2.000 de metri, cu toate resursele pe care le ai, și dincolo de ele, e altceva.

„A fost o cursă foarte bună, foarte grea. Am lăsat tot pe apă, de la prima lovitură până la ultima lovitură. Din păcate, astăzi a fost Marea Britanie mai bună, însă noi suntem foarte fericite pentru argintul ăsta. În sfârșit, la a treia ediție olimpică, și ultima pentru categoria ușoară, am luat argintul olimpic. Este un lucru foarte mare pentru noi și pentru România”, a spus Gianina. „Suntem mândre de rezultatul pe care l-am avut, pentru că am dat tot. N-am lăsat nicio rezervă, nicio fărâmă de energie acolo și chiar sunt mândră de ce am reușit să facem.”

„Ce aș putea să completez?, a continuat Ionela Cozmic. „Suntem foarte mândre de acest rezultat, mândre că suntem pe podiumul olimpic la ultima ediție cu categorie ușoară în componența Jocurilor Olimpice. Nu cred că aș putea să mai zic ceva, trebuie să realizez întâi ce s-a întâmplat azi și mai apoi să pot să spun ceva mai departe.”

Întrebate cum se simt fizic, au spus că sunt puțin șifonate, dar așa e când dai tot ce poți. „Așa sunt finalele olimpice. Strălucitoare și grele, ca medaliile”, a spus Gianina. „Am fost bine, ne-am simțit în formă, am fost în formă la fiecare cursă, am fost pregătite, dar acum clar suntem obosite, ne ia răul pe fiecare pe rând. Așteptăm să ne revenim, așteptăm să se termine tot ce înseamnă media de după cursă, să putem să ne ducem în cameră, să ne odihnim și să vedem totul la rece, pentru că acum totul este foarte cald. Nici nu știu cine a venit pe 3, 4, 5, 6. Trebuie să ne liniștim un pic, și fizicul, și psihicul.”

Privind dincolo de efort, la călătoria pe care au făcut-o împreună, de la exuberanța tinereții care le-a dus la prima ediție olimpică, la Rio, când puțini se așteptau, la dezamăgirea de la Tokyo, când s-au clasat în afara podiumului, acest argint olimpic – singura medalie care le lipsea – este, pentru amândouă, o împlinire.

„Da, este un obiectiv îndeplinit, este un obiectiv de care suntem amândouă mândre. Pentru că, în primul rând, noi am stabilit, noi așa ne-am antrenat să ne facem cursele noastre cele mai bune și ce va fi după linia de finish va fi bonus și asta am și făcut. Sunt foarte mândră de echipa pe care am făcut-o, de cursele pe care le-am făcut și implicit de rezultatul pe care l-am dobândit la final, pentru că este unul muncit, este unul pentru care am luptat și de asta putem zice că suntem fericite pentru el”, a spus Gianina, care a revenit în canotaj pentru această medalie, după 10 luni de pauză.

„De asta m-am întors anul trecut, pentru Paris. Anul trecut pe vremea asta am vrut să-mi revin cât mai repede, să fiu în formă, să reintru în barca de dublu. Apoi mă gândeam la podium, însă clar pentru asta m-am întors, pentru că simțeam că avem niște treburi neterminate. Și le-am terminat. Nu e o revanșă personală, a fost un lucru pe care am simțit că mi-l datorez mie, că îl datorăm acestei bărci și l-am îndeplinit.”

Pentru Gianina și Ionela, această medalie înseamnă și un final de drum împreună. Pentru Gianina urmează luna de miere în care n-a putut merge anul trecut. „Am hotărât să mă întorc în canotaj cu două săptămâni înainte de nuntă, mi-am lăsat soțul s-o plănuiască. Proba noastră, dublu vâsle categorie ușoară, s-a încheiat cu aceasta finală, asta e cam trist. Oricum plănuiam să mă retrag, dar când am revenit anul trecut am învățat să nu spui niciodată niciodată. Dar cred că e un final pentru mine.”

Ionela se va întoarce temporar la antrenamente, pentru că vrea să-și încheie cariera la Campionatele Mondiale care au loc în august, în Canada. „Pentru mine nu s-au încheiat antrenamentele. Vreau să merg la Campionatele Mondiale, în barca de la simplu, aceea cred că va fi ultima mea competiție și vreau să îmi fac cursele foarte bine.”

Dar visul lor cel mai mare, medalia olimpică, e acum îndeplinit. „Ne-am dorit foarte mult o medalie, iată că este la gâtul nostru”, a încheiat Ionela. „Culoarea este mai puțin importantă acum. Pentru noi acest argint înseamnă foarte mult. Este prima noastră medalie olimpică, prima și singura, așa că ne bucurăm din plin de ea.”